Ar fi bine ca elevii să fie plătiți să meargă la școală? Ar fi și etic?
Măsura 12 din Raportul de Guvernare al PSD prevede: „Vouchere de 10 lei/elev pentru fiecare zi de școală cu prezența integrală.” Ideea de a plăti copiii să meargă la școală nu este românească. Pornind de la faptul că zilele în care copiii învățau de dragul de a învăța sunt istorie, America testează de câțiva ani stimularea financiară pentru elevii care și învață, NU DOAR SUNT PREZENȚI la ore! ▶️ În cel mai nou experiment au fost selectați 7.000 de elevi de la școli din Houston, Texas și din Washington, DC. Valoarea Programului a fost de 7 milioane $ pentru aprox. 7.000 de elevi. Criteriile după care copiii primeau bani au fost: participarea la ore, comportamentul și atitudinea, sarcinile în cadrul școlii, rezultatele la teste și dacă își făceau temele pentru acasă. ? Rezultatele generale ale Programului experimental: Din cei 7.000 de copii care au beneficiat de stimulente financiare, doar: 1% au mers la școală mai des ca de obicei 28% au comis mai puține infracțiuni (și-au îmbunătățit comportamentul) 13,5% au avut dorința să-și termine temele pentru acasă niciun elev nu a avut rezultate mai bune la testele standard anuale În Huston, Texax: A crescut oarecum performanța elevilor la testele standardizate de matematică DAR au scăzut dramatic notele la reading tests – nu înțelegeau ce citeau (analfabetism funcțional). Așadar, pentru că lectura nu era plătită, au renunțat la a mai citi și a înțelege ce citesc 20 % dintre cei care au rezolvat mai multe probleme de matematică pe parcursul anului școlar au eșuat la evaluarea anuală la matematică, nu au luat note de trecere În Washington D.C., doar: 17% și-au îmbunătățit competențele la matematică 15% au luat note mai mari la reading tests Acesta nu este singurul Program de stimulare financiară a elevilor. În unele școli din New York, părinții primesc 300$/semestru pentru a-și trimite copilul la școală, cu condiția ca acesta să învețe bine iar părintele să participe la cel puțin 3 întâlniri cu profesorii. În unele școli din Chicago, elevii primesc 50 $ pentru un A, 35 $ pentru un B și 20$ pentru C. Iar în Dallas, elevii unor școli primesc câte 2$ pentru fiecare carte pe care o citesc. Și, mai important, banii intră într-un cont pe care elevul îl poate accesa doar la absolvirea liceului. ? De ce astfel de Programe nu și-au atins scopul? Elevii au fost entuziasmați că vor câștiga bani și au înțeles că este de ajuns să se conformeze criteriilor de recompensare. Însă astfel de Programe nu au luat în calcul procesul de învățare la copii, cum aceștia să dea un sens actului de învățare, cum să înțeleagă și cum să rețină. Câti copii dintre cei care erau recompensați financiar credeți că rămâneau după ore să spună profesorilor ce nu au înțeles? Ei bine, NICIUNUL! Din aceste studii, dovezile par să indice stimularea comportamentelor de bază pe care copiii și părinții lor le pot controla: să meargă la școală, să nu hărțuiască alți copii, să fie atenți la ore. Însă de aici până la a înțelege și reține ce învață – e o cale lungă. Așadar, stimulentele financiare sunt bune, însă întâi trebuie găsită formula potrivită ca să funcționeze. ? Este etic să plătim copiii să învețe? În fond, oferim stimulente copiilor tot timpul. Mulți părinți folosesc o combinație de recompense sau pedepse pentru a-și determina copiii să învețe. O preocupare legitimă este că stimulentele în bani ar putea afecta motivația intrinsecă a copiilor și ar transforma învățarea mai degrabă într-o tranzacție decât într-o bucurie. Iar în România, cei defavorizați, din familii sărace, cu școli la km de casă, fără cărți și dascăli dedicați, fără căldură iarna și cu WC-ul școlii în curte, nu au șansa să-și dovedească performanțele și să-și dezvolte dragostea de carte. Iar să recompesezi financiar copiii pentru că doar merg la școală, fără să te asiguri că ce vor învăța îi va ajuta când își vor căuta un job (cum propun guvernanții români), cred că e totală risipă de resurse.
Competența fundamentală a unui lider
Managerii de la diferite niveluri ale organizației se confruntă cu diverse provocări. Însă, chiar dacă abia ați preluat o funcție de conducere, sunteți director executiv sau undeva între ele, principala abilitate de leadership pe care trebuie să o stăpâniți este COMUNICAREA. Este acea competență de bază, pe care să o dezvoltați fără întrerupere, indiferent de rolul pe care îl aveți acum, cel spre care aspirați sau de industria în care activați. În plus, felul în care aborați Comunicarea și ceea ce este necesar să puneți în valoare se va schimba pe măsură ce evoluați în organizație și va trebui să faceți față unor provocări mai complexe: construirea încrederii, transmiterea viziunii și atragerea talentelor alături de voi. Comunicarea eficientă și conducerea eficientă sunt strâns legate între ele. Liderii trebuie să fie comunicatori calificați în toate relațiile pe care le au in interiorul companiei, cu comunități și grupuri și, uneori, la scară globală. Gândiți cu claritate, fiți capabili să exprimați idei și să împărtășiți informații cu diverse audiențe. Învățați să gestionați fluxurile rapide de informații din cadrul organizației și din rândul clienților, a partenerilor și a altor factori de influență. 3 Repere Autenticitatea contează. Enorm! Fiți sincer și original! Găsiți-vă vocea proprie și renunțați la limbajul corporatist sau al unei persoane care nu sunteți. Fiți voi înșivă și spuneți și celorlalți ce prețuiți într-o relație. Oamenii vor să-l cunoască pe liderul real. Oamenii vor un lider pe care să-l respecte. Oamenii urmează autenticitatea. Nu vă deghizați în altcineva, pentru că oamenii nu vor urma niciodată un fals. Vizibilitatea este o formă de comunicare. Dacă doriți să fiți perceput ca un bun comunicator, fiți vizibil, nu cunoscut doar prin e-mailurile oficialele. Fiți prezent cât de des posibil. Oamenii vor să vă vadă și să simtă cine sunteți. Găsiți modalități de a interacționa cu toate grupurile interesate. Ascultarea activă este o abilitate puternică. Comunicatorii buni sunt și buni ascultători. Când ascultați activ, arătați implicare și interes și, astfel, veți obține o înțelegere clară a perspectivelor și cunoștințelor altora. Ascultarea construiește încrederea, respectul și deschiderea. Adresați întrebări care îi încurajează pe ceilalți să spună ceea ce cred și simt cu adevărat. Și antrenați-vă să acordați atenție atât la ceea ce oamenii spun, cât și la lucrurile nespuse. 5 Recomandări și cele 4 elemente ale Comunicării eficiente Spuneți ce aveți în minte prin intermediul poveștilor (storytelling). Când spuneți o poveste bună, dați viață unei viziuni, unui scop și, în plus, este o modalitate eficientă de a le reaminti celorlalți obiectivele sau viziunea pe care o împărtășiți. Doar așa construiți încredere și surprindeți inimile și mințile celor cărora vă adresați. În plus, pentru oameni este mai ușor să rețină o poveste decât o declarație seacă de viziune, un document strategic stufos sau planul unui proiect exprimat în limbaj de lemn. Simplificați. Pur și simplu spuneți ce gândiți și fiți direct. Nu vă ascundeți în spatele complexității sau într-o gramadă de informații. Comunicarea simplă și onestă este comunicare inteligentă. Cu alte cuvinte, acordați importanță limbajului verbal! Aveți grijă la disonanța cognitivă. Dacă ceilalți aud un lucru și văd altul, credibilitatea voastră este ruinată. Oamenii vor să aibă încredere iar comportamentul și acțiunile voastre spun mai multe decât credeți. Comuncați ferm mesajele, chiar și când nu rostiți vreun cuvânt. Cu alte cuvinte, stăpâniți limbajul non-verbal! Aveți grijă cum spuneți. Ce cuvinte folosiți, cum le rostiți și cum puneți în valoare, pentru a da greutate mesajului pe care vreți să-l transmiteți. Cu alte cuvinte, stăpâniți limbajul paraverbal! Comunicați neîncetat. Comunicați informații, gânduri și idei în mod clar, concis, coerent, consecvent, corect, credibil. Sunt cei 6C ai Comunicării. Păstrați procesele deschise și transparente și găsiți modalități de a contribui la fluidizarea căilor de comunicare pentru echipa sau organizația dvs. Cu alte cuvinte, acordați importanță audienței! Și acum, puneți toate aceste elemente laolaltă și pracați-le! Veți vedea că veți fi respectat, admirat și urmat. Astăzi, înțelegerea comunicării eficiente ca o stradă cu două sensuri este depășită. Comunicarea este mult mai complexă iar liderii de la toate nivelurile trebuie să cunoască mai mult decât mecanica de a trimite și de a primi informații.
Când Comunicăm, nu Putem fi Altcineva decât Noi Înșine
„Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând! S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti, cât se poate de utile, sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un șpriț, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu, se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul. Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feedback. Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatori de fashion. Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm inexpectaţiunea unui feedback pozitiv. Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior „Hai să-mi bag …” sau cu concluzia absolut academică : „Un c … t !!!” Andrei Pleșu – Neologisme Aș minți dacă aș spune că nu folosesc (cu placere, câteodată), unele dintre neologismele amintite de maestrul Pleșu. De exemplu: foscus – am in minte flacara unei lumânări sau un punct asupra căruia mă concentrez. Când predau Comunicarea, insist asupra capitolului Feedback – să îmbrăcăm întotdeauna răspunsul ca pe un sandviș: în partea de jos – să punem în valoare persoana căreia ne adresăm, în mijloc – să-i spunem ce ar trebui să îmbunătățească în comportament iar deasupra – să-i transmitem că doar astfel și-ar pune în valoare calitățile. Ar mai fi make-up artist – și, în peste 20 de ani de televiziune, am întâlnit doar câțiva. Sunt artiștii care îți văd sufletul și ți-l pictează pe chip. Restul machiază. Și mai folosesc des job sau business, mai ales atunci când scriu articole, pentru a nu repeta cuvintele: afacere, îndeletnicire, ocupație, activitate, serviciu și a nu îngreuna măiestria argumentației. Să împrumutăm neologisme este un proces normal, similar cu ce s-a întamplat acum un secol și jumatate cu tinerii care studiau masiv în Franța iar la întoarcere au venit cu un bagaj de termeni pe care i-au introdus în uz. E ceva natural iar limba este un organism viu. Însă cred că problema intervine atunci când, dezbracați de toate aceste neologisme, cei care le folosesc agresiv rămân goi de substanță. În neputința încăpățânată de a arăta, cu orice preț, că fac parte dintr-o anumită categorie socială sau că sunt ceea ce ajung și ei să creadă că ar fi, devin prețiosi sau fancy…ca să mă exprim trendy. Strâmbă din nas dacă spui serviciu, pentru că se gândesc la femeia de serviciu (căreia i se spune, mai nou, asistent ecologic) … și orice este pentru ei un challenge. Absolutizăm formulări care pretindem că sunt singura variantă corectă și ajungem, astfel, să pierdem identitatea limbii romane, despre care DEX spune că are 80.000 de cuvinte. Inventăm o arhitectură semantică în care bogăția limbii noastre este înlocuită de o “sacoșă de cuvinte la purtător” , ca să citez un prieten. Nu sunt împotriva neologismelor, atunci când în limba română nu există un termen adecvat. Consider că este firesc să spunem mouse și nu șoarece, dar când văd atâția care folosesc englezismele așa … cu un soi de superioritate, deși nu stiu să pună o cratimaă corect, îmi amintesc de coana Chirița (simpatică, de altfel) și frantuzismele ei. E un lucru foarte interesant în ceea ce priveste Comunicarea și o spun tuturor celor cu care lucrez: un bun Comunicator, alături de abilitățile pe care și le poate îmbunătăți continuu, trebuie să aibă un vocabular foarte bogat. Să cunoască sinonimele și înțelesul cuvintelor pe care le folosește. Și să nu se mintă! Pentru că, indiferent ce ne dorim, indiferent cât de departe ajungem, nu putem fi altceva decât noi înșine. ……să nu uit ! Mă tot amenință o tipă de la compania pentru care lucrez. Îmi scrie emailuri că mă dă afară dacă mai ajung târziu la job și se semnează Ceo. Tot aflu eu cine e!!!! PS: eu sunt “compania”. Ma numesc Laura Dragomir 🙂