Cu visurile-n faliment

Ai visuri pe care le-ai tot amânat și nu și-au găsit până acum loc în viața ta? Care, tocmai pentru că n-ai reușit să le dai viață, simți că te blochează? Că au devenit o sursă de stres? Porți greutatea visurilor tale neîmplinite?

Ce-ai zice dacă ai renunța la ele pentru moment?

În pandemie, când am înțeles că nu vom ieși prea curând din toată nebunia, îmi propusesem să scriu o carte despre ”Comunicare dintr-o altă perspectivă”. Am început-o dar nu am terminat-o nici până azi. Am avut multe traininguri online, la rândul meu am studiat și mi-am mai luat unele certificări care mi-au deschis alte perspective. Apoi am ieșit din pandemie și m-am dezvoltat și mai mult – și așa a trecut timpul. M-a urmărit visul ăsta până recent, când am hotărât să-l las deoparte. Voi scrie cartea într-o zi, poate și altele dar am acceptat că nu acum.

Blocați în visuri

Povestea mea nu e unică. Am întâlnit antreprenori a căror viață profesională e afectată greutatea visurilor încă neîmplinite.  Ca și mine până ieri, rămân blocați într-un anumit vis. Devin deconectați de munca din prezent și se îndepărtează de ce le dă sens.

De exemplu,

• Fondatorul care continuă să se agațe de o idee chiar dacă aceasta nu reușește să câștige tracțiune. În plus, își arde economiile și de îndatorează.
• Artistul înfometat, care refuză să accepte un job cu jumătate de normă, căci crede că succes înseamnă totul odată.
• CEO-ul care conduce compania de pe o stâncă și ignoră dovezile că viziunea sa e greșită.

Fără îndoială, avem nevoie de speranțe și de visuri. Ele sunt vânt în vele și ne sprijină pe măsură ce mergem spre viitor. Dar unele se pot calcifica și transforma în fantome care ne bântuie. În loc să ne inspire, devin o sursă de durere, frustrare și stagnare. Iar când nu reușim să le dăm viață , ne simțim demotivați.

În cazul meu,  nu era nimic în neregulă să-mi doresc să scriu o carte. Ideile nu s-au pierdut. Oricum le-am inclus în cursuri, le spun la traininguri, le cuprind în articole sau postări – doar că nu am reușit să le pun laolaltă într-o carte. Și asta era o sursă de stres. Până azi.

Cum știi dacă un vis te ajută sau te rănește?

Gândește-te la impactul pe care îl are în comportamentul tău de zi cu zi.

• Simți că te definește și n-ai mai fi complet dacă proiectul ar eșua. E ceea ce se numește ”Îngustarea identității”.
• Eviți contactul cu realitatea — amâni lansarea unui produs sau serviciu de teamă că n-ar ieși ca-n vis.
• Ești atât de concentrat pe vis încât pierzi contactul cu oportunitățile de zi cu zi și nu mai vezi sensul a ceea ce faci.
• Devii atât de consumat de visul tău încât ratezi alte lucruri de care-ți pasă (familie, prieteni, sănătate).

Dacă observi cel puțin unul din aceste semne, atașamentul față de visul tău s-ar putea să te împiedice să te bucuri de prezent – iar acceptarea că cel puțin acum nu mai e realizabil e primul pas către libertate.

Cu visurile-n faliment

Îmi place să mă gândesc la asta ca la declararea „falimentului de vis”. Similar cu modul în care falimentul tradițional e o resetare financiară, cel de vis ne poate ajuta să ne raportăm la viața și la proiectele noastre din prezent într-un mod mai sănătos.

Știu că renunțarea nu-i ușoară. Dar, dacă vedem realitatea așa cum e – nu cum ne-am dori să fie, dacă ne diversificăm identitatea pentru a explora noi spații și relații, sentimentul de sine devine mai complex. Iar reconectarea cu ce ne bucură duce la schimbarea atenției de la obiective la valori. Căci obiectivele sunt importante doar când sunt conectate la valorile noastre.

Cu toții avem visuri și e firesc să ne atașăm de ele. Dar dacă ne împiedică să ne simțim bine cu noi înșine, poate că e timpul să ne detașăm de ele. Și astfel, putem crea o nouă relație cu noi înșine – mai durabilă, mai semnificativă și mai creativă.