Dintre toate plăcerile, ILUZIA e prima

În online circulă însă multe știri și articole false.

Și nu mă refer la cele politice sau care servesc unor interese majore, ce miros de la o poștă a manipulare, ci la știri inofesive (care devin pilde) despre întâmplări ”trăite” de oameni pe care îi admirăm și la care nu avem acces (de exemplu, falsul articol cu Arnold care doarme lângă statuia sa, în fața unui hotel – cu concluzia că ești bun doar cât poți servi interesele altora).

Cred că problema reală aici nu e că unii distribuie astfel de articole (poate s-au identificat cu povestea ori au vrut atenție) ci că, și după ce au fost atenționați, în comentarii, cu link, că știrea e falsă, continuă să o păstreze dacă postarea are câteva like-uri.

Mai mult, alții care comentează și văd linkul că știrea este într-adevăr falsă, spun că nu contează, povestea e frumoasă. Deci le place să fie mințiți. Chiar când adevărul le este adus la nas (deci nu trebuie să-l caute) familiaritatea cu povestea falsă este mai atrăgătoare.

Oamenilor le place să fie percepuți favorabil de către alții, dar unele trăsături de personalitate, care au o valoare socială ridicată (onestitatea, altruismul), nu sunt direct observabile pentru ceilalți. Așa că, dacă ar șterge o postare falsă prin ceea ce relatează, consideră că s-ar discredita.

În plus, reacționează ca în fabula lui Esop, unde vulpea încearcă din greu să ajungă la strugurii gustoși și, în cele din urmă, se convinge că nu erau prea grozavi. Cu alte cuvinte, rămân în fals pentru a-și menține o imagine pozitivă de sine. Ne este teamă să recunoaștem că greșim, deoarece am simți asta ca pe un eșec, nu ca pe o parte necesară a învățării.

Am observat că  dezinformarea nu este doar despre fapte, ci cu precădere despre povești. Și cu cât acestea se adresează sentimentelor negative din oameni, nemulțumirilor trăite, cu atât au mai mult success.

Vorba lui Voltaire: Dintre toate plăcerile, Iluzia e prima.