Laura Dragomir

Analizează succesul la fel de mult ca eșecurile

Cei care s-au descurcat în vremurile tulburi au învățat multe despre cum să traverseze crizele. Dar antrenarea mușchilor ca să facem față incertitudinii poate însemna mai puțin timp pentru o altă preocupare importantă: Să analizăm succesul. Să ne întrebăm: Cum și De ce am reușit? Ce se află în spatele succesului? Poate fi replicat? Ce am învățat? E un exercițiu pe care îl recomand! Nu pentru a pune la îndoială succesul, ci pentru a înțelege ce facem bine. Succesele pot fi simțite ca momente de sărbătoare mai degrabă, decât ca o analiză cu sprâncenele încruntate. Dar tocmai acele momente de interogare pot duce la perspective și avantaje competitive pe termen lung. În fond, vrem să navigăm pe val, decât să încercăm să vâslim împotriva lui. Adresarea acestor întrebări atunci când lucrurile au mers bine poate lumina perspective importante. De exemplu, a fost un context favorabil? Performanța arată că suntem cu adevărat buni la ce facem? Iar dacă nu folosim acest lucru în favoarea noastră, concurența ne ajunge în două luni, deci cum putem accelera acest proces? Sau cum îl putem face diferit? Cea mai bună întrebare e „De ce am reușit?” E important să sărbătorim succesele și la fel de important să ne întrebăm ce am făcut bine de am reușit. Două succese din 2023 Pun și eu sub lupă 2 dintre succesele din 2023: Premiul Ambasador de Brand și proiecte complexe de Comunicare – primit în cadrul Galei Business Days, ca urmare a votului comunității de business. Și experiența grozavă de a fi parte din Ermanno Scervino Fashion Show – prezentarea în România a colecției primăvară-vară 2024, în decorul de sărbătoare de la Hotel Marriot! Un spectacol rafinat, la care a fost prezent însuși Mr. Toni Scervino, pe care cam avut bucuria și onoarea să-l cunosc. E prima dată când defilez pe catwalk într-un show de asemenea anvergură (m-am mai jucat o dată în studenție la prezentarea unei colege). Iar profesia mea oricum e alta, deci miza a fost experiența. Dar asocierea cu brandul Scervino, pregătirea, repetițiile, toată atmosfera, pentru mine au fost valoroase.

Small Talk – o altă perspectivă

Cunosc oameni care simt un disconfort teribil doar la gândul că vor participa la evenimente de networking, la conferințe sau diverse întâlniri ori la petreceri unde nu cunosc pe cineva și vor trebui să se implice în conversații. Au un ideal de dialog dar se gândesc că vor trebui să vorbească despre  vreme, parcare, trafic, copii sau despre cum să petreacă vacanțele viitoare. Simt că, atunci când o persoană spune ceva, trebuie invariabil să răspundă similar. O anecdotă despre un meci de fotbal trebuie să fie urmată de alta. Dacă cineva povestește despre o comandă online greșită, trebuie să vină cu propria experiență. Și toate astea, când ar fi atât de multe subiecte mult mai profunde și mai demne de o conversație reușită: viitorul umanității, soarta națiunii sau melancolia din inimile noastre. Se simt prinși în glume neproductive și nesincere și mai singuri decât ar fi vreodată în propriile case. Iată o altă perspectivă a ceea ce numim Small Talk: Small Talk sau acele discuții de început există dintr-un motiv practic. Ne oferă o bogată sursă de informații, ca să putem înțelege starea de spirit a interlocutorului nostru. Și astfel, să evaluăm ce subiecte de conversație mai profunde ar putea fi abordate în siguranță. Câteva minute ale conversației ne dau semnalele de care avem nevoie pentru a afla pe cine avem în față. Ne oferă timp să încercăm intimitatea cu oarecare detașare și să hotărâm dacă vrem să ne implicăm mai profund. În plus, nu subiectul în sine determină profunzimea unei conversații. Există moduri banale de a vorbi despre moarte și modalități semnificative de a aborda vremea (știu, pentru că am făcut emisiuni despre ”banala” vreme, care nu înseamnă doar gradele de pe o hartă). O minte cu adevărat profundă se poate concentra la fel de mult atât asupra jocului unui copil, cât și asupra puzzle-urilor vieții. Și e un snobism regretabil  să confundăm eticheta cu conținutul și să abandonăm la un subiect doar pentru că nu e inclus în curricula academică. ”Conversații” În fond, sunt mari artiști care și-au bazat munca pe versiuni ale „conversațiilor”. La începutul anilor 1820, John Constable a pictat 50 de studii ale norilor de deasupra Hampstead Heath din Londra. A găsit frumusețe și o complexitate extraordinară în drama cerului aflată în continuă schimbare. Cu nu mai puțină deschidere, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Paul Cézanne și-a îndreptat atenția spre frumusețea încântătoare a merelor și a pictat zeci de studii despre aceste gustări modeste, așezate în boluri și pe bufete. Însuși Budismul ne învață că, pentru cei suficient de curioși să vadă, întreaga lume e concentrată într-un grăunte de nisip. Așadar, nu ar trebui să percepem nicio insultă în a vedea cele mai mărețe teme prin prisma discuțiilor mici, aparent nesemnificative. Orice subiect e demn de discuție Atât de multe lucruri putem afla despre o persoană dacă știm să ascultăm! Despre valorile ei, despre ce o încântă ori îi strică ziua, despre ce o face fericită și ce o poate dezamăgi. Despre ce și cum iubește, cât e de pasională, în ce crede ori dacă are personalitatea unui impostor. Citeam că frica de Small Talk are rădăcini în experiența copilăriei, când nu puteam influența dinamica unei conversații. Când simțeam că suntem victimele discuțiilor altora. Căci atunci nu aveam puterea să  stabilim noi temele conversațiilor. Uneori, discuțiile la care asistam erau captivante (cumva, simțeam că eram invitați la masa oamenilor mari), alteori erau extrem de frustrante (părinții ori mătușa sau Moș Crăciun ne puneau să spunem o poezie). Oricum, în toate cazurile, subiectele nu erau hotărâte de noi. Însă ajunși la maturitate, e întotdeauna în puterea noastră să adresăm întrebări mai intime sau profunde. Să influențăm cursul discuțiilor. Să coborâm în adâncuri. Căci cineva care vorbește despre o banală călătorie cu avionul, e posibil să fi fost dezamăgit în dragoste. Să fi avut crize de disperare. Poate a încercat să dea sens relației cu un părinte dificil ori a avut momente în care s-a simțit confuz. Ori n-a mai găsit niciun sens în muncă. Și va dori să nu mai vorbească despre prețuri sau scumpiri, ci să împărtășească ce simte, ce visează cu ochii deschiși, să se conecteze cu celălalt la nivel profund. Să ne amintim că subiectele de conversație, chiar și cele aparent nesemnificative, pot fi primii pași către sinceritatea și intimitatea pe care toți ne-o dorim.