Manipularea și Comunicarea în Oglinda care dă o Identitate

Urmare a OUG 13, s-a scris și s-a vorbit mult, mai ales pe rețelele de socializare. Mulți s-au gratulat cu diverse epitete, s-au pus ștampile, s-au rupt prietenii, s-au divizat generații. A fost emoție descătușată, politica a scos din oameni frustrările acumulate în timp, cum rar am vazut. I-am întrebat, pe câțiva, cum îi ajută dacă își arunca vorbe grele.

Mi-au răspuns că ”doar și-au spus punctul de vedere.”

Schimbul de replici mi-a amintit de un comentariu al lui Becali (unii spun că ar fi preluat replica lui Kogălniceanu dintr-o ceartă cu Cuza):

„M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat!”

Oamenii, divizați în tabere, doar au spus, dar nu au comunicat. Nici politicienii cu poporul, nici oamenii cu păreri diferite, între ei. Fiecare a vrut să-și hrănească nevoile psihologice:de informare, de a face parte dintr-un grup, de stimă și respect și de realizare personală.

Nevoia de informare

Comunicarea este, în primul rând, EMOȚIE.

Mintea noastră procesează mult mai ușor emoțiile care, la rândul lor, ne îndeamnă să acționăm. Emoțiile (fie negative ori pozitive) sunt mai rapide decat logica. Asa suntem construiți. Asa functionează și manipularea:  se crează o emoție legată de ceva iar emoția dictează oamenilor ce mesaje selectează și în care să aibă încredere.

Înainte, marea problemă era criza de informație sau cantitatea redusă de știri ce ajungea la noi. Știam ce s-a mai intamplat din jurnalele de dimineață și de seară. Aveam timp să analizăm ce aflam, să facem schimb de păreri, să fim flexibili.

Astăzi, suntem bombardați de știri din zeci de surse. Trăim intr-un mediu suprasaturat de informație. Libertatea de a analiza corectitudinea a ceea ce aflăm este redusă, pentru că nu mai avem timp să analizăm. Și, pentru că informația, așa cum o dă altul, este cea care a ajuns sa controleze comportamentul, oamenii sunt mai puțin liberi. Iar ADEVARUL nu mai e atât de important, ci EMOȚIA. O aberație multiplicată de sute de mii de ori pe rețelele de socializare ori la TV are impactul unui adevăr. Impact mai mare decât al unui adevăr susținut argumentat, de puțini oameni. Iar o faptă verificată din mai multe surse, susținută de puțini, contra unei minciuni susținute de o masă mare, a pierdut din start, căci minciuna câștigă.

Nevoia de a face parte dintr-un grup. Atașamentul.

Apoi, sursele de comunicare (alte persoane, social-media, site-uri ori TV) sunt cu atât mai credibile cu cât oamenii se regăsesc în opiniile lor sau le hrănesc nevoile ori așteptările. Și, astfel, se dezvoltă ATAȘAMENTUL. Cu cat sunt mai atașați de o sursă de informare, cu atât devine mai credibilă o știre care, de altfel, este posibil sa fie falsă.

Ar mai fi sentimentul de FAMILIARITATE, sentiment în care avem încredere. Mintea noastră nu e foarte vigilentă la ceea ce ne este familiar, motiv pentru care mesajul este acceptat mai ușor. Datorită emoției pe care a indus-o o sursă de informație și a sentimentului de familiaritate, oamenii sunt manipulați și habar nu au, ei cred că au ales liber, pentru că așa au vrut. De fapt. vigilența logică se reduce și mesajul este acceptat mult mai ușor.

Nevoia de stimă și respect

O sursa familiară este de ÎNCREDERE. Oamenii leagă mai ușor relații cu cei pe care îi plac. În general, ne plac: cei care ne sunt asemănători, cei care ne fac complimente și cei care cooperează cu noi. Și așa se formează taberele de susținători ai unei idei care hrănește nevoia de stimă și respect.

Nevoia de realizare personală

Să nu uităm de IDENTITATEA fiecăruia. Sunt oameni care nu au reușite grozave, care nu se simt bine cu meseria, jobul sau cu viața lor, și simt că au o identitate slabă. Aici intervine ego-ul și, pentru că simt nevoia să fie deosebiți, să iasă din anonimat, vor să facă parte din ceva mai mare decât ei: o idee măreață, un concept pe care nu-l pot descifra, lumi paralele, extratereștrii… Și, astfel, decât să se uite zilnic în oglindă și să vada cât de slabi sunt, se uită în oglinda care le dă identitatea pe care și-o doresc și încep să susțină acel ceva, care le alimentează nevoia de a-și construi o identitate mai bună decât cea reală.

Informația înseamnă putere. Suprasaturarea de informație, transmisă fără restricții este, însă, slăbiciune.

Niciodată „lumea fizică” nu a fost în așa masură dublată de o „lume virtuală”, creată cu ajutorul tehnologiei comunicațiilor, și nici puterea nu a fost atât de pusă la încercare dinspre informație.

Cu atat mai important este să nu uităm de valorile pe baza cărora se crează identitatea fiecăruia, un fel de cântar al adevărului: integritate, respect și prudență.

In esenta, ele sunt oglinda în care ar trebui să ne uităm și în care vedem, cu adevarat, cine suntem. Când luăm un pumn de pastile de comunicare, la sfatul unor false surse credibile, e clar că nu ne vom mai face bine!