Îmbrățișarea mediocrității nu-i o strategie utilă

La  trainingurile Comunicare în business sau Media training pe care le susțin de peste 10 ani în companii, am observat că cei mai curioși și dornici să învețe sunt cei care sunt deja buni în meseria lor.

Mai aud câteodată: „Sunt groaznic la asta!”

Ce poate însemna:

”Am înțeles că lucrurile nu stau cum credeam, dar acum știu cum să fac.”

Dar uneori (rar) înseamnă de fapt:

”Nu vreau să mi se amintească de asta!”

Sau:

”Nu-mi place! (să vorbesc în public, de exemplu) N-am cum să fiu bun la asta.”

Când e posibil să devii mai bun la ceva, îmbrățișarea mediocrității nu e o strategie utilă.

Nimeni nu te poate duce unde vrei tu. Doar automotivarea poate face asta. Dacă aștepți ca cineva să te motiveze, este pentru că ori nu-ți place, ori nu te-ai hotărât ce vrei sau nu ești implicat. Când ești cu adevărat dedicat unui obiectiv, vei găsi în tine motivația să treci peste obstacole și să faci ce ți-ai propus. Motivația externă te poate ajuta să începi, dar numai motivația internă te trece linia de sosire.

Dacă vrem într-adevăr să devenim mai bun, vom deveni. Învățarea creează mai multă competență, dar mai întâi ne amplifică sentimentele de incompetență – sentimentul ăla că nu știm să facem. Încă.

Am simțit asta pe pielea mea, ori de câte ori am fost la începutul unui drum. Și nu există scurtături, oricât ne-am da peste cap.

Dar când învățăm, vom vedea că începătorul joacă în interiorul limitelor, competenții explorează granițele. Iar The master știe când să le ignore.