Rolul gesturilor în gândire și în învățare

Haideți să ne gândim la gesturi din altă perspectivă!

Când spunem ”gesturi”, primul lucru care ne vine în minte este limbajul nonverbal. Felul în care ne mișcăm mâinile când vorbim în public. Când ne adresăm unei singure persoane, unui grup restrâns sau pe o scenă, unei audiențe numeroase.

În Comunicare, rolul gesturilor (ca a întregului limbaj nonverbal, de altfel) este:

• de a accentua comunicarea verbală
• de a completa mesajul verbal
• gesturile pot contrazice anumite aspecte ale comunicării verbale
• ori pot repeta sau reactualiza înţelesul comunicării verbale
• și nu pot substitui, sub nicio formă, aspecte ale comunicării verbale

Până aici, nimic nou.

Însă gesturile mai au un rol esential: ne ajută să gândim și să învățăm.

ROLUL GESTURILOR ÎN GÂNDIRE ȘI ÎN ÎNVĂȚARE

Când vorbim, ne mișcăm mâinile – deci gesticulăm. Deși ar putea părea simple mișcări ale brațelor, gesturile transmit, de fapt, informații de fond care nu se regăsesc întotdeauna în discursul însoțitor.

Așadar, gesturile pot oferi o perspectivă asupra gândurilor pe care vorbitorul le are, dar nu le-a conștientizat încă. De aceea, gestul vine întotdeauna înaintea cuvântului.

Interesant este că gesturile pot arăta dacă cineva se află în tranziție spre rezolvarea unei sarcini sau este pe punctul de a a o finaliza.   În plus, atunci când rezolvăm ceva, învățăm cum să găsim soluții – de aici și expresia learning by doing.

De exemplu: urmărești pe cineva – adult sau copil – care rezolvă o problemă sau este în căutarea unei soluții.

Din felul în care își mișcă mâinile, îți poți da seama:

• dacă este implicat într-o sarcină
• dacă progresează
• ori dacă e pe punctul de a o finaliza cu succes

Tot din gesturi ne dăm seama dacă s-a răzgândit – dacă soluția nu îl mulțumește și este în căutarea alteia. Iar dacă a fost întrerupt, produce gesturi care transmit informații diferite de cele transmise prin cuvinte.

Așadar,

Gesturile sunt un indicator care prezice cine va învăța. În plus, pot juca un rol în activarea învățării.

TRANSFORMAREA MENTALĂ CU AJUTORUL GESTURILOR

Când suntem implicați în rezolvarea unei sarcini sau ascultăm pe cineva de la care putem învăța (un profesor sau un trainer), mintea noastră se concentrează pe învățare și descoperire.

• De aceea, ca profesor, nu este eficient să obligi un copil să stea în bancă mult timp, fără a-l implica în actul învățării
• De aceea învățăm mai ușor (indiferent de vârstă) când executăm sarcini sau lucrăm în grup la un proiect
• De aceea învățarea sau întâlnirile online au limitele lor – pentru că ne vedem doar chipul iar învățarea este o experiență a întregului corp

Un studiu în care au fost implicați studenți la matematică relevă că gesturile lor arată dacă înțeleg strategiile de rezolvare înainte de a articula soluțiile în cuvinte. Astfel, profesorii antrenați să descifreze gesturile pot vedea progresul unui elev în înțelegerea conceptelor înainte ca acesta să transpună înțelegerea în cuvinte sau într-un test. Această abilitate îi ajută să-și înțeleagă studenții și să nu lase pe nimeni în urmă. Cred că toți profesorii ar trebui să facă asta.

În plus, profesorii (sau trainerii – în învățarea informală) se pot folosi de gesturi pentru a explica mai eficient concepte noi. Gesturile fac vizibile ideile abstracte, oferindu-le o formă temporară – prin practică, înțelegerea devine profundă.

Nu doar mișcările mâinilor, întoarcerea capului și mișcarea întregului corp adaugă nuanțe și accentuează cuvintele rostite. Gesturile ne ajută, atunci când vorbim, să transformăm gândurile în cuvinte, înainte de a le rosti.

ÎN CONCLUZIE

• Gesturile pot arăta dacă cineva se află în tranziție spre rezolvarea unei sarcini sau este pe punctul de a a o finaliza
• Gesturile pot oferi o perspectivă a gândurilor pe care vorbitorul le are, dar nu le-a verbalizat
• Gesturile prezic nu doar învățarea, ci pot juca un rol în activarea învățării
• Când suntem implicați în rezolvarea unei sarcini sau vedem și ascultăm pe cineva, mintea noastră se concentrează pe descoperire

Toate acestea sunt în contrast puternic cu felul în care, din cauza pandemiei și a lipsei întâlnirilor, am trait și am învățat în ultimul an. Toți am fost lipsiți de beneficiile interacțiunii față în față: atât copiii care au învățat online, cât și adulții care au interacționat prin intermediul platformelor video.

E plăcut să vezi un chip, chiar și pe un ecran, dar învățăm mai bine unii de alții când suntem fizic alături. O vedere asupra întregii persoane facilitează învățarea.