Sunt platforme care au introdus o nouă funcție prin care cititorii își pot spune părerea despre un text publicat acolo. Se numește „Seems like AI slop”.
Prin AI Slop, LinkedIn, de exemplu, înțelege conținutul făcut cu efort redus, care poate suna foarte bine și foarte șlefuit, dar nu are o perspectivă clară, experiență proprie, substanță sau o idee originală.
Platforma include și conținutul generic, repetitiv, reciclat ori construit mai ales pentru engagement. Deci nu este o etichetă pe care o atașează unei postări suspecte, ci o opțiune de feedback pe care cititorul o poate folosi, exact cum ar spune „nu vreau să văd genul acesta de conținut”.
Ce înseamnă SLOP?
Am încercat să înțeleg care e semnificația cuvântului „slop”. În română ar fi aproximativ: maculatură, conținut de umplutură sau de duzină, produs în masă fără substanță, repetitiv, reciclat ori făcut pentru a manipula atenția. Nu am găsit o traducere elegantă iar termenul este intenționat depreciativ.
Iar asta schimbă destul de serios jocul în 2026: un text poate fi scris integral de om și totuși să „pară AI slop” dacă este schematic, generic și previzibil.
În același timp, un text poate fi lucrat cu AI și să nu pară AI slop dacă ideea, experiența, unghiul și vocea sunt realmente ale autorului. Cel puțin, asta e distincția pe care platforma o declară oficial.
Așadar, AI slop înseamnă „text care seamănă cu ce cred eu (cititorul) că scrie AI”, dar care sunt criteriile de evaluare? Pentru același text, cineva poate bifa „AI slop” pentru că:
- E familiar cu AI. Recunoaște formule generice, structuri repetitive, fraze fără experiență sau perspectivă;
- Are competențe stilistice;
- A obosit să citească la nesfârșit anumite formulări;
- Pur și simplu, intuiție.
Însă altcineva poate vedea altfel:
- Confundă un text foarte bine scris cu un text AI pentru că, poate, n-a avut prea mult de-a face cu texte complexe;
- Nu îi place stilul sau autorul;
- Nu este de acord cu ideea;
- Este iritat de frecvența cu care persoana apare în feed;
- Sau pur și simplu „nu-mi place omul”.
Dar toată povestea mi se pare interesantă din perspectiva comunicării. Și anume:
Cine decide astăzi ce înseamnă „scris de om”?
Pentru că paradoxul este foarte mare. AI a fost antrenat pe cantități uriașe de text scris de oameni. Apoi oamenii au început să scrie cu AI.
După care oamenii au început să recunoască drept „AI” anumite structuri care, înainte, erau pur și simplu structuri stilistice: paralelism, antiteză, triade, întrebări retorice, concluzii circulare, fraze foarte echilibrate. Iar acum există riscul ca un om care scrie bine să fie suspectat tocmai pentru că scrie prea bine sau prea ordonat și sunt ignorate încăpățânările lui stilistice.
Și invers: un text poate fi 100% AI și, dacă îi introduci suficientă asimetrie, experiență aparent personală, câteva ezitări și un ritm mai puțin impecabil, să treacă drept uman.
Și ar mai fi o întrebare:
- Cât timp oamenii au început să scrie ca AI și AI învață să scrie tot mai mult ca oamenii iar oamenii vor începe să scrie din reflex ca AI, cum mai deosebim autenticitatea unei voci?
În același timp, există enorm de mult conținut care merită taxat. Nu pentru că a fost folosit AI la greu, ci pentru că oamenii au început să publice industrial idei pe care nu le-au avut, experiențe pe care nu le-au trăit și „insights” pe care nu le-ar putea apăra și argumenta într-o conversație de cinci minute.
Un test mai bun decât „Seems like AI slop”
Pentru mine, acesta ar fi testul mult mai bun:
Dacă ne vedem după ce ai publicat și te întreb „De ce spui asta? Cum ai ajuns la acest rezultat? Care a fost procesul de gândire?”, poți continua conversația fără textul din față?
Dacă da, ideile, perspectiva, experiența sunt ale tale sau, cel puțin, înțelegi profund ce ai scris. Dacă nu, avem o problemă mult mai interesantă.
Revenind la Seems AI slop, cred că alegerea semantică nu este neutră. Asociază vizual și repetitiv AI cu gunoiul informațional (slop), chiar în timp ce politica oficială a platformelor spune că problema nu este folosirea AI, ci ce faci cu el.
Dacă problema este lipsa de valoare, de ce dăm vina pe AI?
Și mai am încă o întrebare la care tot nu am răspuns:
Dacă eu scriu singură o prostie, e doar o postare proastă. Dar dacă scriu aceeași prostie cu ChatGPT, devine AI slop?
Cu alte cuvinte, dacă problema este lipsa de valoare, de ce dăm vina pe AI? Cred că aici începe conversația adevărată.
Despre Laura Dragomir
Laura Dragomir este strateg de comunicare în business, cu 30 de ani de experiență în televiziune și moderare și 15 ani de experiență în business. Lucrează cu organizații și cu oameni care iau decizii: lideri, antreprenori, profesioniști ambițioși, care vor să transforme comunicarea într-un avantaj strategic prin mai multă claritate, autoritate, coerență și impact real.
Prin arhitectura Powerful Communication, oferă traininguri de comunicare strategică, consultanță strategică 1:1, servicii de Speaker & Moderator și Brand Presence. Dacă vrei să îți clarifici mesajul, poziționarea sau prezența executivă, poți începe de aici.