Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
BLOGUL LAUREI
Small Talk – o altă perspectivă
- ianuarie 9, 2024
- Posted by: Laura Dragomir
- Category: Blog

Cunosc oameni care simt un disconfort teribil doar la gândul că vor participa la evenimente de networking, la conferințe sau diverse întâlniri ori la petreceri unde nu cunosc pe cineva și vor trebui să se implice în conversații. Au un ideal de dialog dar se gândesc că vor trebui să vorbească despre vreme, parcare, trafic, copii sau despre cum să petreacă vacanțele viitoare.
Simt că, atunci când o persoană spune ceva, trebuie invariabil să răspundă similar. O anecdotă despre un meci de fotbal trebuie să fie urmată de alta. Dacă cineva povestește despre o comandă online greșită, trebuie să vină cu propria experiență.
Și toate astea, când ar fi atât de multe subiecte mult mai profunde și mai demne de o conversație reușită: viitorul umanității, soarta națiunii sau melancolia din inimile noastre. Se simt prinși în glume neproductive și nesincere și mai singuri decât ar fi vreodată în propriile case.
Iată o altă perspectivă a ceea ce numim Small Talk:
Small Talk sau acele discuții de început există dintr-un motiv practic. Ne oferă o bogată sursă de informații, ca să putem înțelege starea de spirit a interlocutorului nostru. Și astfel, să evaluăm ce subiecte de conversație mai profunde ar putea fi abordate în siguranță. Câteva minute ale conversației ne dau semnalele de care avem nevoie pentru a afla pe cine avem în față. Ne oferă timp să încercăm intimitatea cu oarecare detașare și să hotărâm dacă vrem să ne implicăm mai profund.
În plus, nu subiectul în sine determină profunzimea unei conversații. Există moduri banale de a vorbi despre moarte și modalități semnificative de a aborda vremea (știu, pentru că am făcut emisiuni despre ”banala” vreme, care nu înseamnă doar gradele de pe o hartă). O minte cu adevărat profundă se poate concentra la fel de mult atât asupra jocului unui copil, cât și asupra puzzle-urilor vieții. Și e un snobism regretabil să confundăm eticheta cu conținutul și să abandonăm la un subiect doar pentru că nu e inclus în curricula academică.
”Conversații”
În fond, sunt mari artiști care și-au bazat munca pe versiuni ale „conversațiilor”. La începutul anilor 1820, John Constable a pictat 50 de studii ale norilor de deasupra Hampstead Heath din Londra. A găsit frumusețe și o complexitate extraordinară în drama cerului aflată în continuă schimbare.
Cu nu mai puțină deschidere, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Paul Cézanne și-a îndreptat atenția spre frumusețea încântătoare a merelor și a pictat zeci de studii despre aceste gustări modeste, așezate în boluri și pe bufete.
Însuși Budismul ne învață că, pentru cei suficient de curioși să vadă, întreaga lume e concentrată într-un grăunte de nisip.
Așadar, nu ar trebui să percepem nicio insultă în a vedea cele mai mărețe teme prin prisma discuțiilor mici, aparent nesemnificative.
Orice subiect e demn de discuție
Atât de multe lucruri putem afla despre o persoană dacă știm să ascultăm! Despre valorile ei, despre ce o încântă ori îi strică ziua, despre ce o face fericită și ce o poate dezamăgi. Despre ce și cum iubește, cât e de pasională, în ce crede ori dacă are personalitatea unui impostor.
Citeam că frica de Small Talk are rădăcini în experiența copilăriei, când nu puteam influența dinamica unei conversații. Când simțeam că suntem victimele discuțiilor altora. Căci atunci nu aveam puterea să stabilim noi temele conversațiilor. Uneori, discuțiile la care asistam erau captivante (cumva, simțeam că eram invitați la masa oamenilor mari), alteori erau extrem de frustrante (părinții ori mătușa sau Moș Crăciun ne puneau să spunem o poezie). Oricum, în toate cazurile, subiectele nu erau hotărâte de noi.
Însă ajunși la maturitate, e întotdeauna în puterea noastră să adresăm întrebări mai intime sau profunde. Să influențăm cursul discuțiilor. Să coborâm în adâncuri.
Căci cineva care vorbește despre o banală călătorie cu avionul, e posibil să fi fost dezamăgit în dragoste. Să fi avut crize de disperare. Poate a încercat să dea sens relației cu un părinte dificil ori a avut momente în care s-a simțit confuz. Ori n-a mai găsit niciun sens în muncă. Și va dori să nu mai vorbească despre prețuri sau scumpiri, ci să împărtășească ce simte, ce visează cu ochii deschiși, să se conecteze cu celălalt la nivel profund.
Să ne amintim că subiectele de conversație, chiar și cele aparent nesemnificative, pot fi primii pași către sinceritatea și intimitatea pe care toți ne-o dorim.