Blocajele în Comunicare și adevăratul dușman

Am susținut traininguri și anul acesta – cu echipe sau 1X1 – și sunt fericită când fac asta. Am vorbit prea puțin despre ele pentru că am semnat NDA – uneori pe hârtie, deseori printr-o strângere de mână. Unul dintre cele mai dorite a fost Media Training – cu informații și practică ce se aplică nu doar în relația cu media (interviuri, declarații publice, conferințe de presă), ci și în interacțiunile din business.

Iar unul dintre capitole (pe care îl dezvolt și în alte cursuri) este Blocaje în Comunicare. Blocajele sunt ca  gâtul unei sticle –  acele puncte de sufocare, părțile înguste ale clepsidrei unde totul încetinește. Sunt constrângerile care limitează fluxul, cele mai slabe verigi ale lanțului care construiesc întregul. Ca în orice sistem, blocajul e partea care reține orice altceva.

Sunt mai multe tipuri de blocaje în comunicare și, cu antrenament, le conștientizăm și le remediem. Când accelerăm partea cea mai lentă, accelerăm întregul proces. Pe scurt, e Teoria constrângerilor: descoperim blocajul, ne concentrăm să-l atenuăm și nu pierdem timpul să optimizăm piesele deja rapide – căci nu ele sunt factorul limitativ.

Adevăratul dușman în comunicare

Cu toate astea, blocajele nu sunt întotdeauna răufăcătorii în comunicare. Uneori sunt o parte necesară a procesului, ca punctele de securitate din aeroport – încetinesc totul, dar cu un motiv iar dacă le eliminăm, plătim prețul siguranței. Și astfel, ne dau timp să ne reevaluăm comportamentul și să devenim mai buni comunicatori.

Lucrul dificil cu blocajele în comunicare e că nu sunt întotdeauna evidente. Ca și cărțile, omul are aceiași dușmani: focul, apa și propriul conținut. Iar cel mai mare blocaj pe care l-am identificat e propriul conținut. Am putut vedea asta recent în campania electorală, când candidații au fost mai vocali, ca să ne câștige voturile. Putem vedea asta în interacțiunile zilnice cu ceilalți.

Credem că ne naștem buni comunicatori. Nu-i așa, dar putem învăța.