Rescriem scenariul, rescriem rezultatul

Prin 2019, mă întâlnesc cu cineva cu care am împărțit scena la câteva conferințe și de la care am învățat multe. E tipul acela de om care nu e amabil dar care-ți spune cu amabilitate, fără ocolișuri dar cu bunătate lucruri pe care nu le vezi. Într-un cuvânt, un om pe placul meu.  Urma să vorbim despre un proiect.

Scot din rucsac un caiet ca să notez ideile ce ne veneau și, când recapitulam, se uită la ce-am scris și-mi spune:

”Ai un scris frumos, bastonașele de la g, j, p le faci foarte lungi – asta arată că ești cu picioarele pe pământ. Dar uite, cele de la b, d, l, t sunt mai scurte decât celelalte. Poate că nu tinzi destul de sus, că doar te duce mintea.”

Cuvintele lui m-au urmărit câteva zile. Și dacă avea dreptate? Dacă puteam face lucruri mai mari și nu mă apucasem încă de ele?

Scrisul de mână

Scriu mult de mână. Când îmi vin idei pentru traininguri, discursuri, prezentări, articole, postări, le scriu întâi de mână, apoi le trec în laptop. Biroul meu e plin tot timpul cu hârtii și postit-uri pe care le rup, după ce am notat ideile în foldere.

Scrisul de mână ne ajută în multe feluri:  o mulțime de simțuri sunt activate, literele sunt ca niște cârlige cu care tragem amintiri din memorie, ne ajută să ne facem ordine în gînduri și ne dă claritate. În vîrful pixului avem un set de neuroni.

Epilog

Long short story, de atunci, conștient, bastonașele în sus de la literele cu cu pricina sunt foarte înalte. Le fac uneori caraghios de înalte și zâmbesc. Chiar și la traininguri când scriu pe flipchart, dacă nu mi se par suficient de înalte, le ajustez instant.

Mi-a devenit reflex și le asociez cu creșterea, cu dezvoltarea, cu inovația. Când scriu un proiect îmi spun: Hai, că poți să-l faci mai bine! Când scriu o postare, un speech, o prezentare, îmi spun: Hai, că poți să exprimi complexitatea în simplitate.

Și uite așa, de la 4 litere, gândesc altfel și acționez altfel. Și ajung mai repede unde îmi propun.

Mă gândeam că felul în care scriam de mână înainte era ca un scenariu. Durează mult ca scenariile să se înrădăcineze (la fel ca scrisul de mână). Și s-ar putea ca scenariile să ne stea în cale, pentru că le considerăm singura noastră opțiune. Ca atunci când începi ceva, sau te vezi cu cineva, sau ajungi într-un loc nou.

Dar dacă ești doar curios?

Rescriem scenariul, rescriem rezultatul.