Astăzi, oamenii generează și sunt bombardați de mai multe informații ca oricând în istoria omenirii.
Trăim într-un volum de date fără precedent. Suntem în 2018 și dacă ne raportăm la anul 1990, informațiile pe care le primim în fiecare zi reprezintă echivalentul a 174 ziare. Suntem obosiți nu doar pentru că muncim mult, ci pentru că aproape totul ne cere atenție.
Mesaje, notificări, e-mailuri, știri, conversații care nu ne privește cu adevărat, postări, opinii care se insinuează în mintea noastră deși nu le-am invitat acolo. În fiecare zi, ceva sau cineva încearcă să intre în spațiul nostru mental, iar noi ajungem să consumăm energie nu doar ca să înțelegem lumea, ci ca să ne apărăm de zgomotul ei.
Problema nu mai este doar volumul informației, ci că atenția noastră, această resursă esențială, este folosită fără discernământ.
Cum arată supraîncărcarea informațională
- În lume sunt peste 21.000 de posturi de televiziune, care produc în fiecare zi cam 85.000 ore de program original
- YouTube încarcă 6.000 ore video în fiecare oră și se estimează că în viitor vor fi încărcate peste 20 de milioane de videoclipuri zilnic
- Zilnic oamenii trimit peste 300 miliarde de e-mailuri, 19 miliarde de sms-uri sau mesaje
- Doar în timpul liber, fără a număra și orele de muncă, fiecare dintre noi procesează în fiecare zi cam 100.000 de cuvinte citite sau auzite
Așadar, datele actuale confirmă ceea ce simțim deja: trăim într-un mediu în care informația nu mai vine spre noi în doze, ci în flux continuu. Volumul de conținut video încărcat zilnic, numărul mesajelor și e-mailurilor trimise și cantitatea de date generate la nivel global arată că problema nu mai este accesul la informație, ci capacitatea noastră de a o filtra.
Cum face față creierul nostru volumului mare de informații
Problema este că creierele noastre nu au evoluat în așa măsură pentru a putea procesa toate informațiile pe care le primește și nu reușește întotdeauna să separe banalul de lucrurile importante. Așadar, putem rata ce ne-ar interesa cu adevărat. De exemplu, numai jocurile pe calculator consumă mai multă atenție decât toate celelalte suporturi media, inclusiv DVD-uri, TV, cărți, reviste și Internet.
Neuronii sunt celule vii cu metabolism, au nevoie de oxigen și de glucoză pentru a supraviețui. Chiar dacă le primesc, când muncesc din greu ne simțim obosiți. Fiecare postare pe care o citim pe Facebook, orice mesaj text pe care îl primim, orice e-mail pe care trebuie să-l deslușim, multe dintre discuțiile inutile pe care le vom purta astăzi – concurează cu lucrurile importante cărora creierul nostru le-ar putea acorda atenție.
Capacitatea de procesare a minții conștiente a fost estimată de cercetători la 120 biți pe secundă. Lățimea de bandă este limita de viteză pentru traficul de informații căruia putem să-i acordăm o atenție conștientă în orice moment.
De ce creierul obosește când trebuie să filtreze prea multă informație
Pentru a înțelege o persoană care ne vorbește, trebuie să procesăm 60 de biți de informație pe secundă. Cu o limită de procesare de 120 de biți pe secundă, asta înseamnă că abia am putea înțelege două persoane care vorbesc simultan cu noi. În cele mai multe cazuri, nu vom putea înțelege trei persoane care vorbesc în același timp. Nu e de mirare că lumea este plină de atâtea neînțelegeri.
Atenția este resursa mentală esențială a oricărui organism. Ea este cea care determină cu ce aspecte ale mediului ne confruntăm, alături de procesele automate, subconștiente. Pentru ca acest lucru sa se întâmple, milioane de neuroni monitorizează constant mediul inconjurator, pentru a selecta cele mai importante lucruri pe care să ne concentrăm.
Acești neuroni formează filtrul atenției. Ei lucrează, în mare parte, în fundal, în afara conștientului. Acesta este motivul pentru care, când conducem pe autostradă câteva ore, nu ne amintim prea mult din peisajul pe lângă care am trecut.
Filtrul atenției și cum e forțat continuu de bombardamentul informațional
Am putea învăța de la animale, care nu pot fi distrase de la ce este important pentru ele. De exemplu, veveritele se concentrează pe nuci, alune și prădători. Câinii – al căror simț olfactiv este de 40 de ori mai sensibil decât al nostru, folosesc mirosul, mai mult decât sunetele, ca să adune informații. Dacă ați încercat vreodată să vă chemați câinele în timp ce miroase ceva interesant pentru el, știți că este foarte dificil să-i atrageți atenția.
Oamenii formează cea mai reușită specie cunoscută. Au reușit să supraviețuiască în aproape orice climat pe care l-a oferit planeta noastră până acum, iar rata de extindere a populației o depășește cea a oricărui alt organism cunoscut. Cu 10.000 de ani în urmă, oamenii și animalele reprezentau aproximativ 0,1% din biomasa terestră de vertebrate. Astăzi, procentul este mult mai mare. Succesul nostru se datorează, în mare parte, capacității noastre cognitive, abilității creierului nostru de a fi flexibil și de a procesa informații.
Însă creierul uman a evoluat într-o lume mult mai simplă, cu mult mai puține informații, pentru a-și asigura sursele de hrană iar numărul amenințărilor s-a înmulțit. Așadar, ca să supraviețuiască, a trebuit să-și dezvolte atenția. Astăzi, filtrele atenției noastre atente sunt copleșite.
Atenția, resursa pe care o risipim cel mai ușor
Creierul uman are capacitatea de a procesa informațiile, însă cu un cost.
Oamenii de succes filtrează informațiile, deleagă către alți oameni, își formează o echipă care este, în esență, o extensie a propriului creier. Dar cei mai mulți își risipesc atenția fără discernământ și plătesc cu oboseală sau stres.
Atenția este o resursă mentală esențială, depinde de noi cum o folosim. Și este este una dintre puținele resurse pe care nu le putem recupera complet după ce am risipit-o. De aceea, igiena minții începe cu o formă simplă de discernământ: să nu mai tratăm orice informație ca și cum ar avea dreptul să intre în mintea noastră.
Nu tot ce apare merită citit, nu tot ce se spune merită preluat și nu tot ce ne întrerupe merită urmat. Uneori, cea mai sănătoasă formă de claritate este să alegem, conștient, la ce nu mai suntem disponibili.