NETWORKING. Cum să construiești relații (de business)
[siteorigin_widget class=”SiteOrigin_Widget_Headline_Widget”][/siteorigin_widget] Cel mai bun networking este între oamenii care se conectează NU să obțină ceva, ci care vor să învețe unii de la alții, să se sprijine unul pe celălalt, pentru a realiza ceva împreună. Cunoașterea cuiva poate fi un proces intimidant – însă de care depindem cu toții pentru a construi relații. Cuvintele, vocea, limbajul corpului, întrebările și răspunsurile din primele momente ale unei conversații vor forma o impresie care poate fi sau nu în avantajul tău pe termen lung. [siteorigin_widget class=”SiteOrigin_Widget_Headline_Widget”][/siteorigin_widget] TU CUM TE DESCURCI? Oamenii reacționează NU la ce spun ceilalți, ci la interpretările pe care ei le dau la ceea aud sau văd. De tine depinde cum ești perceput. Cele mai bune conversații sunt ca un râu – sunt naturale și, chiar dacă mai sunt momente de ezitare, revin la curgerea firească. Este nevoie însă de multă practică și finețe pentru a avea parte de o conversație echilibrată. Dacă știi să comunici, să înțelegi și ce-ți transmite cel din fața ta și mai ales dacă știi ce întrebări să adresezi, poți avea parte de experiențe plăcute. În plus, în Arta Conversației nu este vorba doar despre tine, ci de a cunoaște cealaltă persoană. Abilitățile tale de a comunica firesc, fără presiune, te vor ajuta să cunoști oameni interesanți și ca ceilalți să își dorească să te cunoască. Toți ne putem îmbunătăți abilitățile conversaționale pentru a ne atinge mai ușor obiectivele personale și de business. Te aștept la SEARA DE COMUNICARE! Vino fără cărți de vizită! Bucata aia de carton nu valorează nimic cât timp nu creezi o conexiune cu cel căruia o oferi. Vino cu mintea deschisă și cu dorința de a COMUNICA. DATA: Miercuri, 26 Februarie DURATA: 2.5 ore (18.00-20.30) LOCUL – Ingenius Hub (vezi harta) INVESTIȚIE – 90 RON [siteorigin_widget class=”SiteOrigin_Widget_Headline_Widget”][/siteorigin_widget] [siteorigin_widget class=”SiteOrigin_Widget_Headline_Widget”][/siteorigin_widget] [siteorigin_widget class=”SiteOrigin_Widget_Button_Widget”][/siteorigin_widget] CUM PARTICIPI Completează formularul de pe pagina CONTACT sau trimite un email la contact@lauradragomir.ro precizează că vrei să te înscrii la SEARA DE COMUNICARE din 26 Februarie notează datele necesare pentru facturare: persoană fizică (numele complet și adresa). Persoană juridică (datele firmei) vei primi Factura pentru a face plata și toate detaliile legate de workshop Ai locul asigurat după ce ai achitat valoarea workshopului.
De ce critica între femei este atât de răspândită?
S-au iscat în spațiul public ample dezbateri despre atititudinea femeilor față de femeile abuzate. Cele mai critice la adresa femeilor aflate într-o asemenea situație sunt femeile!!! De ce? Și de ce este acceptat social? Care este motivul pentru care critica între femei este atât de răspândită? Ei bine, Femeile sunt orientate către relații. Când celor apropiați nu le place ce fac, se produce un dezechilibru pe care ele îl simt ca o dizarmonie sau o ruptură în relațiile pe care le apreciază. Cele mai multe au frica de a nu fi plăcute și o enormă dorință de aprobare. Pentru femei, aprobarea a fost esențială. În cea mai mare parte a istoriei, femeile nu se puteau proteja prin mijloace legale, politice sau financiare. Nu au avut aceste opțiuni. Și-au putut asigura supraviețuirea doar adaptându-se la ceea ce era dorit și aprobat de cei cu o putere mai mare. Moștenirea istoriei este încă vie în femei și poate face ca criticile sau provocări ale status-quo-ului să se simtă ca mize deosebit de mari. Din totdeauna li s-a transmis femeilor în copilărie mesajul să nu balanseze barca și să fie plăcute. Acest lucru face ca atunci când nu sunt aprobate, să simtă frustrare. Cultura noastră se concentrează pe aparența femeilor (frumusețe, greutate, dimensiuni, etc.). Trimite, astfel, mesajul că modul în care le percep ceilalți contează foarte mult. Gândiți-vă câte filme sau emisiuni TV există, în care destinul personajului feminin este determinat nu de ce a gândit sau a făcut, ci de modul în care a fost perceput. Asta ne transmite un mesaj major, pe care femeile îl absorb adesea inconștient, și anume că ceea ce cred ceilalți despre ele este mai important decât experiența trăită sau alegerile lor. Femeile adună mai multe informații decât credem. O serie de studii arată că femeile sunt mai iscusite în citirea expresiilor faciale și a limbajului nonverbal decât bărbații. Aceasta înseamnă că obțin mai multe informații, tot timpul, despre modul în care ceilalți se raportează la ele. Femeilor le este frică – adesea pe bună dreptate – de atacurile personale. Cercetările arată că atunci când femeile primesc feedback negativ, acesta tinde să fie luat mai personal decât cum îl primesc bărbații. În orice societate, oamenii dintr-un grup marginalizat sau cu putere scăzută ajung să-și exprime durerea și mânia prin conflicte în grup. Femeile de astăzi sunt atât de înclinate să se critice reciproc pentru că se confruntă cu forma asta de exprimare. CONCLUZIA În măsura în care femeile nu găsesc în ele însele puterea de a nu-și mai nega propriile visuri, de a nu se mai trata cu durere – vor continua să critice alte femei, le vor ataca și vor încerca să le saboteze, pentru că văd în cele pe care le critică ce nu și-au permis în ele înșile. Astfel de femei nu vor susține din toată inima o altă femeie, nu îi vor promova idealismul și dorința de a schimba lumea, cât timp își tratează propriul idealism cu judecată sau asprime. Nu vor putea sărbători succesul, ambiția, asertivitatea într-o altă femeie dacă tot timpul reduc ceva din ele înșile. În esență, nu e vorba despre furia îndreptată spre o altă femeie, ci spre ele înșile.
Cât să dureze o strângere de mână
Strângerile de mână sunt un salut important și își pun amprenta asupra relațiilor pe care le formăm. În același timp, o putem da în bară doar cu o strângere de mână. Strângerile de mână pot fi prea ferme, prea moi (mâna meduză, cum mai este numită) și, poate, cele mai incomode dintre toate, pot să dureze prea mult. Dacă se încadrează într-un interval de aproximativ 3 secunde, cei care participă la salut se simt mai naturali în conversația ce urmează. Însă dacă depășesc 3 secunde, afectează interacțiunea socială și pot avea impact negativ asupra relației viitoare. Politicienii sunt deosebit de dornici să colecționeze strângeri de mână prelungite, care sunt adesea folosite ca expresie a căldurii, dar și ca mijloc de demonstrare a autorității. În timp ce strângerile de mână lungi pot fi considerate un semn de dominanță, de exprimare a puterii, dacă doriți să construiți o legătură puternică, keep it short.
Critica
În spatele unei critici sau a unui reproș stă o dorință. Vrei ceva dar nu spui, pentru că ți-e teamă că poți fi refuzat ori respins. Ți-e teamă că nu vei fi auzit. Ți-e teamă că, spunând ce-ți dorești, te vei simți vulnerabil. E un semn că te afli într-o relație nesigură. Și, în loc să spui celuilalt ce vrei, îi vei spune ce nu a făcut. În mod bizar, te simți mai în siguranță când critici decât să-i spui celuilalt ce ți-ai dori. Când critici sau ești criticat, întreabă-te ce dorințe neîmplinite nu au fost exprimate!
Ce subiecte să NU abordezi în Public Speaking
Deseori, poți susține un speech reușit dacă îți alegi subiectul potrivit. Și un subiect bun ești tu însuți. S-ar putea să sune puțin egocentric. Dar nu e vorba de a-ți plictisi publicul cu propriile obsesii, ci despre a vorbi din inimă despre subiecte de care te preocupă profund, pentru că provin din experiența personală. Când vorbești cu pasiune despre ce îți pasă, atunci și publicului îi pasă de tine. ?Însă poți alege să vorbești despre ORICE experiență personală? Chiar și despre cele care te-au tulburat, te-au rănit, au lăsat urme adânci? Orice experiență din trecut poate fi un subiect pe care să-l abordezi, DAR numai după ce ai făcut pace cu situația respectivă sau cu oamenii implicați în poveste. Doar când poți vorbi despre astfel de experiențe cu calm, cu umor și cu detașare. Altfel, deși poți capta atenția publicului, riști să naști milă și ceilalți nu vor reține mesajele minunate pe care, poate, le transmiți, ci durerea și dezamăgirea ta. Nimeni nu are nevoie de asta. Cu atât mai mult tu.
Brigada Artistică a Capitalei
Gabriela Firea și-a făcut apariția la ședința Consiliului General îmbrăcată în halat de medic, cu mască medicală. Într-un context nefericit (poluarea din București, gripa sezonieră din țara noastră, virusul gripal din China), a oferit un spectacol ieftin. Cu o atitudine de superioritate și de evidentă vulgaritate, era fascinată de gluma ei și, cu siguranță, era ferm convinsă și că are umor. Umorul este benefic. Ne ajută să creăm conexiuni cu lumea și să oferim sens vieții. Umorul unei persoane este corelat cu alte puncte forte, cum ar fi înțelepciunea și dragostea de a învăța. Iar exercițiile de umor au ca rezultat creșterea sentimentelor de bunăstare emoțională și optimism. E normal ca oamenii să mai și râdă în momentele de tragedie. Umorul negru ne ajută să înțelegem și să trecem prin întâmplări dureroase și supărătoare. Face ca enormitatea unei tragedii să fie suportată mai ușor. E ca un triumf asupra morții. Ca o celebrare a vieții. Dar umorul are sens și bun simț când râzi tu cu tine să faci în ciudă tragediei, nu când te folosești de un context nefericit ca să râzi de alții. Nu când te asociezi cu durerea altora, pentru a te pune pe tine în valoare. Glume proaste pe teme tragice s-au făcut dintotdeauna. Noutatea este că astăzi nu mai trebuie să aștepți până ajungi la cârciumă ca să le auzi. Acum sunt făcute de primarul Bucureștiului, care se mândrește cu isprăvile sale. Asta arată simptomele unei vieți nesănătoase, că este desensibilizată la suferințele altora. Este mecanismul prin care ego-ul ei mare cât China insistă că nu poate fi afectat de traumele lumii externe. Pentru ea, e o formă de terapie, pentru a-și camufla neputința. Site-ul Sickipedia se mândrește cu „cea mai bună colecție de glume bolnave” din lume. Și-ar putea exersa talentul acolo.
Când alegerile noastre nu îndeplinesc aprobarea generală
Unul dintre motivele pentru care viața adultă poate fi mai gri și mai mizerabilă decât ar trebui să fie este că anii copilăriei sunt, în general, o întâlnire prelungită cu ideea de supunere. De-a lungul copilăriei, ni s-a spus că drumul spre maturitate trebuie să implice realizarea unui lung șir de lucruri neplăcute, impuse de autorități pe care nu le putem contesta și cărora trebuie să ne supunem. De-a lungul vieții, respectăm o agendă, elaborată de oameni a căror îngrijorare pentru fericirea noastră este, în cel mai bun caz, abstractă. Și, astfel, devenim înclinați să extindem această atitudine și în relațiile noastre cu lumea largă. Presupunem că ceea ce ne dorim nu ar trebui să fie niciodată important. În societate răspundem la întrebarea ”Ce faci?” într-un mod care – prin consens – este neobiectabil sau, oarecum, impresionant. În același timp, învățăm să vedem libertatea atât de atrăgătoare și, într-un fel, absurdă. Credem că vom fi liberi când nu mai avem cu ce să ne ocupăm timpul: duminică dimineața sau când ne pensionăm. Devenim genii la elaborarea de scuze care fac ca nefericirea noastră să pară necesară și sănătoasă. Doar că libertatea poate veni din contracararea acestei tendințe de a ne subordona prea repede – și cu prea multă încredere, preferințelor altora. Atunci când vom face lucruri pe care dorim sincer să le explorăm. E acea libertate care s-ar întemeia pe credința sinceră că alții nu pot fi niciodată cei mai buni curatori ai vieții noastre, pentru că instinctul lor despre ceea ce este acceptabil nu s-a format pe baza unor cunoștințe profunde a nevoilor noastre. Așadar, suntem liberi când ne asumăm că e posibil să nu mai corespundem așteptărilor celorlalți. Important e cum ne simțim noi. Putem fi liberi și când muncim foarte mult, când muncim mai puțin sau când rămânem acasă de sărbători. Contează doar disponibilitatea noastră de a-i dezamăgi pe cei din jur. Să riscăm ca ei să nu fie impresionați de ceea ce facem. Să putem trăi cu ideea că alegerile noastre s-ar putea să nu îndeplinească aprobarea generală. Dar să nu ne deranjeze – pentru că suntem liberi. Și, astfel, ceea ce credem noi că este viața noastră nu s-ar mai confunda cu noțiunea de a răspunde așteptărilor celorlalți. A fi liberi, în cele din urmă, înseamnă să ne dedicăm nouă, pentru a răspunde propriilor noastre așteptări.
Panica vinde! Schimbările climatice, între finanțări și audiență
Toată isteria asta declanșată de Greta Thunberg (în care accentul e pus pe ea și nu pe mesajul pe care, în felul și cu înțelegerea ei îl transmite) ne îndepărtează de esența problemei. Iar oamenii de știință flămânzi după finanțare și jurnaliștii însetați după audiență au același mesaj: Panica vinde! „Răcirea globală ne va ucide pe toți!” „Ba nu! Încălzirea globală ne va ucide pe toți!” Cam asta e esența unei cronologii uimitoare din ultimii 120 de ani. 1895 – Geologists Think the World May Be Frozen Up Again – New York Times, February 1895 1902 – “Disappearing Glaciers…deteriorating slowly, with a persistency that means their final annihilation…scientific fact…surely disappearing.” – Los Angeles Times 1912 – Prof. Schmidt Warns Us of an Encroaching Ice Age – New York Times, October 1912 1923 – “Scientist says Arctic ice will wipe out Canada” – Professor Gregory of Yale University, American representative to the Pan-Pacific Science Congress, – Chicago Tribune 1923 – “The discoveries of changes in the sun’s heat and the southward advance of glaciers in recent years have given rise to conjectures of the possible advent of a new ice age” – Washington Post …….. 1993 – “Global climate change may alter temperature and rainfall patterns, many scientists fear, with uncertain consequences for agriculture.” – U.S. News and World Report ……. 2008 – “Hansen was never muzzled even though he violated NASA’s official agency position on climate forecasting (i.e., we did not know enough to forecast climate change or mankind’s effect on it). Hansen thus embarrassed NASA by coming out with his claims of global warming in 1988 in his testimony before Congress” – Dr. John S. Theon, retired Chief of the Climate Processes Research Program at NASA ……. 2014 – Climate change: It’s even worse than we thought. Five years ago, the last report of the Intergovernmental Panel on Climate Change painted a gloomy picture of our planet’s future. As climate scientists gather evidence for the next report, due in 2014, Michael Le Page gives seven reasons why things are looking even grimmer. –New Scientist Cred că încă e o mare confuzie în înțelegerea a ceea este vremea, clima, schimbarea climei, schimbările climatice și încălzirea globală. Spun asta după vreo 10 ani de emisiuni documentate. Putem considera clima ca întregul sezon de fotbal, iar vremea doar câteva minute dintr-un singur joc. Așadar, principala diferență dintre climă și vreme este perioada de timp. VREMEA – reprezintă schimbările din atmosferă pe o perioadă foarte scurtă de timp. Este combinația între umiditate, vânt, temperatură, vizibilitate, presiune atmosferică. Poate suferi schimbări rapide: o zi însorită se poate transforma în câteva ore sau minute în una cu ploi și furtună. CLIMA – reflectă cum a fost vremea, într-o anumită regiune de pe glob (îndeosebi precipitațiile și temperatura), în ultimii 30 de ani sau mai mult. Și clima se schimbă, dar treptat, într-o perioadă lungă de timp. Schimbarea climei – este parte a proceselor naturale ale Pământului. Sunt variații: în radiația solară, ale orbitei Pământului, ale atmosferei și oceanelor, în formarea munților și deriva continentală. Activitățile umane contribuie, la rândul lor, la schimbarea climei. Schimbările climatice – descriu modificările ACCENTUATE ale climei. Unele părți ale sistemului climatic, cum ar fi oceanele și capacele de gheață, răspund mai încet ca reacție la forțările climatice, în timp ce altele răspund mai repede. Încălzirea globală – este doar un simptom al problemei schimbărilor climatice și se referă la creșterea temperaturilor globale datorată, în principal, concentrațiilor în creștere de gaze cu efect de seră din atmosferă. Acestea influențează și frecvența vremii extreme, cum ar fi inundațiile, seceta, vântul puternic și temperaturile extreme. Răul este accentuat și de defrișarea pădurilor. Poate Greta va da dovadă în viitor de fanatism (atașament pătimaș, dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora) însă asta nu ne face mai puțin responsabili. Pe toți! Și pe cei care o aplaudă, și pe cei care o critică. În fond, fanatismul cuiva ne poate inspira să ne dublăm eforturile, atunci când ne-am uitat scopul.
Cei 7 Stimuli Acceptați de Învățare
Un lider e la fel de bun ca întrebările pe care le adresează
Vrei răspunsuri bune? Adresează întrebările potrivite! ”Garbage in, garbage out” – este un adevăr popular, adesea pus în relația cu sistemele informatice: dacă pornești de la informații greșite, vei obține concluzii greșite. Același principiu se aplică și comunicării: dacă adresezi întrebarea greșită, nu vei primi răspunsul la care speri. Întrebările bune se află în centrul comunicării și a schimbului eficient de informații. Folosind întrebările corecte într-un anumit context, poți obține informații mai detaliate, poți construi relații mai puternice, gestiona mai eficient oamenii și îi poți ajuta și pe alții să învețe. Deseori, uităm să facem ceea ce știm foarte bine: să adresăm întrebări. Creierul adoră întrebările – așa accelerăm învățarea. Așadar, adresezi întrebări? Pun pariu că da! Dar adresezi întrebările potrivite? LIDERUL ȘI ECHIPA O companie al cărei lider nu invită echipa să adreseze întrebări este destinată să trăiască mai puțin. Să întrebi pare destul de simplu iar să ai parte de un „da” sau „nu” din partea cuiva nu este o știință complicată. Însă să obții răspunsuri relevante, care să te ajute să înțelegi corect o situație, este o artă și necesită exercițiu. Din perspectiva angajaților, chiar și întrebările simple le pot provoca anxietate, mai ales dacă percepția este că cel care le adresează are toată puterea. Oamenii tăi sunt plini de idei, intuiții, gânduri și sentimente care alcătuiesc pulsul adevărat al organizației. În plus, sunt o sursă incredibilă de rezolvare a problemelor și de inovare. S-ar putea să nu-ți spună ce au în minte în ordinea exactă, cu profunzime și cu detaliile pe care le preferi, de aceea instrumentul pe care îl ai la îndemână sunt întrebările țintite, care pot stimula, desena și conduce discuțiile. Încurajarea întrebărilor la momentul potrivit este o artă subtilă. Dacă vei implementa o cultură a comunicării în organizație, echipa ta va simți încredere și validare, nu frică și intimidare. În plus: Întrebările generează idei Schimbarea are loc atunci când examinăm lucrurile cu o lentilă critică. Multe dintre cele mai bune idei ale lumii au prins contur tocmai pentru că cineva a contestat statu-quo-ul și a întrebat dacă lucrurile pot fi făcute și altfel. O singură voce nu este suficientă pentru a genera o idee grozavă. De aceea este vital ca tu, lider, să te înconjori de oameni dispuși să adreseze întrebări creative, care pot reformula și, astfel, crea un produs final mai bun. Pentru că întrebările sunt adesea considerate „confruntări” și nimeni n-ar vrea să-și supere „șeful”, este important ca liderii să considere întrebările oneste drept o provocare productivă, să stabilească tonul și să creeze un cadru sigur de comunicare. Întrebările dezvăluie ceea ce lipsește Deși se concentrează pe luarea deciziilor cheie, uneori liderii nu reușesc să vadă modul în care acțiunile lor îi afectează pe ceilalți. Inițierea unui dialog și încurajarea echipei să adreseze întrebări îi va oferi șansa de a fi flexibil și de a repara o problemă, înainte de a fi prea târziu. Întrebările creează claritate – și o performanță mai bună Organizațiile sunt mai funcționale atunci când toți membrii echipei înțeleg obiectivele companiei și le este clar care este rolul lor în implementarea acestora. De multe ori, aceasta înseamnă să adreseze întrebări pentru a obține claritatea care generează angajamentul. „Alte întrebări?” În mod ironic, aceasta este una dintre cele mai inutile întrebări. Deseori este considerată o formalitate. Înlocuiește-o cu întrebările potrivite și, vei vedea, vei primi răspunsuri la care nu te așteptai. Acum, o ultima întrebare: Dacă cineva ar întreba pe pe cei din cercul tău – familie, prieteni, colegi, clienți, antreprenori, cine adresează cele mai bune întrebări, ar răspunde că tu ești acela? Dacă nu, exersează întrebările, încurajează-ți și echipa și veți câștiga acest titlu. Pentru că cine adresează întrebări, conduce, de fapt, discuția! Am scris acest articol pentru Revista Cariere.