Cum să deosebești un expert de un imitator

O mulțime de greșeli vin din copierea oamenilor care joacă un alt joc decât tine.

Am obiceiul ca, atunci când cunosc pe cineva – și cunosc mulți oameni, să întreb cu ce se ocupă, ce face foarte bine sau în ce domeniu excelează. Știu din experiență că, atunci când cineva e pasionat de ce face și știe meserie, e dornic să împărtășească. Din dorința de a ști ceva nou, uneori continui să întreb cum ajunge la rezultate, care sunt pașii. Iar  pentru unii, aici se rupe filmul. Și chiar sunt iritați când le spun că nu înțeleg. Dar am înțeles, în timp, că ei sunt Imitatorii.

Cum să deosebești un expert de un imitator

• Imitatorii se enervează când le spui că nu înțelegi. Iar dacă nu știu să explice, îți spun că tu nu înțelegi. Frustrarea e rezultatul preocupării excesive să nu rupă poleiala expertizei pe care o afișează. Pe care n-o pot susține dacă trebuie să meargă la firul ierbii cu explicații. În timp ce adevărații experți și-au câștigat cunoașterea și sunt încântați să împărtășească din ce știu. Nu sunt frustrați de lipsa de înțelegere a unui subiect cu care nu ești familiar. Ci iubesc curiozitatea ta autentică pentru ceva de care le pasă.

• Imitatorii nu pot răspunde întrebărilor la un nivel mai profund. Cunoștințele despre care vorbesc sunt memorate, nu învățate. Așa că nu înțeleg pe deplin ideile despre care vorbesc iar cunoștințele lor sunt superficiale. Ca urmare, atunci când întrebi detalii: Cum, De ce, Care e impactul? Și mai ales când ceri exemple care nu se încadrează în standarde, nu au răspunsuri bune.

• Imitatorii nu-și pot adapta vocabularul. Chiar dacă au cât de cât dezvoltată aptitudinea verbală, pot explica subiectul pe care nu-l stăpânesc doar cu vocabularul care ori le-a fost predat, ori e citit într-o carte și care e adesea plin de cuvinte jargon. Deoarece nu înțeleg pe deplin conceptele, nu au nici capacitate de sinteză. Și nici ușurința în a explica lucruri complexe într-un mod accesibil, să le exprime mai clar și în profunzime publicului lor.

• Imitatorii nu sunt dispuși să-și recunoască greșelile, căci le e teamă că-și vor păta imaginea de expert pe care încearcă s-o proiecteze. Experții pot spune despre cum au eșuat, când n-au reușit ceva sau nu le-a ieșit ce și-au propus. Ei știu și acceptă că toate sunt parte a procesului de învățare.

• Imitatorii nu cunosc limitele expertizei lor. În timp ce Experții știu ce știu și știu, de asemenea, ce nu știu încă. Pentru că înțeleg că înțelegerea lor are limite și sunt dispuși să spună când se apropie de limitele cercului lor de competență. Imitatorii nu pot. Și nu pot spune nici când trec granița lucrurilor pe care nu le înțeleg.

Când intră în scenă popularizatorii

Oamenii învață ceva NU când citesc cercetări sau când ascultă expertul, ci când înțeleg, aprofundează, practică, învață cum să facă mai bine și împărtășesc și altora cu ușurință.

Gândește-te la diferența dintre a citi un articol academic și un articol de ziar.

Și aici intră în scenă popularizatorii. În timp ce ei știu mai multe decât profanii (cei care nu au cunoștințe despre subiect), ei înșiși nu sunt experți. În schimb, s-ar putea să fie buni la comunicarea clară a ideilor. Bine, mulți fac copy-paste și nu pun sursa, lăsând impresia că textul le aparține, iar rețelele de socializare sunt pline de astfel de ”experți”. Dar iată cum popularizatorii sunt adesea confundați cu experții.

Ține cont de asta atunci când cauți un expert în domeniul în care vrei să te dezvolți! S-ar putea să descoperi că persoana cu experiență reală nu e cea care a făcut subiectul popular.

Mergi la sursă!