De ce România plătește încă prețul confuziei dintre guvernare și guvernanță.
Guvernanța nu este un cuvânt sofisticat, bun de rostit în conferințe și uitat în practică. Guvernanța este felul în care o țară, o instituție sau o companie este condusă cu răspundere. Este diferența dintre decizii construite pe reguli, competență și interes public și decizii lăsate la mâna intereselor de moment.
În România, încă ne încurcăm în termeni: spunem uneori guvernare când ar trebui să spunem guvernanță. Vorbim despre performanță fără să vorbim suficient despre mecanismele care o fac posibilă. Și ne mirăm că unele companii de stat acumulează pierderi, datorii și blocaje, deși problema nu începe în bilanț, ci mult mai devreme. Începe în felul în care sunt numiți cei care decid, în lipsa responsabilității reale și în absența unei arhitecturi instituționale care să protejeze interesul public.
În 2026, subiectul nu mai poate fi tratat ca o preocupare de nișă. Rezultatele analizei-pilot realizate de Guvern asupra unui prim grup de 22 de companii de stat, au readus în prim-plan exact această realitate. Acolo unde proprietatea publică nu este administrată prin criterii clare de competență, performanță și răspundere, costul nu rămâne în interiorul companiilor. Se mută în economie, în buget și, în cele din urmă, în viața cetățenilor.
Guvernanța nu este un termen. Este despre cum se iau deciziile.
Timp de un an am realizat și moderat emisiunea Academia de Guvernanță – singurul proiect TV despre guvernanță de pe piața media din România, un parteneriat între Profit.ro și ENVISIA – Boards of Elite.
Îmi amintesc vara lui 2024, când a debutat emisiunea. Povesteam cu entuziasm, pe la evenimente, despre guvernanță, despre consilii de administrație, despre rolul lor în sănătatea unei companii. Cum îți imaginezi, eram privită, de cele mai multe ori, cu rezerve politicoase.
Chiar și prietenii mei zâmbeau cu simpatie:
„Ai înnebunit? Despre ce vorbești? Nu vezi ce e în companiile de stat? Numiri politice, oameni fără legătură cu domeniul… cine să înțeleagă guvernanța?”
Doar că nu vorbim despre guvernanță pentru că sistemul funcționează impecabil. Vorbim despre guvernanță tocmai pentru că, atunci când ea lipsește, consecințele se văd peste tot.
Guvernare și guvernanță: o diferență de termeni care ascunde o diferență de fond
Guvernarea ține de exercitarea puterii politice și de decizia publică.
Guvernanța ține de regulile, structurile și mecanismele prin care o organizație este condusă, controlată și responsabilă.
Într-o companie, guvernanța înseamnă mai mult decât existența unui consiliu de administrație bifat formal. Înseamnă selecție pe criterii de competență, claritate a rolurilor, monitorizarea performanței. Înseamnă etică, transparență, raportare, echilibru între interesul acționarilor și responsabilitatea față de părțile implicate.
În cazul întreprinderilor publice, miza este și mai mare. Pentru că statul nu este doar proprietar. Este, în același timp, reprezentantul interesului public. Iar atunci când această proprietate este administrată arbitrar, netransparent sau prin numiri care nu au în centru competența, nu vorbim doar despre management slab. Vorbim despre o formă de risipă instituțională.
Nu întâmplător, reforma guvernanței companiilor de stat a devenit una dintre temele insistente ale procesului de modernizare instituțională din România, inclusiv în raport cu standardele OCDE. Raportul AMEPIP din primul trimestru al lui 2026 descrie explicit consolidarea selecțiilor, reducerea interimatului, monitorizarea performanței și prevenirea numirilor politice nemotivate de competență, ca părți centrale ale guvernanței corporative a întreprinderilor publice.
De ce contează guvernanța, dincolo de companiile de stat
Ar fi însă o greșeală să reducem guvernanța la problema întreprinderilor publice.
Guvernanța contează în orice organizație care vrea să crească sănătos, să dureze și să nu depindă exclusiv de energia, experiența sau autoritatea unei singure persoane. Contează în companiile listate, în afacerile antreprenoriale care se maturizează, în organizațiile care trec prin succesiune, expansiune sau transformare.
Pentru că, dincolo de dimensiunea juridică sau procedurală, guvernanța răspunde la câteva întrebări simple:
- Cine decide?
- Pe baza căror informație
- În interesul cui
- Cine verifică
- Cine răspunde când deciziile sunt proaste?
O companie poate avea rezultate bune într-un moment favorabil și, totuși, să fie vulnerabilă. O instituție poate funcționa aparent corect și, în spate, să depindă de improvizație, de relații sau de decizii netransparente. Iar o țară poate avea resurse, potențial și oameni valoroși, dar să piardă enorm atunci când regulile sunt slabe, responsabilitatea se diluează, iar deciziile importante nu sunt încredințate celor competenți.
Guvernanța nu înlocuiește conducerea. O obligă să fie responsabilă.
Nu avem încă, la nivel colectiv, o cultură a guvernanței
Cred, în continuare, ce disctam cu invitații de la Academia de Guvernață: că la nivel colectiv, nu avem încă o cultură solidă a guvernanței.
Confundăm uneori leadershipul cu vizibilitatea. Aplaudăm rezultatele rapide, dar nu ne întrebăm ce sisteme le susțin. Vorbim despre „oameni buni” în funcții, dar mai rar despre reguli bune care reduc dependența de norocul de a avea, la un moment dat, omul potrivit.
Guvernanța începe exact aici. În trecerea de la arbitrar la criteriu, de la relații la responsabilități, de la improvizație la arhitectură instituțională.
Iar într-o țară în care prea multe companii de stat au fost tratate, decenii la rând, ca spații de recompensă politică, nu ca active care trebuie administrate cu profesionalism, să vorbim despre guvernanță nu este un trend la modă. Este igienă democratică și economică.
OECD nota încă din evaluarea dedicată României că, deși cadrul legal pentru guvernanța companiilor de stat a evoluat, „deficiențe semnificative de implementare” persistau. Faptul că, în 2026, instituțiile românești încearcă să operaționalizeze mai ferm politica de proprietate a statului și să monitorizeze activ peste 1.300 de întreprinderi publice, arată că problema a fost una de funcționare a sistemului.
Guvernanța, în 13 idei-cheie
În acest video am sintetizat 13 idei-cheie din guvernanță. Sunt repere care ajută la înțelegerea unui domeniu adesea împins fie în zona termenilor complicați, fie în cea a formalismului.
Le-am formulat simplu, pentru că guvernanța nu trebuie să rămână un subiect rezervat experților, membrilor de board sau celor care lucrează direct cu legislația. Ea ne privește pe toți, ori de câte ori vorbim despre:
- companii conduse responsabil;
- consilii de administrație care au un rol real, nu decorativ;
- transparență și integritate;
- performanță care poate fi urmărită, nu doar promisă;
- raportul dintre putere, decizie și răspundere;
- felul în care o organizație își protejează viitorul;
- felul în care o țară își construiește instituțiile, își folosește resursele și își protejează interesul public.
Pentru că, în esență, guvernanța este despre cine are dreptul să decidă și ce răspundere poartă față de cei afectați de deciziile sale.
Poate că guvernanța pare, pentru mulți, un subiect prea tehnic sau prea îndepărtat de conversația publică. Astăzi, însă, devine tot mai clar că tocmai aici se joacă o parte importantă din maturizarea companiilor, a instituțiilor și a economiei.
Nu orice eșec al unei organizații vine din lipsa guvernanței. Dar multe dintre eșecurile repetate, tolerate și costisitoare încep cu absența ei.
Când criteriul politic ia locul competenței, când răspunderea se diluează, când performanța nu este măsurată, iar controlul devine formal, guvernanța nu lipsește doar din documente, ci din realitate.
Și, mai devreme sau mai târziu, realitatea trimite nota de plată.