Ce-ți dorești tu, de fapt?

Ianuarie, 2024

O poză cu puștiul meu, în primele secunde din 2024, în Bali unde am călătorit în vacanța de iarnă. Vrea să fie serios și se abține să nu râdă de nebuniile pe care i le spun. Și câteva gânduri despre cel mai important lucru pe care l-am internalizat și care mă va ghida de acum încolo.

E vorba despre Armonie – care înseamnă nu să fim înconjurați doar de frumos, bunătate, oameni minunați, zâmbete și gânduri bune. Nu să fim în permanență bine cu noi înșine și cu cei din jur. Toate astea sunt imposibil de realizat și ar fi o nebunie să credem că e măcar posibil.

Căci în lumea asta există și urât, răutate, impostură, oameni toxici, minciună, dezamăgiri, așteptări neîmplinite, aspirații uitate și gânduri distructive. Și nu putem fi în permanență bine cu noi înșine ori cu cei din jur. Căci avem momente când o mai dăm în bară, când mai dezamăgim, când abandonăm, când mai uităm ce e important căci ne luăm cu urgențele (deseori ale altora). Când ne simțim obosiți, demotivați, când credem că lucrurile sunt într-un fel și, de fapt, erau la polul opus.

Armonie

Armonie înseamnă ca binele, frumosul, bunătatea, starea de bine – să predomine în fața a ce ne epuizează. Ca oamenii minunați din viața noastră să fie mai mulți decât cei toxici. Ca bunătatea față de noi înșine și cei din jur să fie mai multă decât criticile. Ca frumosul cu care ne înconjurăm sau ne înconjoară să fie mai semnificativ decât urâtul. Ca oamenii onești să fie mai mulți decât impostorii. Ca adevărul să fie mai mult decât minciuna. Ca zilele bune să fie mai multe decât cele în care suntem supărați sau suferim. Ca reușitele și împlinirile să fie mai multe decât problemele, neîmplinirile ori eșecurile. Claritatea din mintea noastră să predomine în fața ceții.

Iar când reușim să ne facem astfel viața, abia atunci suntem în armonie – cu cei din jur și, mai ales, cu noi înșine.

Și, pentru că mereu mă întreb cum s-ar putea aplica în Comunicare tot ce învăț, cred că am reușit și de data asta:

Să fie armonie între întrebări și răspunsuri. Mai puține întrebări și mai multe răspunsuri.

Dar doar dacă întrebările sunt bune.

O singură întrebare, dacă e bună, generează multe răspunsuri care ne ajută să mergem mai departe, să creștem, să ne dezvoltăm, să ne găsim armonia. În plus, e mai ușor să ne amintim întrebările decât răspunsurile.

Și cred că întrebarea bună e: Ce vrei tu, de fapt?

Și te îndemn ca atunci când ești blocat, nu știi ce să faci, ești supărat, furios, dezamăgit, obosit, demotivat, să te întrebi: Ce-mi doresc eu, de fapt? O singură întrebare și răspunsurile vor veni iar ele te vor ghida. Căci e mai ușor să-ți amintești întrebările decât răspunsurile, rezoluțiile, promisiunile.

Ce vrei tu, de fapt, pentru acest an și cei care vor urma?