DE CE comunică cei 2 candidați la președinție

Comunicare înseamnă nu doar CUM, ci și DE CE

Când vorbim despre comunicare, cred că diferența fundamentală între Nicușor Dan și George Simion nu stă doar în CUM comunică, ci în DE CE o fac.

Într-o cursă prezidențială în care spectacolul riscă să eclipseze substanța, România pare prinsă între doi poli opuși ai discursului.

Pe de o parte, Nicușor Dan – rezervat, calculat, lipsit de artificii dar din ce în ce mai confortabil cu el însuși în aparițiile publice.

Pe de altă parte, George Simion – expansiv, vocal, permanent în căutare de conflict și atenție. Ambii candidează. Ambii comunică. Dar o fac în moduri care spun multe, nu doar despre ei, ci și despre felul în care noi, ca societate, alegem să fim reprezentați.

Stilul GS: teatral, instinctiv, provocator

George Simion comunică să genereze adeziune emoțională – are nevoie să fie urmat, să stârnească. Doar pare un comunicator carismatic. Se folosește de limbajul corpului, de fraze repetate, de emfază. Își dozează discursul ca un actor conștient de scenă și public. Fie că intră într-un live pe Facebook sau într-un platou de televiziune, intră ca pe o scenă. Scopul nu e neapărat clarificarea realității, cât amplificarea emoției.  Dar teatrul are un preț: uneori, forma golește fondul. Mesajele se reduc la sloganuri, faptele sunt distorsionate pentru efect, iar conflictul devine strategie centrală, nu excepție.

Stilul ND: un alt fel de leadership

Nicușor Dan comunică să explice o direcție – are nevoie să fie înțeles, nu aplaudat.

Dacă ne întoarcem spre primii ani ai carierei politice, nu părea deloc în largul lui când comunica în public. Fără inflexiuni în voce, cu o timiditate evidentă și o preocupare aproape exclusivă pentru conținut, părea că refuză jocul politic. Într-o lume în care forma contează adesea mai mult ca fondul, un asemenea profil era greu de „vândut”.

Dar acel Nicușor Dan nu mai există. În locul lui, avem un candidat la președinție care – fără să devină brusc un orator spectaculos – a înțeles cum să-și calibreze mesajul.

Comunicare prin congruență, nu spectacol

ND mai degrabă un inginer al comunicării decât un showman al ei. Își stăpânește discursul, își controlează emoțiile și se concentrează pe mesaj. Nu e un orator spumos, dar cred că nici nu încearcă să fie. În schimb, a făcut un lucru mai subtil și mai important. A învățat să comunice în termenii propriei personalități: cu răbdare, cu cifre, cu argumente, cu claritate, într-un limbaj care poate părea sec dar care transmite încredere celor care caută coerență și substanță. Nu flutură pancarte și nu încearcă să placă tuturor.

Emoție vs. competență: ce alegem?

România a avut parte, în ultimele decenii, de lideri care au jucat pe toate registrele retorice: de la populism vulgar la elitism steril. Azi, însă, e important să ne adresăm întrebarea simplă: ce fel de comunicare ne ajută să mergem mai departe? Cea care ne limitează? Sau cea  care ne face viața mai predictibilă, mai funcțională, mai coerentă?

Căci dacă țipetele ar rezolva ceva, România ar fi deja o țară model.