În ultima perioadă, încep să nu mai fiu de acord cu mine. Până nu demult, mă ghidam cu multă încredere după ideea celor „10.000 de ore” de practică intențională pentru a deveni competent într-un domeniu.
Și încă o consider utilă. Era susținută de cercetările lui K. Anders Ericsson despre deliberate practice, acel antrenament construit pe o anumită abilitate, cu obiective clare, feedback rapid, corecții repetate. În același timp, exprima un adevăr imbatabil și anume că performanța cere timp, muncă focalizată, evaluare și rafinarea repetată a comportamentului.
Desigur, putem lucra zece ani în același fel dar să învățăm greșit și să acumulăm, de fapt, același an de experiență repetat de zece ori.
Performanța se dezvoltă când intrăm în mecanismul concret al unei competențe, observăm unde ne blocăm și practicăm până când comportamentul începe să susțină ce știam corect în teorie.
De exemplu în comunicare, câteva principii citite ne pot informa, dar progresul începe când lucrăm aplicat pe mesajele noastre, pe rolul nostru, pe contextul nostru, pentru că asta ne arată ce credeam că știm, unde repetăm un reflex ineficient și unde ce sună bine în capul nostru ajunge la ceilalți cu totul altfel.
În plus, cele 10.000 de ore intrau convenabil în aproximativ cinci ani de muncă și ofereau aproape o justificare științifică pentru două dintre cele mai puțin inspirate și mai enervante întrebări de la interviurile de angajare:
„Ce ai făcut în ultimii cinci ani?” urmată, desigur, de sora ei vizionară: „Unde te vezi peste cinci ani?”
Ce construiesc, de fapt, cele 10.000 de ore de practică intenționată
În copilărie și în primii ani de educație, avem nevoie de un proces mai lung de acumulări. Ne construim limbajul, logica, disciplina intelectuală, capacitatea să facem legături, să recunoaștem tipare, să primim feedback și să ducem informația în practică. Matematica, fizica, chimia, biologia, româna, istoria sau limbile străine construiesc, dincolo de conținut, mecanismul prin care învățăm să învățăm. Desigur, dacă învățăm.
Mai târziu, pornim cu avantajul unei minți care are deja repere, legături și experiență. Învățăm peste structuri deja existente, comparăm informația nouă cu ce știm, recunoaștem mecanisme, vedem mai repede unde putem aplica o idee, ce se schimbă, ce principiu putem folosi într-o formă nouă, unde sunt limitele și riscurile.
Ne formăm o competență și, în același timp, devenim cineva care știe cum se dobândește o competență.
De ce experiența comprimă timpul de învățare
De aceea, un profesionist cu experiență poate parcurge un program de un an, șase luni sau chiar de două zile și poate înțelege într-un timp foarte scurt unde se așază noua metodă în ce știe deja, ce principiu cunoscut apare într-o formă nouă, ce poate transfera imediat în practică, ce trebuie exersat și unde sunt limitele.
Învățarea nu îi livrează prin curier o nouă expertiză și nici nu împăturește anii de școală sau de practică deliberată într-un weekend cu două pauze de cafea. Poate însă comprima enorm timpul necesar pentru dobândirea unei competențe noi atunci când aceasta se sprijină pe cunoaștere, practică și structuri mentale deja formate.
Începătorul primește informația, dar un om cu o minte antrenată o recunoaște, o compară, o integrează, o testează și de aici începe comprimarea timpului de învățare.
Cum accelerează AI învățarea unei minți antrenate
Iar de când a intrat în scenă, Inteligența Artificială are rolul ei.
Pentru omul care știe deja să învețe, să formuleze întrebări bune, să compare răspunsuri și să detecteze o prostie spusă impecabil, AI poate deveni un antrenor disponibil permanent, partener de exercițiu, simulator de situații, instrument de comparație și sursă de feedback imediat.
Cei care lucrați cu instrumentele știți că poate explica același concept în moduri diferite, poate construi exemple, poate genera obiecții, adapta dificultatea, testa înțelegerea și poate scurta spectaculos drumul dintre „am auzit despre asta” și „încep să văd cum funcționează”.
Avantajul major îl are cel care posedă deja mecanismul, care știe ce să întrebe, ce să verifice și când un răspuns aparent impecabil este, pur și simplu, greșit.
Când AI schimbă inclusiv propriile certitudini
Așadar, cele 10.000 de ore își păstrează valoarea, iar etapele formării rămân esențiale chiar și în fața unui prompt bine scris și a unei cantități generoase de entuziasm tehnologic. Căci acele mii de ore construiesc infrastructura mentală prin care următoarele competențe pot fi dobândite mai repede și mai inteligent. Doar că, atunci când noua competență se construiește pe ce știm deja, după acele mii de ore nu mai avem nevoie de alte mii, căci timpul de învățare nu mai curge la fel.
Iar munca alături de AI poate schimba, uneori, inclusiv propriile certitudini.
Textul acesta este o fotografie a felului în care înțeleg lucrurile acum. Continui să explorez cât de mult poate comprima AI timpul de învățare, ce fel de competențe accelerează cu adevărat, unde creează doar impresia de progres și cum schimbă felul în care ne verificăm propriile certitudini.
Despre Laura Dragomir
Laura Dragomir este strateg de comunicare în business, cu 30 de ani de experiență în televiziune și moderare și 15 ani de experiență în business. Lucrează cu organizații și cu oameni care iau decizii: lideri, antreprenori, profesioniști ambițioși, care vor să transforme comunicarea într-un avantaj strategic prin mai multă claritate, autoritate, coerență și impact real.
Prin arhitectura Powerful Communication, oferă traininguri de comunicare strategică, consultanță strategică 1:1, servicii de Speaker & Moderator și Brand Presence. Dacă vrei să îți clarifici mesajul, poziționarea sau prezența executivă, poți începe de aici.