Termină de vorbit înainte ca publicul să fi terminat de ascultat
În teatrele antice construite în zona Mării Mediterane, piesele de teatru se terminau cu 5 minute înainte de apusul soarelui. Sunt fascinată de teatrele antice, fie construite de greci sau de romani. Pentru că, să vorbești pe o astfel de scenă, cred că e suprema dovadă că ești un speaker cu adevărat extraordinar. Ești doar tu cu tine, cu setarea ta mentală, cu vocea ta, cu corpul tău și cu publicul. Anticii nu aveau microfon, PPT. Și nu întâmplător am menționat setarea mentală în primul rând, pentru că de aici pornește totul, inclusiv în public speaking – și e unul dintre cei 4 piloni ai vorbirii în public. Nu ratez niciun teatru antic în călătoriile prin lume. Iar teatrele antice – grec și roman – aflate în Parcul Arheologic Neapolis din Siracuza – Sicilia mi-au inspirat această postare. Secretul teatrelor antice Așadar, în teatrele antice construite în zona Mării Mediterane, piesele de teatru se terminau cu 5 minute înainte de apusul soarelui. Explicația este că după apusul soarelui, vântul trece de la suflarea de pe uscat spre mare – fenomen cunoscut ca briza de uscat. Iar dacă actorii depășeau această limită de timp, publicul nu mai auzea ce spuneau. De aceea, când ești speaker la evenimente sau vorbești la cele de networking (chiar 1:1) ori faci prezentări – termină de vorbit înainte ca publicul să fi terminat de ascultat. Și ai în minte (pe lângă multe altele), că publicul are un moment când termină de ascultat. S-ar putea ca acel moment să nu țină de tine – poate chiar ești pregătit sau ai un discurs bun. Dar termină de vorbit înainte ca publicul să fi terminat de ascultat. Și asociază acel moment cu cele 5 minute înainte de apusul soarelui. Cum îți dai seama că publicul a terminat de ascultat? Sunt atât de multe situații pe care le-am observat în cei 20 de ani de când vorbesc în public, încât nu le pot descrie pe toate în postare. Dar, în esență, dacă te conectezi cu publicul, vei ști. Cum te conectezi cu publicul și cum construiești cei 4 piloni în public speaking? Ei bine, necesită ghidare, antrenament, practică și expunere. Și, cum am spus, setarea mentală potrivită contextului. Nu uita, 5 minute înainte de apusul soarelui.
Urechea lui Dionysos și arta manipulării
În Parcul Arheologic Neapolis din Siracuza se află o peșteră cu o acustică fantastică, ce respectă în detaliu forma anatomică a urechii umane. Amplifică și cel mai mic sunet și se numește Urechea lui Dionysos. S-au țesut mai multe legende în jurul ei iar astăzi expresia ”Urechea lui Dionysos” are o însemnătate aparte. Dionysos a fost tiranul grec al Siracuzei, colonie din Sicilia. A cucerit mai multe orașe din sudul Italiei, s-a opus influenței Cartagenei în Sicilia și a transformat Siracuza în cea mai puternică dintre coloniile grecești din Roma antică. Era cu adevărat un tiran — crud, suspicios și răzbunător. O legendă spune că în această peșteră erau închiși deținuții politici iar noaptea Dionysos trăgea cu urechea la planurile lor. Altă legendă povestește că, încântat de acustica peșterii, savura țipetele prizonierilor torturați. În realitate, tiranul dormea sau chefuia fericit în palatul său iar povestea e alta. Deasupra peșterii a fost construit un teatru iar când actorii invocau o divinitate și o invitau să dialogheze cu publicul sau să spună oamenilor ce dorea Dionysos ca ei să audă, cineva din peșteră spunea replicile divinității. Pentru că acustica era extraordinară, când spectatorii auzeau sunete înfricoșătoare sau voci venite din altă lume, săreau de pe scaune de frică. Totul părea foarte real și credeau că zeii sau alte divinități vorbeau cu ei. În esență, era o formă de manipulare a maselor. Astăzi, expresia Urechea lui Dionysos se referă la supraveghere, pentru câștig politic.