Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
BLOGUL LAUREI
În 1420, construcția Domului din Florența ajunsese într-un impas.
A fost proiectat și ridicat de cele mai revoluționare minți ale vremii. Renumiți arhitecți, timp de 124 de ani, s-au mobilizat să construiască un edificiu care să eclipseze construcțiile din Veneția și Pisa. Cele e orașe erau rivale și doreau să-și afirme supremația. Ba doreau să fie chiar mai impunător ca tot ce construiră grecii și romanii de-a lungul timpului.
Domul a fost ridicat până la cupolă, când și-au dat seama că n-au nicio soluție. Zona era un octogon neuniform. Nu îi identificaseră centrul și nici nu iși imaginau un suport central pe care să-l folosească pentru a facilita construcția.
Și acum intră în scenă Filippo Brunelleschi – care era designer, inginer, arhitect, proiectant de nave și sculptor (printre altele).
COMISIA DE EVALUARE
Se prezintă Brunelleschi în fața comisiei de evaluare și spune că are soluția.
- Care este? a întrebat sceptic juriul.
- Nu vă spun, că îmi furați ideea!
- Și cum să-ți dăm pe mână ditamai lucrarea?
- Uitați cum facem. Vă împărtășesc planul și vă arăt schițele dacă treceți un test simplu: cum faceți ca acest ou să stea pe masă?
Juriul s-a chinuit cu oul care se tot rostogolea. Când toți au renunțat, Brunelleschi a zdrobit fundul rotunjit al oului și a demostrat că se poate.
- Dar asta puteam face și noi! s-au plâns membrii comisiei. Ești un bufon arogant.
- Cu siguranță ați putea proiecta și cupola dacă ați avea cunoștințele pe care le am doar eu. De aceea, nu vă spun secretul.
Poate atitudinea l-a ajutat să cîștige proiectul, poate juriul era disperat că nu îl mai finalizează. Cert e că Brunelleschi a reuşit să creeze cupola imensă fără niciun sprijin sau schelă, datorită unui design ingenios. A conceput o structură din cărămizi dispuse în formă de „spinare de peşte” care permitea înălţarea boltei fără elemente susţinătoare şi cu o formă perfectă de arc. Întreaga suprafaţă a fost împărţită în 8 porţiuni și se estimează că s-au folosit peste 4 milioane de cărămizi, pe care însuși Brunelleschi le-a desenat.
A fost primul dom octagonal din istorie şi cel mai mare construit până atunci (cred că încă este cel mai mare din lume). Nu au mai fost găsite schițele și abia în zilele noastre, prin tehnica Scanare laser 3D, arhitecții au înțeles cum a fost construită această minune a ingineriei.
Singurul risc
Dacă ai o idee care îi poate ajuta și pe alții, nu mai sta pe gânduri! N-are rost să-ți faci griji că îți va fi furată, căci sigur așa se va întâmpla. Desigur, nu înainte de a ți se spune că n-o să funcționeze. Pentru că astăzi aproape orice poate fi ”scanat”, singurul risc este să muncești și mai mult la ideea ta, ca oamenii să-și imagineze că este posibil.
Cred că oamenii care nu vorbesc despre ideile lor de teamă că le vor fi furate au teamă de succes, n-ar ști ce să facă cu el. O idee e viabilă dacă este analizată, criticată, aplicată și, apoi, îmbunătățită.