Dezvoltarea gândurilor prin vorbire

Gândurile se dezvoltă prin vorbire

Ca mulți dintre noi, îmi vorbesc cu voce tare. Și nu pentru a recita monologuri din Shakespeare. 

Ci de câte ori vreau să rezolv o problemă ori să dezvolt o idee nouă pentru traininguri. Să memorez un text ori când mă pregătesc pentru o prezentare.  Mereu mă întorc la această rutină.

Pare ciudat, dar (și) așa mi-am îmbunătățit abilitățile de gândire și vorbire.

A vorbi cu voce tare nu e doar un mijloc de comunicare, ci un proces de gândire.

Încurajează formarea și procesarea gândurilor.

Legătura strânsă dintre vorbire și gândire nu e nouă

E întâlnită chiar de la marii oratori antici – Cicero a scris despre asta.

Dar poate cea mai interesantă dezvoltare modernă a ideii a apărut în eseul scriitorului german Heinrich von Kleist – ”Despre elaborarea treptată a gândurilor prin vorbire” (1805).

Kleist își descrie obiceiul de a folosi vorbirea ca metodă de gândire. Speculează că, dacă nu putem descoperi ceva doar gândindu-ne, s-ar putea să descoperim în procesul de exprimare liberă. El scrie că, de obicei, avem un început abstract al unui gând, dar vorbirea activă ajută la transformarea gândului într-o idee întreagă.

Vorbirea e un proces creativ care, la rândul său, generează gândire.

Așa cum pofta de mâncare vine mâncând, ideile vin odată cu vorbirea.

Vorbirea cu noi înșine

Vorbirea cu noi înșine contribuie nu numai la creșterea motivației și la reglare emoțională, ci și la dezvoltarea raționamentului.

Ne permite recuperarea completă a gândurilor care se mai rătăcesc, la fel ca în procesul de scriere.

În plus, când vorbim cu voce tare folosim ritmul și intonația, care subliniază sensul gândurilor noastre și încurajează crearea de idei complexe.

A vorbi cu voce tare este inventiv și creativ.

Fiecare cuvânt și propoziție rostită declanșează noi conexiuni mentale și lingvistice. Căci limbajul trece, la rândul său, printr-o transformare. Iar această transformare generează noi cascade mentale. E un proces regenerativ.

S-ar putea să fi observat că vorbirea cu tine e adesea intuitivă în timp ce te miști sau te plimbi. Dacă ai mers vreodată înainte și înapoi prin camera în timp ce încercai să spui ceva, ai folosit intuitiv această tehnică. Nu întâmplător mergem când trebuie să gândim. Dovezile arată că mișcarea îmbunătățește gândirea și învățarea. Iar ambele sunt activate de același centru de control din creier.

”Efort” înseamnă câștiguri cognitive

Dezvoltările tehnologice care fac ca vorbirea să pară redundantă sunt un obstacol în calea întregului potențial cognitiv.  Elon Musk a declarat că mergem spre un viitor fără limbaj, în care vom putea comunica direct creier – creier prin legături neuronale.

El spunea într-un interviu:

”Creierul nostru depune un mare efort comprimând un concept complex în cuvinte și există o mare pierdere de informații când facem acest lucru.”

Să ne amintim însă că acest ”efort” înseamnă câștiguri cognitive. Vorbirea nu e doar o cale de transmitere a ideilor, ci o activitate generativă care îmbunătățește gândirea.

Dezvoltarea gândurilor prin vorbire

Nimic nu va putea înlocui tehnologia gândirii în timp ce vorbim. Așa cum Kleist a scris acum mai bine de 200 de ani, nu există idei preexistente. Ci, mai degrabă, un proces prin care descoperim noi cunoștințe,  prin care vorbirea și gândirea se construiesc reciproc.

Așadar, data viitoare când vezi pe cineva plimbându-se și vorbindu-și, așteaptă înainte să judeci. S-ar putea ca acea persoană să fie în mijlocul unei munci intense. S-ar putea să-ți să spună:

„Îmi pare rău, nu pot să vorbesc acum cu tine, sunt ocupat să vorbesc cu mine.”

Și, poate, s-ar putea să te trezești într-o zi că faci și tu același lucru.