Avem o Voce. Ce spune despre noi?

Sună telefonul. O Voce feminină, care intră, oarecum nepoliticos, în subiect și îmi spune, într-o mare grabă, ce avantaje am dacă voi accesa un anumit serviciu. O ascult puțin, adresez câteva întrebări și îi răspund că nu sunt persoana potrivită pentru ce oferă. Ma ignoră și continuă să vorbească, însă… deja mă pierduse.

În esență (și nimic rău), acesta era job-ul ei: sa dea un număr de telefoane, să explice, să argumenteze, să convingă sau, măcar, să creeze posibilitatea unei alte discuții sau întâlniri. Dar astea sunt subtilități…

Însă vocea Vocii transmitea foarte multe despre viața Ei, atât profesională (ce făcea era sub nivelul de pregătire, nu stăpânea bine subiectul, ii lipseau argumente care să capteze interesul, se simțea grija că nu atinge targetul) și, deopotrivă, despre viața personală (nemulțumiri, stres, presiuni, frustrări).

Rezultatul: un comportament agresiv, a carui cauza era un echilibru emoțional afectat.

Întotdeauna Vocea ne trădează și spune despre noi mai multe decât am vrea…. mai ales când nu am vrea. In esență, spune cam tot.

Cuvintele sună, au sens și sunt vii în funcție de cum ne folosim vocea, care e construită din:

• ton (stilul subtil, care atrage sau respinge)
• volum (cat de mult ne putem proiecta vocea)
• dicție (felul cum articulam cuvintele)
• ritm (viteza vorbirii)
• inflexiuni (ne putem modula vocea, exact ca într-un montagne russe)
• pauze (absenta vocii – dau muzicalitate mesajului)

Dacă limbajul folosit arată:

• nivelul nostru de dezvoltare
• capacitatea de adaptare sau lipsa de flexibilitate

vocea este vizuală și transmite:

• ce suntem
• ce simțim

… teamă, tensiune, stres, anxietate, emoție, entuziasm, motivație, bucurie, credibilitate, onestitate, deschidere, bunătate, dragoste, pasiune….într-un cuvânt, atitudinea noastră fata de viață.

Așadar. înainte de a convinge, trebuie să ne facem ascultați!

Și …chiar atunci când nu dorim să ne asociem cu cineva, este important să apelăm la umorul englezesc și să comunicăm și acest lucru cu tact.

Frumusețea este că vocea poate fi educată. Dar poate fi pusă în valoare doar dacă știm să comunicam, proces care începe cu construcția noastră. Iar vocea (alaturi de mesaj, corp si auditoriu) ne poate fi un prieten foarte bun. Însa doar dacă suntem în echilibru cu noi înșine. Altfel… ne trădează.

La finalul discuției, Vocea îmi spune că vom mai vorbi noi despre acel lucru!!!!!!!!!!!! Nu mi-am dat seama dacă într-adevăr are de gând sau… doar i-a plăcut vocea mea.