Oamenii nu Tolerează la Ceilalți ce nu Acceptă la ei înșiși. Sau despre Mândrie, Vanitate și Prejudecăți

Fiecare persoană este o combinație minunată de virtuți și părți slabe acceptate. Nici măcar tu sau eu  putem scăpa de asta. Există un geniu și un sfânt în noi toți, precum și un tiran sau un supus. Nimeni nu trece prin viata fără să facă greșeli, mai mari sau mai mici.

De aceea, cei care îi critică non-stop și cu sete pe ceilalți nu au nici o bază pentru argumentele lor.

Și nu mă refer la a nu avea un punct de vedere față de o problemă socială, ci la plăcerea aceea bolnavă a unora de a-i judeca neîncetat pe alții, pur și simplu gratuit,  fără vreun motiv sau vreun drept.

Sunt unii întotdeauna gata să facă o listă detaliată a defectelor celorlalți. Uneori merg atât de departe încât hotărăsc ce acțiuni ar trebui urmate de aceștia pentru a se opri din greșeli sau indică o cale pe care ar trebui să o urmeze pentru a-și depăși defectele. Ei și doar ei își arogă dreptul de a fi intoleranți la eșecurile și neajunsurile celor din jur. Și toate acestea pentru că ceilalați nu au calitățile pe care ei consideră că ar trebui să le aibă.

Când critica devine constantă și vicioasă, acea persoană nu face o evaluare sănătoasă a greșelilor pe care le analizează.

Este un mecanism de apărare cunoscut sub numele de „proiecție”. Îi văd pe ceilalți în oglindă și critică, de fapt, lucrurile care nu le plac la ei înșiși.

De ce unii oameni aleg să critice?

Suntem cu toții admirați în unele zone și mai puțin admirați în altele. Dacă vom căuta defecte morale Sfântului Francisc de Assisi, vom găsi cu siguranță căteva. Dacă vom căuta cuvinte prostești spuse de Albert Einstein, le vom găsi cu siguranță și pe acelea.

Fiecare alege ce vrea sau nu vrea să vadă în alte persoane. De obicei, această alegere este asociată cu modul în care oamenii se evaluează și se percep. Dacă apreciază lucrurile bune despre ei înșiși, vor vedea binele și în ceilalți, și la fel se întâmplă și cu răul. Cei ce au critica în sânge îi aleg pe alții pentru a-și atinge ținta evaluărilor lor dureroase.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că aleg să critice ceea ce nu le place la ei înșiși.

Cum funcționează proiecția?

Criticul are o opinie despre alți oameni, deloc imparțială sau obiectivă. Ceea ce fac alții este inacceptabil. Ceea ce face el este scuzabil.

Cu siguranță, în esența lor sunt profund egoiști, chiar dacă predică despre generozitate. Așadar, creează argumente false pentru a-și justifica comportamentul egoist.  Vor să se considere generoși, dar egoismul lor îi împiedică.

În realitate, refuză sau nu sunt conștienți de faptul că le pasă doar de propriile interese sau că nu sunt capabili să facă cele mai mici concesii altor persoane. Ei cred că scuzele lor sunt motive valide pentru a acționa așa cum fac de fapt.

Însă sunt foarte vocali atunci când analizează comportamentul altora. Se supără și-și declară aprig dezaprobarea. Dacă îi întrebați despre comportamentul lor,  vor spune că propriile lor argumente sunt perfect rezonabile: „Nu am vrut să acționez așa, dar circumstanțele m-au forțat să fac asta”.  Prin contrast, motivele pe care le au alte persoane sunt simple scuze.

Ce se întâmplă în fundal?

Adevărul este că defectele altor persoane le amintesc de propriile lor defecte. Ei nu tolerează în ceilalți ceea ce nu tolerează la ei înșiși. Cu alte cuvinte, își proiectează propriile greșeli asupra altor oameni, așa că nu trebuie să suporte povara de a le vedea în ei.

Critica din plăcere derivă aproape întotdeauna din proiecție.

Este comun să critice la alții ce  nu le place la ei înșiși.

În loc de epilog…..

Este important să fim atenți la lucrurile pe care nu le tolerăm la ceilalți oameni. Dacă vom privi mai atent, probabil ne vom da seama că această intoleranță este îndreptată mai mult spre noi înșine și mai puțin către alte persoane.

De asemenea, când suntem criticați, ar fi util să ne gândim de ce acea persoană a ales să se concentreze asupra acelui aspect din comportamentul nostru. Probabil că vom ajunge la concluzia că criticile lor sunt de fapt direcționate spre o parte ascunsă a lor, și nu spre noi.

Este minunat să avem opinii și puncte de vedere dar la fel de minunat este să să fie constructive. Altfel, nu schimbăm nimic.

Critica fără soluții este inutilă, deoarece îl pune pe celălalt în defensivă.

Critica fără soluții este periculoasă, pentru că îi poate răni celuilalt mândria și, cel mai adesea, îi trezește resentimente față de tine.

Când ne confruntăm cu oamenii, să ne amintim că nu avem de-a face cu creaturi logice. Avem de-a face cu creaturi cu emoții, motivate de mândrie și vanitate și, în mare parte, cu prejudecăți.

Cam toți oamenii își doresc să aibă o casă și ce mânca, bani să-și cumpere lucruri, să fie sănătoși ei și cei dragi, să aibă satisfacții sexuale și, desigur, un viitor.

Însă cea mai profundă dorință în natura umană este aceea de A FI IMPORTANT. Și în acest punct sensibil cineva se simte atacat când primește critici neconstructive.

Rezultatul? Are mândria rănită, simte că i-au fost insultate inteligența, judecata și respectul de sine.

Ce va face? În cele mai multe cazuri, va încerca să se răzbune pe triumful tău. Se simte atacat și te va ataca, la rândul lui, dar nu-și va schimba niciodată gândul.

Un om ”convins” împotriva voinței sale rămâne tot cu părerile lui!