Când pui căruța cu euro înaintea cailor

Patronatele din turism cer și ele bani acum pentru promovarea turismului românesc. Bun, și au construit vreo Strategie de promovare? Au vreo viziune? N-ar trebui să o aibă înainte de a cere bani? Iar faptul că Turcia e dată exemplu e o mare prostie. Am fost în vacanță vara asta în Turcia și nu e totul roz acolo. Tot în vacanță am cunoscut și o studentă la geografie și turism pe post de ghid, venită în practică prin programul Erasmus. Plină de însemnătatea poziției dar total inutilă. Și pe alta care ne-a însoțit într-o excursie tot ca ghid și care a avut ca scop să se vadă cu iubitul ei. Iar asta are legătură tot cu promovarea României.

Dar, să le luăm pe rând.

Strategia inexistentă

Înainte de a pretinde bani, care e Strategia pentru promovarea turistică? O Strategie unică, specifică și completă, ce să se potrivească României. Care să răspundă la cele 5 întrebări esențiale – coloana vertebrală a unei Strategii. Și care să arate direcția spre care ne îndreptăm. Care să fie flexibilă, căci chiar și o Strategie excelentă poate deveni rapid mediocră pe o piață dinamică cum e cea a turismului, care depinde de schimbări climatice, de pandemii, de conflictele politice internaționale și de veniturile turiștilor.

Cu alte cuvinte, care e instrumentul după care se ghidează patronatele ca să inspire și să mobilizeze turiștii străini să aleagă România? Care sunt obiectivele și cum vor măsura succesul și progresul? Celebra Frunză – imaginea brandului nostru de țară care a costat 30 mil. euro nu e Strategie. Și am mari dubii că știu ce-i aia Strategie, dar vor bani.

Despre Turcia

Am fost în Turcia de nu mai știu câte ori, ani la rând cu fiul meu când era mic și de multe ori ca jurnalist în press trip-uri. O cunosc destul de bine și are locuri unice și fabuloase. Dar turismul nu mai merge așa bine. Nu vă lăsați păcăliți de hotelurile care par pline sau de mulțimile pe care le vedeți la obiectivele turistice. Multe hoteluri în construcție au fost abandonate, pentru că investitorii (îndeosebi cei chinezi) au renunțat. Dacă vă uitați pe șosele, veți vedea mult mai puține autocare și multe mini bus-uri. Pentru că a scăzut numărul turiștilor și au crescut prețurile. Și asta se răsfrânge asupra întregii industrii. În principal, mult mai puțini ruși vin în Turcia și ei erau baza turismului.

Declinul

De fapt, declinul a-nceput  în 2015, în urma conflictului dintre Erdogan și Putin, care a interzis rușilor să mai aleagă Turcia ca destinație de vacanță. Apoi a venit pandemia. Iar anul ăsta Erdogan a fost din nou ales președinte și a crescut taxele în industria turismului, iar o parte din creștere se regăsește în pachetele de vacanță. În plus, nu atât de mulți turiști mai cumpără excursii. Noi am cumpărat pachet dublu de 15 zile, cu speranța să facem 5 excursii la diverse obiective turistice pe care fiul meu (15 ani) le-a ales. Am făcut doar 2 excursii, pentru că nu se înscriseseră destui turiști aflați în acea perioadă în vacanță în Turcia. Iar în cele 2 excursii am fost cu mini bus, pentru că cei înscriși au fost atât de puțini, că organizatorii n-au reușit să umple un autocar, ca în trecut.

Studenta

În una dintre excursii, am fost condiționați să mergem doar noi, cu o limuzină.

• Dar putem merge cu un grup! zic ghidului care venise la hotel să-i plătim excursiile.
• Nu se poate, așa e excursia asta.

Care a și costat  pe măsură, dar locurile pe care urma să le vedem erau unice. Vine limuzina și ne întâmpină o studentă la geografie și turism, care ne-a spus că face practică prin Programul Erasmus și că va fi ghidul nostru.  Dar că nu e plătită pentru asta, tipsurile de la turiști sunt recomandate. Și ce faci de banii ăștia? o întreb. Că mâna care cere pomană fără să spună o poveste … Vă însoțesc! zice. Bun, acum te-ascultăm, zi-ne istoria locurilor unde mergem, detalii picante … cu alte cuvinte, fii ghid! Aaaa, doar vă însoțesc. Spre finalul excursiei, în Centrul Vechi din Antalya am stabilit o oră și un loc să ne revedem. Am stat ca fraierii să o așteptăm jumătate de oră, că ea se întâlnise cu iubitul ei, un alt student, deci avea treabă.

A doua studentă

În a doua excursie, am avut ghid turc, un tip tânăr și foarte bine pregătit, 2 facultăți și cu har de povestitor. Îl cheamă Eggeman. Avea și umor, a insistat să nu-i spunem Eggman (egg – ou, man  – bărbat) Era secondat de o altă studentă româncă, venită în practică. La fel ca prima, a fost complet inutilă. Singura ei contribuție ca ghid au fost 2 intervenții la microfonul din bus, prin care ne anunța că dacă nu înțelegem engleza, ea ne traduce. Toți știam engleză.

Poate spuneți că erau tinere, că au timp să învețe. Vă spun că nu e așa. Dacă până la 20 și ceva de ani când deja te pregătești pentru o meserie, nu știi cu ce se mănâncă, nu ai abilitățile dezvoltate – n-ai ce căuta în industria asta.

Mai ales, nu ai curiozitatea aia vie să cunoști detalii picante din istorie și geografie pe care să le povești, Și  s-ar putea ca unii cu aceeași lipsă de pregătire sau mentalitatea de a pretinde bani fără să-și facă treaba, să fie mâine în funcții de conducere. Și de ei să depindă dezvoltarea turismului.

Lumea se schimbă

Iar dacă ați citit până aici, vă îndemn să vedeți lumea asta fascinantă, căci totul se schimbă de la an la altul. Sunt obiective istorice care dispar, pentru că resursele naturale sunt limitate. Iar altele se închid. Citeam zilele trecute că vizitele la Sun Temple în Citadela incașă Machu Picchu din Peru au fost interzise pe termen nelimitat.  Și vizitarea acestui obiectiv turistic este mega restricționat, ai timp limitat și ai traseu obligatoriu.

Numărul mare de turiști din toți anii de când e obiectiv turistic a erodat structurile din piatră iar pagubele sunt ireversibile. N-am ajuns încă acolo, cine știe dacă se va redeschide?

Să călătorești e unul dintre cele mai generoase daruri pe care ni le putem oferi. Niciun documentar sau carte nu pot înlocui sentimentul pe care îl ai când pășești în locuri unde a început totul și simți că ești parte, chiar și pentru câteva minute, din istoria acestei lumi minunate.