Eșecul și Succesul – o altă perspectivă

Diferența dintre succes și eșec depinde, adesea, de un concept pe care sistemul nostru standard de învățământ nu îl atinge niciodată: Încrederea. Ce ne împiedică să fim mai încrezători e, adesea, sentimentul că suntem fundamental diferiți de cei care reușesc.

De-a lungul vieții, sunt multe momente când e important să proiectăm încredere. Cu toate astea, din multe motive, chiar și perspectiva de a simula încrederea ne poate umple de groază.

O mare parte din cauzele pentru care oamenii se luptă cu lipsa încrederii e presupunerea că trebuie, pur și simplu, să accepte ce au sau sunt în prezent. Însă încrederea nu e o calitate înnăscută. E o abilitate pe care o putem învăța.

Cred că mulți oameni au idei preconcepute când vine vorba de încredere

Iar perspectiva de a deveni mai încrezători e umbrită de imaginile pe care le au în minte despre cum se comportă o persoană încrezătoare. În mintea lor, încrederea e sinonimă cu aroganța, tupeul, lăudăroșenia.  În timp ce, în realitate, putem fi tăcuți și încrezători, blânzi și încrezători, gânditori și încrezători.

Au așteptări înșelătoare cu privire la succes. Tind să interpreteze momentele când nu reușesc, ca o dovadă umilitoare că nu au talentul necesar pentru a reuși, în cele din urmă. Fiecare proiect valoros implică erori și eșecuri. Iar necunoașterea acestui fapt derivă din narațiunile simplificate ale succesului pe care ni le oferă cultura, în general. Capacitatea de a rămâne încrezător este, prin urmare, într-o măsură semnificativă, o chestiune de a interioriza o narațiune corectă despre dificultățile pe care le putem întâlni.

Se autosabotează. Cu toții purtăm anumite convingeri despre noi înșine. Pot fi pozitive (sentimentul că suntem rezonabil de inteligenți, rezonabil de capabili). Dar, mai frecvent, sunt negative. Adesea, aceste credințe sunt atât de înrădăcinate, încât funcționează ca profeții care se împlinesc de sine. Și asta, în timp ce o altă persoană, într-o situație similară, cu un set diferit de convingeri – și, ca rezultat, își atinge obiectivele – e privită cu suspiciune. În cele din urmă, succesul presupune să ne păstrăm credința că nu există niciun motiv pentru care n-ar putea fi și al nostru.

Nu cred în ei înșiși  – și prea mult în ceilalți! …

N-am un final la toate gândurile astea și nici nu cred că trebuie să avem întotdeauna o concluzie. Cumva, ea se așază.  Dar cred profund (și experiența mi-a confirmat) că  succesul – așa cum îl definește fiecare – depinde de 2 mari lucruri: de capacitatea noastră de a îndrăzni și de conversațiile în care ne aflăm.