Mătura inutilă și Vrăjitorii din Oz

„Adu-mi mătura!”

Vă amintiți întâlnirea dintre Dorothy și Vrăjitorul din Oz care-i cere să aducă mătura Vrăjitoarei Rele, că doar așa putea îndeplini dorințele. Omul de Tinichea își dorea o inimă. Sperietoarea spera la un creier. Leul Fricos visa la mai mult curaj. Iar Dorothy să ajungă acasă.

De ce i-a cerut Vrăjitorul lui Dorothy să-i aducă mătura? Cu siguranță, nu pentru că ar fi avut nevoie de-o mătură (oricum știa că n-are puteri magice).

Cred că  voia ca Dorothy să plece cât mai departe de el, ca să-și păstreze aura de vrăjitor. Să scape de ea. Cu alte cuvinte, i-a spus NU fără să-i fi spus Nu și-a trimis-o la plimbare.

Și cred că asta se aplică și la unele interviuri de angajare. Când mai ceri o mărire de salariu, la dosarul de la ghișeu, în relația cu șefi autosuficienți, când ți se mai cer o grămadă de informații pe care le-ai mai spus, statul în raport cu cetățenii … aveți, desigur și alte exemple.

Când cineva îți cere o mătură, primul lucru e să înțelegi de ce-ar avea, de fapt, nevoie de o mătură. Iar când cere o mătură absolut inutilă și trimite o persoană bine intenționată într-o misiune pe care o consideră fără rezultat, atunci speră că nu va mai reveni.

Și toate astea, doar ca să-și păstreze aura (inexistentă) de ”magician”.