Cum să devii mai mult decât ”interesant”

Hai să vorbim despre tine la un pahar de Vinars Brâncoveanu! Am ales X.O pentru întâlnirea noastră. Literele alfabetului îți arată, ca și la cognac, gradul de învechire (maturare) în butoaie de stejar. Când citești X.O (Extra Old) pe o sticlă, vei ști că licoarea zeilor a stat peste 7 ani în butoaie de stejar.  A fost ca o călătorie pe care a făcut-o, la fel ca și tine, timp în care s-a transformat. De aceea, la finalul acestei perioade, aromele sunt mai complexe iar culoarea mai profundă – chihlimbar cu nuanțe de mahon. Are miros lemnos de coajă de portocală și arome de nucă de cocos și vanilie.

Cine ești tu?

Poate mulți ani, fără să-ți dai seama, prioritatea ta copleșitoare a fost să nu greșești. Dacă alții au spus o glumă, ai râs. Dacă cineva a împărtășit o opinie, ai dat din cap în acord. S-ar putea – cu noroc – să fi fost numit(ă) o persoană drăguță. Când de fapt, tu doar ai vrut să te potrivești cu ceilalți. Și fără măcar să-ți fi dat seama – ai funcționat sub presupunerea că ce spui nu lasă nicio amprentă în mintea celorlați.

Poate nici nu ți-a trecut prin minte să spui ce gânduri te înconjoară: că ai un hobby mai neobișnuit, că îți place să mergi descuț prin ploaie. Că petreci timp noaptea pe FB căutând ce mai face o fostă iubire. Că șeful e un impostor. Că ai vrea ca un coleg să eșueze. Că visezi cu ochii deschiși la o aventură cu cineva. Că ți-ar plăcea să lucrezi în altă parte. Că te bântuie de câteva nopți un coșmar …

Și de aici, totul începe să devină interesant. Căci, chiar dacă ai gânduri care nu se regăsesc în manualele de etichetă, ele sunt vii.

Nu trebuie să faci multe pentru a da unui copil impresia că nu e dorit. Că bătăliile lui sunt plictisitoare. Că trebuie să tacă și să se comporte cum trebuie și că esența lui e inacceptabilă și respingătoare. Din acel loc melancolic numit copilărie, e un pas mic către o maturitate în care orice ce ne iese pe gură e neinteresant.

Ce simți, de fapt?

Nu te încurajez să renunți total la precauții. Dar ce spui dacă, în loc de: „Ce ar trebui să spun?” – te-ai întreba: „Ce simt, de fapt?”

Toți își doresc să povestească, fără a fi judecați, cele mai intime gânduri. Unele poate sunt caraghioase, dar râsetele și căldura care se naște din verbalizarea lor sunt explozii de ușurare. Și așa ne vom simți puțin constrânși în ce privește dorul, disperarea, durerea, bucuriile și speranțele. Și vei vedea cum îți lași amprenta în ceilalți, nu atât pentru că ai fi „interesant”, ci pentru că momentele alea vor deveni acte supreme de generozitate.

Căci aceasta e devărata generozitate într-o relație: fără ca celălalt să înțeleagă neapărat de ce – îl faci să se simtă mai bine cu el însuși.

Și acum, să savurăm în continuare Brâncoveanu.

A la votre!