TRUMP vs MUSK: duelul narcisiștilor
Scriam recent un articol despre un teren fertil unde narcisismul înflorește nestingherit: sala de consiliu. Din studii și observații, știm deja că liderii – de la președinți la CEO – tind să manifeste un nivel generos de trăsături narcisiste. Dar când aceste trăsături coboară din boardroom direct în arena politică, spectacolul capătă alte nuanțe. Mai zgomotoase și mai imprevizibile. 👇Trump vs Musk: un duel pe muchie de ego Grandoare? Cât cuprinde. Aroganță? Din belșug. Empatie? Selectivă, dacă nu inexistentă. Toate condimentate cu un apetit nesățios pentru admirație, o sensibilitate la critică mai fragilă decât porțelanul chinezesc și convingerea fermă că lumea le datorează ceva. De preferat: totul. Narcisismul: combustibil și combustie. La un anumit nivel, narcisismul poate funcționa ca un motor de performanță. Îi împinge pe lideri să viseze măreț, să-și asume riscuri, să joace tare. Dar, în exces, creează tensiuni, destabilizează echipe, companii sau chiar țări. Și mai grav: îi promovează nu pe cei competenți, ci pe cei care le hrănesc vanitatea – căci ei sunt care le oferă narcisiștilor exact combustibilul de care au nevoie: admirație necondiționată. Iar dacă ai crede că „planetele” narcisiste nu pot orbita în aceeași galaxie, să știi că ai dreptate! Căci narcisistul, în ciuda nevoii de adulație, tolerează cu greu concurența pentru centrul scenei și nu suportă să împartă lumina reflectoarelor. Desigur, la început, personaje precum Trump și Musk s-au atras – fascinate de putere și de oglinda celuilalt. Până când, inevitabil, a venit clipa în care unul nu mai încape în cadru. Sau pe platformă. Sau în algoritm. Într-un astfel de duo, admirația – moneda de schimb supremă – devine imposibil de împărțit. Și cum niciunul nu e dispus să joace rolul de figurant, bum! – conflictul a devenit inevitabil. E un dans al vanităților: alianțe de moment, tweet-uri pasiv-agresive, declarații în direct și o bătălie vocală pentru titlul suprem: „Oglindă, oglinjoară, cine-i mai tare din țară?” Lupte greco-narcisiste De la grecii antici știm că, atunci când doi zei ai ego-ului se luptă, nu câștigă Olimpul – se prăbușește muntele. Dar să nu-i urcăm totuși pe cei 2 pe socluri divine. Chiar dacă unul vrea să salveze omenirea, iar celălalt vrea să o conducă – amândoi vor, de fapt, același lucru: aplauze. Iar când doi narcisici colosali intră în coliziune, adevărul e primul care părăsește încăperea. Și întrebarea e nu cine câștigă. Ci care sunt pagubele colaterale. Și cine va aplauda, până la următorul episod.
Narcisiștii din sala de consiliu
Nunțile erau cel mai bun loc să întâlnești cel puțin un narcisist. Deși evenimentul nu e despre participanți, mai sunt invitați care fură scena. O doamnă în rochie albă care o concurează pe cea a miresei sau un domn care vorbește la nesfârșit despre rolul său eroic în fericirea mirelui. O domnișoară de onoare care și-a amintit că n-a avut noroc în viață. Ori un cuplu care decide: ”Ce moment perfect să anunțăm că și noi ne căsătorim!” … Dar un nou studiu a identificat un alt teren fertil pentru narcisism: sala de consiliu din companii. Nici o surpriză, ai spune! În fond, studii mai vechi relevă că, în comparație cu restul populației, liderii – de la președinți la politicieni sau directori, tind să manifeste un nivel ridicat de trăsături narcisiste. Grandoarea, lipsa de empatie ori aroganța sunt câteva dintre ele. Cercetările evidențiază și cine tinde să promoveze liderii narcisiști în funcțiile de conducere și cum aceste decizii schimbă dinamica în organizații. Ce tipuri de personalități tind să promoveze liderii narcisiști? Studiul arată că 18% dintre directorii executivi (CEO) au un punctaj moderat sau ridicat la capitolul trăsături narcisiste, comparativ cu doar 5% din populația generală. Aceste trăsături includ un sentiment grandios de importanță, sensibilitate la critică, convingerea că li se cuvine și o nevoie uriașă de admirație. În plus, sunt atrași de poziții de putere. S-ar putea crede că această constelație de caracteristici i-ar determina să-i evite pe alții care caută, ca și ei, lumina reflectoarelor. Dar o echipă de cercetători germani de la Friedrich-Alexander-Universität Erlangen-Nürnberg care a evaluat 12.791 de executivi din 1.582 de firme din S&P 1500 pe parcursul a 5 ani, a constatat contrariul. Când ajung la cele mai înalte niveluri de management din lumea afacerilor, aceștia tind să atragă oameni asemănători cu ei înșiși. Cel puțin, la început. Așadar, pentru că (deseori) un CEO are o influență semnificativă în decizia de ocupare a altor poziții executive importante, nivelul de narcisism e amplificat în echipa de conducere a companiei. Narcisism la nivel superior La prima vedere, asta ar putea fi o strategie bună. În esență, narcisismul nu e întotdeauna o forță negativă. Dimpotrivă, până la un nivel, îi împinge pe oameni să atingă obiective îndrăznețe. Doar că narcisiștii tind să ceară și admirație, lucru pe care colegii narcisiști ar putea să nu se grăbească s-o acorde. Rezultatul? Chiar dacă duce la o cifră mare de afaceri, declanșează și conflicte interne. Pentru că narcisistului nu-i place întotdeauna compania altui narcisist. Astfel, un surplus de narcisism poate duce la fluctuația executivului. În plus, gruparea indivizilor narcisiști în eșaloanele superioare poate duce la un mediu extrem de competitiv. Dar și la mai multe ciocniri între directori generali și subordonații executivi. Acești 2 factori contribuie la multe schimbări. În timp ce concurența poate crește performanța, crește și discordia și fluctuația în echipa de conducere. Și asta nu e în favoarea companiei. Mai mult, narcisismul exacerbat în conducerea superioară poate afecta și angajații. Liderii ar putea fi mai înclinați să reducă personalul sau să taie costuri ca să crească performanța financiară. În același timp, unii dintre cei care le satisfac vanitatea se pot bucura de succes mai mare în carieră prin promovări și măriri de salariu. Pentru că le oferă admirația de au nevoie și cu care aceștia se hrănesc. Concluzia autorilor studiului este că, în general, sunt atât beneficii, cât și consecințe negative în a avea multe personalități narcisiste în C-suite. Concurența dintre directori poate crește performanța, dar poate crea și conflicte și duce la decizii riscante. „În timp ce directorii executivi narcisiști pot crea tot felul de probleme și conflicte într-o organizație, ei pot fi și de mare ajutor. Căci tendința lor de a lua decizii îndrăznețe poate fi utilă în stimularea inovației.”