Mecanismul Negării

Mă întreb dacă tot ce știam despre comportamentul uman nu e cumva greșit. Dacă dorința de a trăi a oamenilor e atât de mare cum credeam.

Zilnic sunt confirmate sute de NOI cazuri Covid-19. Alte sute de oameni depistați pozitiv circulă liber pe propria răspundere.

Cifrele nu mai au ecou. Dacă mâine ar fi confirmați 5.000, nepăsarea în a purta mască ar fi aceeași pentru cei care cred că doar fără mască se simt în control, că virusul nu există, nu e așa grav ori că nu li se poate întâmpla lor.

Pentru ei, costurile în a nu purta masca (le ia din libertate) sunt mai mari decât beneficiile purtării ei.

Cred că în comunicarea rolului măștii s-a pornit cu stângul. Din Martie, mesajele controversate ale comunității științifice privind eficacitatea măștii (ba protejează, ba nu) au dus la dezbateri inutile și la neîncredere.

La asta se adaugă exemplele unor politicieni sau vedete care nu au purtat mască în spațiul public  – ”Nu-i văd pe ăștia purtând mască, deci nu-i grav” care au alimentat atitudinea sfidătoare a multora – ”Nu-mi spui tu mie ce să fac!”

Adulților nu le place să li se spună ce să facă fără a înțelege motivele din spatele deciziei.

Negarea e un mecanism de apărare extrem de puternic. Începe automat când cineva nu poate face față profunzimii și gravității unei situații.