CREDE-MĂ, TE MINT! Confesiunile unui manipulator media.

Trăim într-o lume în care fenomenul ”fake news” se răspândește cu o viteză amețitoare și suntem bombardați din toate părțile de știri ”senzaționale”, care se rostogolesc în social media ca o avalanșă.

De aceea, atunci cand editura Act si Politon mi-a propus sa scriu prefata în limba română a cărții lui Ryan Holiday ”CREDE-MĂ, TE MINT. CONFESIUNILE UNUI MANIPULATOR MEDIA”(Trust me, I`m lying. Confessions of a Media Manipulator – una dintre cele mai traduse și bine vândute cărți), nu am stat pe gânduri.

Prin anii `90, când am intrat în presă, jurnaliștii aveau un statut bine definit: erau serioși, credibili, își verificau informațiile din trei surse, nu își permiteau în ruptul capului să greșească. Aveau respect față de această meserie (pentru mulți era vocație) și față de publicul lor. Redactorii de radio și TV își construiau programele și pe baza titlurilor din ziare și munceau destul de mult pentru a redacta o revistă a presei; astăzi, în mare parte, reproduc ce citesc pe bloguri (și aici includ toate publicațiile online).

În plus, sunt ”jurnaliști” care, pentru că au la îndemână o tastatură și conexiune la internet, produc știri și scriu despre orice au sau nu habar, fără ca măcar să iasă din casă.

Și, astfel, un alt fenomen a devenit relevant: manipularea media, care controlează tot citim, auzim și vedem, atât online, cât și offline . Aproape nimic nu scapă de exagerare, fabricare și denaturare. Micii manipulatori, care ar scrie orice pentru bani sau pentru o clipă de celebritate, sunt ușor de identificat, însă marii manipulatorii se află în spatele cortinei. Ei sunt cei care mânuiesc, cu talent, informațiile, explorează vulnerabilitățile media și pârghiile prin care ”realitatea lor” ajunge la public.

Am ajuns să trăim într-o lume în care o informație există NU dacă e valoroasă sau corectă, ci în funcție de numărul de accesări. Totul se întâmplă atât de rapid încât, dacă un site nu oferă primul informația, a pierdut (ce contează dacă știrea nu e corectă, consistentă și completă?), când scandaluri dubioase duc la scăderea cotației companiilor la bursă, iar manipularea media și-a câștigat un statut și a devenit un desiș între public și realitate.

În trecut, mass-media era o sursă de informații de încredere pentru public. Astăzi, toate barierele care au făcut-o fiabilă au surpat. Cât timp un blog banal este pe jumătate la fel de credibil ca un articol din New York Times, care a fost verificat și revizuit de mai mulți editori, este de două ori mai ușor ca povestea să ajungă să fie cunoscută. Site-urile fac bani din vânzarea de reclame și sunt evaluate după numărul afișărilor pe pagină, punând bloggerii sub presiune constantă, pentru a produce cât mai multe postări posibil (adesea inexacte).

Holiday dă exemplu, în cartea sa, politica de blog a Business Insider. Ca un angajat să câștige 60.000 de dolari pe an, trebuie să producă articole care să aibă 1,8 milioane de afișări / pagină / lună, în fiecare lună, altfel este concediat. Nu-i o sarcină ușoară!

Această abordare a dus la o scădere uimitoare a standardelor în presa de peste tot în lume. Așadar, e mai important volumul de informații, nu calitatea lor. Și, cum suntem convinși că nu există fum fără foc, irealul devine real. Ce începe online se termină offline, adesea dezastruos pentru cei vizați.

Toți sunt parte a jocului, povestește Holiday, de la bloggerii care scriu pentru organizații non-profit, la oamenii din marketing, de la un ziar on-line de provincie până la Business Insider, Huffington Post sau New York Times.

Cât privește piața din România, conform trafic.ro sunt peste 500 de site-uri active, care produc știri și articole. Multe dintre acestea devin zvonuri, care se răspândesc cu o viteză uluitoare și ajung subiecte de conversație în viața reală. Așadar, blogurile reprezintă vehicule prin care mulți pseudoreporteri dar și prietenii noștri „informați” descoperă știrile, pe care le savurează și le distribuie. Acest proces ciclic dă naștere la staruri în devenire care se transformă rapid în celebrități, la anonimi care devin guru și la știri care devin hrana noastră.

În trecut, marea problemă era criza de informație sau cantitatea redusă de știri ce ajungea la noi. Știam ce s-a mai întâmplat din jurnalele de dimineață și de seară. Aveam timp să analizăm ce aflam, să facem schimb de păreri, să ne informăm corect.

Astăzi, trăim într-un mediu suprasaturat de informație transmisă în timp real iar libertatea de a analiza corectitudinea a ceea ce aflăm este redusă, pentru că nu mai avem timp să gândim. Și, pentru că informația, așa cum o dă altul, este cea care a ajuns sa ne controleze comportamentul, suntem mai puțin liberi.

Iar ADEVĂRUL nu mai este atât de important, ci EMOȚIA pe care o declanșează o informație. Și iată cum, o aberație multiplicată de sute de mii de ori pe rețelele de socializare ori la TV, ajunge să aibă impactul unui fals adevăr, mult mai mare decât al unui adevăr susținut argumentat, de puțini oameni. Iar o faptă verificată din mai multe surse, susținută de puțini, contra unei minciuni susținute de o mare masă, a pierdut din start, căci minciuna câștigă.

Informația înseamnă putere. Suprasaturarea de informație, transmisă fără restricții este, însă, slăbiciune.

Niciodată „lumea fizică” nu a fost în așa masură dublată de o „lume virtuală”, creată cu ajutorul tehnologiei comunicațiilor, și nici puterea nu a fost atât de pusă la încercare dinspre informație. Iar când new media este asaltată din toate părțile de surse lipsite de etică, termene limită, informații incomplete și inexacte, editori lacomi și slab pregătiți iar atracția pentru click-uri este prea ispititoare pentru oricine vrea să reziste, linia dintre real și fals devine aproape imposibil de distins. Și tot acest joc este aplaudat de o audiență flamandă după informații conflictuale.

Astăzi, blogurile fac știrile! Escrocheria este să creezi un brand pe spinarea altora. Atenția și credulitatea publicului sunt cele furate!

Mass-media este organizată greșit astăzi, pentru că nu mai are grijă de jurnalismul de calitate. Sursele sunt rar verificate. Unele fapte sunt presupuneri dubioase. Greșelile nu sunt corectate. Multor editori le pasă mai mult de bârfe și de lucruri care îi încarcă emoțional pe cititori – pentru ca aceștia să le împărtășească și altora. Dacă un editor avid după click-uri postează ceva în social media și nu primește nicio reacție, nu mai are somn. Tăcerea înseamnă că nu are trafic. Și … no traffic, no money. Iar dacă știrea sau articolul nu obțin feedback-uri, atunci trebuie schimbate. Dacă devin virale, înseamnă că povestea este un succes, indiferent dacă a fost sau nu corectă sau bine scrisă. Acestor ”jurnaliști” nu le pasă de adevăr, căt timp există reacție la ceea ce publică. În lumea on-line, asta înseamnă să fii ”profesionist”!

”Nu știu dacă blogurilor le place să fie păcălite! scrie Holiday, renumit strateg de PR, care a fabricat destule controverse pentru a-și împinge clienții în centrul atenției. Tot ce știu este că NU le pasă suficient, pentru a pune capăt manipulării. Am auzit mult mai des Multumesc! decât Dovedește!”

 ”Acest lucru se întâmplă din cauza stimulentelor slabe”, scrie el. Adevărul este că, atâta timp cât cititorii nu plătesc pentru știri și le pot citi gratis de pe Facebook și Twitter, creatorii acestora nu au nici o loialitate față de public. Ca urmare, nimeni nu este responsabil.

Susțin media training-uri și primul lucru pe care îl spun celor pe care îi antrenez este că puterea media constă în faptul că poate transforma cu ușurință un inocent în vinovat și invers. Media, în toate formele ei de exprimare, controlează mintea maselor.

Cât despre carte, deși nu arată cum monstrul (manipularea media) poate fi ucis, Holiday ne face, totuși, conștienți, de faptul că problema există.

Personal, cred cu tărie că, pentru a combate manipularea, trebuie să schimbăm stimulentele. Dacă vrem loialitate față de adevăr, trebuie să fim loiali fata de oamenii care ni-l oferă. Asta înseamnă că trebuie sa plătim, într-o formă sau alta, pentru informații. Și că trebuie să fim mai răbdători, pentru că documentarea și verificarea unei știri cer timp.

Cert este că blogurile contează! Ele sunt sursa de răspândire a știrilor. Și toți manipulatorii care le alimentează sunt dependenți de aceleași stimulente și luptă pentru atenție cu aceleași tactici. Știu că întotdeauna vom găsi pe internet articole nedocumentate, incomplete, mincinoase sau de proastă calitate! Iar în spatele fiecărei companii sau persoane care manipulează cu succes, se află alții care contribuie, prin comentarii sau share-uri, la o acoperire cât mai mare a mesajului.

Și mai știu că, atunci când credem ce ni se spune, creierul ne recompensează emoțional și avem o stare de bine. În general, îi credem pe cei care au același sistem de valori ca al nostru, ne fac complimente și pe cei care cooperează cu noi.

Ce încă nu am descifrat este de ce oamenii, în general, au o așa apetență pentru știri negative și conflictuale și dau crezare, fără să stea pe gânduri, unei bârfe sau unui zvon, în timp ce pun la îndoială reușita cuiva.

Cel puțin, „Crede-mă, te mint!“ (carte și audiobook – le găsești aici) oferă hrană valoroasă pentru gândire în ceea ce privește modul în care primim și percepem informații. Depinde de tine ce decizi să faci cu ele! Așa cum de tine depinde dacă vei mai crede și vei mai da share la tot ce vei citi în on-line de acum înainte!