Să ne gândim la gesturi din altă perspectivă. Când spunem ”gesturi”, primul lucru care ne vine în minte este limbajul nonverbal.
E felul în care ne mișcăm mâinile când vorbim în public: ne adresăm unei persoane, unui grup restrâns sau pe o scenă unei audiențe numeroase. În comunicare, rolul gesturilor – ca a întregului limbaj nonverbal, de altfel – este:
- de a accentua comunicarea verbală
- de a completa mesajul verbal
- gesturile pot contrazice anumite aspecte ale comunicării verbale
- ori pot repeta sau reactualiza înțelesul comunicării verbale
- și nu pot substitui, sub nicio formă, aspecte ale comunicării verbale
Până aici, nimic nou.
Însă gesturile mai au un rol esențial: ne ajută să gândim și să învățăm.
Rolul gesturilor în gândire și în învățare
Când vorbim, ne mișcăm mâinile – deci gesticulăm. Deși ar putea părea simple mișcări ale brațelor, gesturile transmit, de fapt, informații de fond care nu se regăsesc întotdeauna în discursul însoțitor.
Așadar, gesturile pot oferi o perspectivă asupra gândurilor pe care vorbitorul le are, dar nu le-a conștientizat încă. De aceea, gestul vine întotdeauna înaintea cuvântului.
Interesant este că gesturile pot arăta dacă cineva se află în tranziție spre rezolvarea unei sarcini sau este pe punctul de a o finaliza. În plus, atunci când rezolvăm ceva, învățăm cum să găsim soluții – de aici și expresia learning by doing.
Când urmărești pe cineva – adult sau copil – care rezolvă o problemă sau este în căutarea unei soluții, din felul în care își mișcă mâinile îți poți da seama:
- dacă este implicat într-o sarcină
- dacă progresează
- ori dacă e pe punctul de a o finaliza cu succes
Tot din gesturi ne dăm seama dacă s-a răzgândit, dacă soluția îl nemulțumește sau este în căutarea alteia. Iar dacă a fost întrerupt, are gesturi care transmit informații diferite de cele transmise prin cuvinte.
Așadar,
Gesturile sunt un indicator care prezice cine va învăța. În plus, pot juca un rol în activarea învățării.
Transformarea mentală cu ajutorul gesturilor
Când suntem implicați în rezolvarea unei sarcini sau ascultăm pe cineva de la care putem învăța – un profesor sau un trainer – mintea noastră se concentrează pe învățare și descoperire.
De aceea, ca profesor, exemplu, nu este eficient să obligi un copil să stea în bancă mult timp, fără să-l implici în actul învățării. Indiferent de vârstă, învățăm mai ușor când executăm sarcini sau lucrăm în grup la un proiect.
Iar învățarea în online are limitele ei – pentru că ne vedem doar chipul iar învățarea este o experiență a întregului corp.
Citeam un studiu în care au fost implicați studenți la matematică, care relevă că gesturile lor arătau dacă înțeleg strategiile de rezolvare a problemelor înainte să articuleze soluțiile în cuvinte. Concluzia era că profesorii antrenați să descifreze gesturile pot vedea progresul unui elev în înțelegerea conceptelor înainte ca acesta să transpună înțelegerea într-un test. Această abilitate îi ajută să-și înțeleagă mai bine studenții și să nu lase pe nimeni în urmă. Cred că toți profesorii ar trebui să facă asta.
În plus, profesorii sau trainerii în învățarea informală se pot folosi de gesturi pentru a explica mai eficient concepte noi. Gesturile fac vizibile ideile abstracte, oferindu-le o formă palpabilă, căci doar prin practică înțelegerea devine profundă. Însă nu doar mișcările mâinilor, ci și întoarcerea capului și mișcarea întregului corp adaugă nuanțe și accentuează cuvintele rostite.
Când mâinile arată ce mintea începe să înțeleagă
Așadar, gesturile:
- pot oferi o perspectivă a gândurilor pe care vorbitorul le are, dar nu le-a verbalizat încă;
- pot arăta dacă cineva se află în tranziție spre rezolvarea unei sarcini sau este pe punctul de a o finaliza;
- prezic nu doar învățarea, ci pot juca un rol în activarea învățării.
Când suntem implicați în rezolvarea unei sarcini sau vedem și ascultăm pe cineva, mintea noastră se concentrează pe descoperire. E plăcut să vezi un chip, chiar și pe un ecran, dar învățăm mai bine unii de alții când suntem fizic alături. Căci o vedere asupra întregii persoane facilitează învățarea.