Gramatica și Creierul Uman. Sau despre criza de ”Imunoglobină”

Doamna Viorica Dăncilă citește frumos din foi sau de pe laptop. Cu grijă și intonație. Se vede că repetă ce are de citit. Are grijă cum rostește cuvintele, aproape c-ar vrea să le dea un sens, vocea are inflexiuni, face pauze de respirație. Ai zice că înțelege tot ce spune.

Așa a rostit și ”imunoglobină”.

Cu seninătate și grijă față de acest cuvânt, cu intonație, cu convingere. Chiar și când l-a citit a 6-a oară, nu i-a tresărit niciun mușchi pe față, părea convinsă că așa se scrie și citește acel termen medical și așa l-a rostit și ea. Așadar, nu poate fi o greșeală de scriere. Pentru că își citește textele înainte, sigur mai și vorbește cu cei din jur despre ce va spune. Probabil nu i-a spus nimeni că e vorba de ”imunoglobulină”. Sau n-o fi îndrăznit. Ori or fi lăsat-o să greșească….

Doamna Viorica Dăncilă citește frumos din foi sau de pe laptop. Așa, ca o tânără prompteristă de la știri, care nu își desprinde privirea de pe sticla camerei tv, de teamă că nu va mai găsi apoi rândul. Când termină de citit știrea, mai aruncă un ochi pe foile alea de back-up așa, de impresie artistică, că oricum s-ar bloca dacă i-ar pica prompterul.

Doar că la doamna Dăncilă mișcarea e inversă. Își ridică privirea din foi sau din laptop din când în când, nu mai mult de o secundă, și se întoarce imediat la textul scris, să nu piardă nici ea rândul…

De ce pentru ea imunoglobulina a fost, de fapt, ”imunoglobină”?

Să facem o scurtă călătorie în creierul uman și să vedem ce se întâmplă acolo când citim.

Creierul nostru, pe lângă faptul că este o mașinărie de învățare, are capacitatea de a detecta erorile gramaticale înainte ca noi să le conștientizăm. Asta se întâmplă când avem deprinderea de a vorbi și scrie corect gramatical și cunoaștem înțelesul cuvintelor. Însă, dacă pentru cineva ”imunoglobulină” de exemplu este, de fapt, ”imunoglobină”, atunci creierul nu sesizează nicio eroare.

Mai mult, creierul nostru lucrează adesea pe pilot automat când vine vorba de gramatică. Recunoaște eroarea de scriere și o corectează în zbor, pentru a înțelege și da sens propoziției.

Este mecanismul creierului care recunoaște greșeala și  reacționează instant, procesând-o fără ca noi să conștientizăm acest lucru. Chiar dacă am rostit greșit un cuvânt sau am făcut o eroare gramaticală, ne dă semnalul și revenim instant asupra cuvântului, să îl rostim corect. Însă doar dacă îi cunoaștem semnificația.

În timp ce alte aspecte ale limbajului, cum ar fi semantica (sensul cuvintelor) și fonologia (sunetele din cuvinte), sunt procesate implicit de creier, mecanismele după care funcționează acesta intră în acțiune și în procesarea sintaxei – o componenta de bază a limbajului  (sintaxa este partea gramaticii care studiază modul cum se combină cuvintele în propoziții și  propozițiile într-o frază).

Interesant este că creierul face toate acestea de la începuturile lui. Copiii învață adesea reguli gramaticale prin interacțiunile cotidiene de rutină cu părinții sau cu cei din jur, pur și simplu auzind și procesând cuvinte noi, pe care le folosesc înainte de orice instruire formală. Așa cum le aud, așa deprind și ei cum să le pronunțe.

Să ne amintim și de povestea scriitorului Lewis Carroll – ”Alice în Țara Oglinzilor”, în care Alice descoperă o carte într-o limbă necunoscută, care se dovedește a fi scrisă invers și ușor de citit într-o oglindă. Încă un exemplu despre cum lucrează creierul!

Puteți citi și înțelege acest articol deoarece creierul vostru procesează toate literele într-un cuvânt, dintr-o dată. Iar când cuvintele sunt puse în fraze, așadar ideile într-un context, creierul va înțelege și mai bine despre ce este vorba, pentru că prefeă să fie hrănit de o idee, nu de cuvinte individuale, care pot să nu însemne nimic – cum ar fi ”imunoglobulină” sau  ”imunoglobină” – ceea ce pentru el este același lucru, cît timp nu știe ce înseamnă. Toate ideile au valoare pentru creier prin gruparea cuvintelor într-o propoziție sau frază, care formează un gând.

Creierul nostru e și mai deștept, îi plac grupurile de gânduri. Citirea grupurilor de gânduri îl ajută să obțină mai multă semnificație într-un timp mai scurt.  E fericit pentru că asta îi ajută înțelegerea!

Chiar și atunci când literele sunt inversate sau când lipsesc litere din cuvânt – ”imunoglobină”, de exemplu, creierul nostru, cât timp știe cum se pronunță corect, are capacitatea să umple din mers lacunele de scriere ale cuvântului (chiar dacă nu e scris corect, îl citește ca și cum ar fi) și este capabil să folosească contextul pentru a face previziuni despre ceea ce urmează să vină.

Mai mult, atunci când auzim un sunet care ne face să așteptăm un alt sunet, creierul reacționează ca și când deja a auzit cel de-al doilea sunet. Știe dinainte cum se termină un cuvânt.

Acest lucru este similar cu modul în care creierul răspunde la un aranjament de litere sau cuvinte. Pe măsură ce a descifrat fiecare cuvânt dintr-un text, poate prezice  care dintre cuvinte vor veni în mod logic, pentru a forma o propoziție coerentă.

Ceea ce nu se poate spune despre creierul doamnei Dăncilă.

Există 2 motive principale pentru care oamenii nu înțeleg ce citesc:

1. Nu cunosc semnificația cuvintelor sau a conceptelor

Cu cât citim mai multe cărți sau suntem mai informați, cu atât avem un vocabular mai bogat, iar înțelegerea a ceea ce citim va fi mult mai ușoară. Asta se numește „amprenta tuturor funcțiilor creierului la nivel superior”.

2. Citesc prea lent, motiv pentru care cititul nu este o provocare pentru creier.

Credeți sau nu, citirea mai rapidă ne ajută să ne îmbunătățim înțelegerea. Creierul nostru poate citi 400 de cuvinte pe minut, însă dacă ne concentrăm prea mult pe cuvinte, reușim să citim aproximativ 150 de cuvinte pe minut. Deci există 250 de cuvinte-pe-minut pe care creierul încearcă să le umple. Cu cât citim mai repede, cu atât creierul nu lăsă gândurile să ne zboare în altă parte, deci ne concentrăm mai mult. Și cu cât ne concentrăm mai mult, cu atât înțelegem mai mult. Are sens?

Așadar, ce se intampla în creierul nostru când vorbim, scriem sau citim?

Generalizăm – este strategia creierului de grupare, care îl ajută să reacționeze rapid la situații similare cu cele deja cunoscute. Așa putem lua informații din mediul ce ne înconjoară, le combinăm cu obiceiurile noastre și cu experiențele trecute, apoi extragem semnificația din ele. Doar dacă acestea au vreo semnificație pentru noi!

Este fundamental pentru capacitatea noastră de a comunica.

Doamna Viorica Dăncilă citește frumos din foi sau de pe laptop.

Oare dacă i s-ar spune, după ce citește, să redea cu cuvintele ei ideea principală din ceea ce a citit, ar putea? Oare cât înțelege din ceea ce citește? Oare nu aduce asta a analfabetism funcțional –  care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ce au citit? Mai precis, acele persoane care pot să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțeleg suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei acțiuni sau pentru a face conexiuni între idei și a le da un sens logic?

Doamna Viorica Dăncilă citește frumos  imunoglobină din foi sau de pe laptop…