Fizionomia umană este ca …
” The face is like the penis!” Așa și-a început o prelegere Silvan Tomkins – psiholog și unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni în studiul personalității. Cercetările sale sunt o bijuterie și foarte prețioase în înțelegerea chipului uman. El a explicat că, de fiecare dată când trăim o emoție de bază, aceasta este exprimată automat și instant de mușchii feței (43 la număr). Emoția rămâne pe chip doar o fracțiune de secundă dar este întotdeauna acolo. Sunt 5 emoții de bază și sunt universale, indiferent de rasă sau gen: bucuria (fericirea), tristețea, frica, furia, disprețul. Aș adăuga și dezgustul, forma accentuată de dispreț. De exemplu, spunea Tomkins, eșecul unei relații poate fi în întregime prezis de dovezi de dispreț afișate pe chip. Acestea pot fi cel mai important semn că o căsătorie sau o relație, în general, este în dificultate sau condamnată eșecului. Este o informație pe care chipul nostru nu se sfiește s-o exprime. Iar dacă ați fost loviți de dezgust, într-adevăr, s-a terminat. C’est fini! Cut your losses! Cei antrenați în a depista emoțiile pe care chipul uman le afișează involuntar pot prezice ce va urma: de exemplu, antrenorul de tenis care știe când un jucător va greși înainte ca racheta să intre în contact cu mingea; experții în antichități sau evaluatorii de artă care recunosc un fals dintr-o privire ori criminaliștii antrenați, care citesc pe chip ce spunem fără să știm că spunem. Așadar, sistemul nostru expresiv este involuntar. Așa am fost echipați de evoluție, pentru a semnala sentimentele noastre autentice. Sau, mai simplu spus, fizionomia umană, care gândește fără să gândească are, într-o mare măsură, o minte proprie, la fel ca membrul uman bărbătesc. Chipul nostru ne trădează și ne desconspiră secretele celor care știu să le vadă. Așadar: Emoțiile de pe chipul nostru ne descriu pe noi, nu pe altii – cele de pe chipul celor cu care am relaționat sunt reacții la emoțiile pe care le avem și exprimăm involuntar Cel mai bine putem intelege emotiile cuiva privindu-i chipul, pentru că el afișează emoțiile instinctiv, vizibil și precis Fiecare chip are o expresie predominantă, care strălucește prin emoții spontane Diferențele individuale in interpretarea expresiei faciale a celorlalți reflectă personalitatea perceptorului Atentie! Întelegem corect expresiile faciale ale celorlalți dacă înțelegem contextul, altfel sunt doar expresii izolate care ne pot induce în eroare. Parte din studiile lui Tomkins sunt incluse în cartea lui Malcolm Gladwell (jurnalist și scriitor) – ”Blink: The Power of Thinking Without Thinking” care, la rândul său, a redefinit modul în care înțelegem lumea din jurul nostru sau lumea noastră interioară. El spunea că, dacă am clipit, e posibil să ratăm o informație importantă ce care chipul celorlalți ne-o dezvăluie. Cercetările sale sunt complexe, Gladwell a încercat, de-a lungul anilor de studii să înțeleagă: de ce unii oameni de decizie sunt geniali, în timp ce alții sunt în mod constant ineficienți? De ce unii își urmăresc instinctul și câștigă, în timp ce alții ajung să se poticnească în eroare? Cum funcționează creierul nostru – la birou, în sala de clasă, în bucătărie sau în dormitor? Și cum oare unele dintre cele mai bune decizii sunt cele imposibil de explicat altora? Răspunsul la această din urmă întrebare este, spune Gladwell, că cele mai bune hotărâri sunt luate nu de cei care procesează cele mai multe informații sau petrec cel mai mult timp deliberând, ci de cei care au perfecționat arta de a se concentra pe puținii factori care contează, dintr-un număr covârșitor de variabile. Revenind la Silvan Tomkins si la felul lui de a descrie realitatea, mereu si-a pastrat umorul, spunând că ”Opinions are like assholes. Everyone has one.”
Competența fundamentală a unui lider
Managerii de la diferite niveluri ale organizației se confruntă cu diverse provocări. Însă, chiar dacă abia ați preluat o funcție de conducere, sunteți director executiv sau undeva între ele, principala abilitate de leadership pe care trebuie să o stăpâniți este COMUNICAREA. Este acea competență de bază, pe care să o dezvoltați fără întrerupere, indiferent de rolul pe care îl aveți acum, cel spre care aspirați sau de industria în care activați. În plus, felul în care aborați Comunicarea și ceea ce este necesar să puneți în valoare se va schimba pe măsură ce evoluați în organizație și va trebui să faceți față unor provocări mai complexe: construirea încrederii, transmiterea viziunii și atragerea talentelor alături de voi. Comunicarea eficientă și conducerea eficientă sunt strâns legate între ele. Liderii trebuie să fie comunicatori calificați în toate relațiile pe care le au in interiorul companiei, cu comunități și grupuri și, uneori, la scară globală. Gândiți cu claritate, fiți capabili să exprimați idei și să împărtășiți informații cu diverse audiențe. Învățați să gestionați fluxurile rapide de informații din cadrul organizației și din rândul clienților, a partenerilor și a altor factori de influență. 3 Repere Autenticitatea contează. Enorm! Fiți sincer și original! Găsiți-vă vocea proprie și renunțați la limbajul corporatist sau al unei persoane care nu sunteți. Fiți voi înșivă și spuneți și celorlalți ce prețuiți într-o relație. Oamenii vor să-l cunoască pe liderul real. Oamenii vor un lider pe care să-l respecte. Oamenii urmează autenticitatea. Nu vă deghizați în altcineva, pentru că oamenii nu vor urma niciodată un fals. Vizibilitatea este o formă de comunicare. Dacă doriți să fiți perceput ca un bun comunicator, fiți vizibil, nu cunoscut doar prin e-mailurile oficialele. Fiți prezent cât de des posibil. Oamenii vor să vă vadă și să simtă cine sunteți. Găsiți modalități de a interacționa cu toate grupurile interesate. Ascultarea activă este o abilitate puternică. Comunicatorii buni sunt și buni ascultători. Când ascultați activ, arătați implicare și interes și, astfel, veți obține o înțelegere clară a perspectivelor și cunoștințelor altora. Ascultarea construiește încrederea, respectul și deschiderea. Adresați întrebări care îi încurajează pe ceilalți să spună ceea ce cred și simt cu adevărat. Și antrenați-vă să acordați atenție atât la ceea ce oamenii spun, cât și la lucrurile nespuse. 5 Recomandări și cele 4 elemente ale Comunicării eficiente Spuneți ce aveți în minte prin intermediul poveștilor (storytelling). Când spuneți o poveste bună, dați viață unei viziuni, unui scop și, în plus, este o modalitate eficientă de a le reaminti celorlalți obiectivele sau viziunea pe care o împărtășiți. Doar așa construiți încredere și surprindeți inimile și mințile celor cărora vă adresați. În plus, pentru oameni este mai ușor să rețină o poveste decât o declarație seacă de viziune, un document strategic stufos sau planul unui proiect exprimat în limbaj de lemn. Simplificați. Pur și simplu spuneți ce gândiți și fiți direct. Nu vă ascundeți în spatele complexității sau într-o gramadă de informații. Comunicarea simplă și onestă este comunicare inteligentă. Cu alte cuvinte, acordați importanță limbajului verbal! Aveți grijă la disonanța cognitivă. Dacă ceilalți aud un lucru și văd altul, credibilitatea voastră este ruinată. Oamenii vor să aibă încredere iar comportamentul și acțiunile voastre spun mai multe decât credeți. Comuncați ferm mesajele, chiar și când nu rostiți vreun cuvânt. Cu alte cuvinte, stăpâniți limbajul non-verbal! Aveți grijă cum spuneți. Ce cuvinte folosiți, cum le rostiți și cum puneți în valoare, pentru a da greutate mesajului pe care vreți să-l transmiteți. Cu alte cuvinte, stăpâniți limbajul paraverbal! Comunicați neîncetat. Comunicați informații, gânduri și idei în mod clar, concis, coerent, consecvent, corect, credibil. Sunt cei 6C ai Comunicării. Păstrați procesele deschise și transparente și găsiți modalități de a contribui la fluidizarea căilor de comunicare pentru echipa sau organizația dvs. Cu alte cuvinte, acordați importanță audienței! Și acum, puneți toate aceste elemente laolaltă și pracați-le! Veți vedea că veți fi respectat, admirat și urmat. Astăzi, înțelegerea comunicării eficiente ca o stradă cu două sensuri este depășită. Comunicarea este mult mai complexă iar liderii de la toate nivelurile trebuie să cunoască mai mult decât mecanica de a trimite și de a primi informații.
De fapt, de ce ne revoltăm?
Când ne revoltă ceva, orice, ne deranjează, de fapt, aspectul moral al problemei. Nu legalitatea este primul lucru care ne vine în minte (chiar dacă este importantă), ci moralitatea. De exemplu Ilan Laufer, considerat de președinte nepotrivit pentru portofoliul de la Dezvoltare. Nu e prost (l-am avut invitat prin 2011 parcă, într-o emisiune la The Money Channel), e doar viclean și autosuficient. Consideră că e imoral să fie respins și bagă în față la capitolul realizări studiile făcute la timp și succesul în afaceri. Probabil se raportează la șeful guvernului sau la alți miniștri și nu la pregătirea și experiența pe care ar trebui să o aibă cineva pentru o asemenea responsabilitate. În plus, își consumă energia să atace, nu să-și dovedească valoarea pe care consideră că o are. Pe de altă parte, pe noi ne deranjează lipsa de moralitate a acuzelor sale, cum că ar fi respins pe criterii de antisemitism și că o secundă nu și-a pus problema că nu e potrivit pentru acest rol. La fel și cu alte personaje din politică ori din business. Îi considerăm lipsiți de moralitate pentru ceea ce fac însă mulți nu au nicio problemă cu acțiunile lor, nu pentru că n-ar fi de acord că încalcă legea, ci pentru că nu văd nicio problemă morală în a fura, a minți, a-i umili pe alții. Așadar, sistemul nostru de valori ne determină atitudinea în orice împrejurare: în trafic, la birou, în relațiile cu ceilalți, chiar și în lucrurile mărunte. Când spunem că ceva nu e normal, gândim, de fapt, că nu e moral. Iar primul gând care ne vine în minte este dacă, în acord cu sistemul nostru de valori, e moral ce face sau spune cineva și asta ne revoltă. Desigur, e valabil pentru cei ce au măcar un gram de moralitate.
Brandul Personal. Te ocupi Tu sau îi lași pe Ceilalți?
Avem ciorapi pentru bărbați supraelastici! Așa suna un anunț, scris cu litere de mână, lipit în vitrina unei Croitorii de damă. Multe năzdrăvănii am auzit sau văzut, iar unele încă mă fac să zâmbesc, cum ar fi promoția din imagine. Sunt convinsă ca și ție îți vin în minte acum câteva. Și ni le amintim tocmai pentru că ne-au creat emoție, ingredientul de bază pentru a reține ceva. Așa e și cu noi, rămânem în amintirea celorlalți tocmai pentru că am declanșat în ei sentimente. Numai că amintirile altora despre noi pot fi plăcute sau nu. Vor mai dori să ne vadă sau ne vor evita. Să fie în preajma noastră, să se asocieze cu cu noi, să construiască o relație sau, dimpotrivă, vor spune lucruri care nu ne vor face plăcere. Bineînțeles că important este sa ne trăim viata în concordanță cu valorile noastre. În fond, dacă fericirea fiecăruia dintre noi depinde de ceea ce crede altcineva, atunci chiar avem o problemă. Și, oricum, nu îi putem mulțumi pe toți. Însă, vrem sau nu, fiecare dintre noi are un Brand personal. Sună oarecum prețios, dar nu e complicat. Este: felul în care ne prezentăm și amintirea pe care o lăsăm după ce ne-am despărțit de cineva notorietatea, impresia pe care o facem, combinată cu reputația pe care o avem în societate De ce ne-am construi sau consolida Brandul personal? Câștigăm încredere în noi înșine, ne crește valoarea și credibilitatea, nu mai vorbim de notorietate, care atrage după sine bani mai mulți și, nu în ultimul rând, creăm în jurul nostru o puternică rețea de susținere. Ca orice construcție, și Brandul personal are nevoie de piloni pe care să se susțină: consecvență armonie între ceea ce gândim, spunem și facem diferențiere (zona noastră de unicitate) notorietate autenticitate Astfel, Brandul personal e puternic dacă este în concordanță cu valorile noastre de bază. Îi influențăm (nu manipulăm) pe ceilalți, dacă ne adresăm valorilor care îi definesc. Nu nevoilor! Valorilor! Oamenii ne pot ierta că nu le putem satisface o nevoie, dar nu vor trece cu vederea faptul că le-am încălcat o valoare importantă. Și așa rămânem în amintirea lor…. Fără conștientizarea și cultivarea activă, alții ne vor construi imaginea, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ea. Sunt câțiva pași importanți iar apoi satisfacții enorme. Fii îndrăzneț și încrezător! La sfârșitul zilei, toată lumea va avea o opinie. Însă visele tale sunt ale tale iar viziunea pe care o ai pentru viața ta este a ta și numai a ta. Ce faci cu Brandul tău personal? Te ocupi tu sau îi lași pe ceilalți sa ți-l construiască? În Croitoria de damă cu pricina, un anunț trona mare pe un perete: Fustele se ridică zilnic între orele 10.00 și 14.00!
Pastila de Comunicare
Pastila de Comunicare
Primarul și Piramida nevoilor personale
Primarul PSD din Pietroșița, Dâmboviţa – Ion Leonard Dicu, și-a acordat el lui însuşi și nimănui altcuiva titlul de Cetățean de Onoare al comunei – un moment emoționant, care a declanșat o cascadă de lacrimi proprii, pentru că nu s-a aşteptat la o asemenea onoare. Din partea lui, desigur! Iată un om care a avut curajul să spună: E viata mea și fac ce vreau cu ea, nu-mi pasa de ce spun cei din jur!!! și care nu se lasă influențat de părerile neavizate ale celorlalți! Un om care nu și-a pierdut curajul de a-și pune în practică primul impuls, care nu a ratat șansa de a încerca și care nu a așteptat, în zadar, ca altcineva să rezolve această situație, cum face majoritatea. În piramida aia a nevoilor, nu poți trece la următorul nivel dacă nu le-ai satisfăcut pe cele anterioare. Așadar, omul are nevoile fiziologice satisfăcute (hrană, somn, casă), la fel și pe cele legate de securitate (siguranța locului de muncă) și pe cele legate de acceptare. I le asigură pe toate partidul. Voia doar să treacă la nivelul 5 – conștient fiind de competențele și aptitudinile sale, pentru a putea interacționa și influența la nivel global. Dar nu putea face acest pas măreț dacă nu trecea de nivelul 4 – cel al stimei de sine (prestigiu). A avut nevoie de recunoaștere? Cu certitudine, da! Dar nu pentru a-și schimba atitudinea, ci pentru a-și confirma el lui însuși meritele și să ne împărtășească și nouă, muritorilor, talentul ce i-a fost dăruit cu atâta generozitate de zei….
Check-in pentru oameni comunicativi. Un nou proiect, la BiziLive TV
Mă bucur să dau viață unui nou proiect: emisiunea ”Comunică fără jumătăți de măsură”, la BiziLive TV. Nume emisiune – COMUNICĂ FĂRĂ JUMĂTĂȚI DE MĂSURĂ CHECK IN PENTRU OAMENI COMUNICATIVI Powered by – LD POWERFUL COMMUNICATION Realizator / Moderator – LAURA DRAGOMIR Produsă în parteneriat cu – BIZILIVE TV Genul – FACTUAL ENTERTAINMENT / TALK-SHOW Durata – 60 MINUTE Poziționare în grilă – MARTI Tronson orar – 20.00 – 21.00 Tip – LIVE Frecvența de difuzare – BILUNARĂ Target: Emisiunea se adresează atât profesioniştilor din business cât şi celor care îşi propun să facă din Comunicarea eficientă un stil de viață. Este pentru cei care caută latura practică și pragmatică a COMUNICĂRII și care vor să deprindă cum să comunice: Clar – Concis – Coerent – Consecvent – Corect – Credibil Descriere generală – O emisiune cu mesaje directe, limbaj accesibil, invitați spumoși și comunicare simplă, sinceră, umană. Scopul principal este ca oamenii să deprindă CUM să comunice eficient, DE CE ar face efortul și care ar fi IMPACTUL și BENEFICIILE în viața lor. DESCRIEREA EMISIUNII Genul – FACTUAL ENTERTAINMENT Format – TALK-SHOW De ce Factual Entertainment si nu Format Program? Pentru dinamica emisiunii trebuie să ieșim din tipare și să tratăm COMUNICAREA cu prioritate Pentru că TEMELE sunt ofertante și pot avea abordări spectaculoase, pentru public Pentru că vorbim de REALITATE care este spectaculoasă Pentru că voi avea în emisiune PERSONAJE șI SITUAȚII pe care toși le trăim Pentru că o emisiune înseamnă SPECTACOL, nu vorbe Pentru că publicul vrea să ÎNVEȚE, să găsească SOLUȚII la problemele pe care le are și, mai ales, să se DISTREZE ↓↓ Informație de interes general, cu utilitate largă, care se adaptează noilor trenduri în COMUNICARE ↓↓ Subiecte puternice, de interes PREZENTARE GENERALĂ Emisiunea se transmite live, marți, o dată la 2 săptămâni, cu subiecte din lumea generoasă a COMUNICĂRII Poate avea unul sau 2 invitați În edițiile cu 2 invitați, fiecare va avea 25 minute și temă proprie. Invitatul va răspunsunde și la întrebările care vin din partea publicului activ pe Facebook – unde se transmite emisiunea. Finalul emisiunii este al meu și se va numi ”ACUM SUNTEM ÎNTRE NOI” (5 minute) – va fi o Pastilă de Comunicare, un Știați că? în care voi lua un concept, o curiozitate din Comunicare și voi povesti CE este de fapt; CUM să o practicăm? DE CE am face asta, cum ne ajută? Care este IMPACTUL? Notă: Tematica va fi inspirată și din evenimentele din realitate. Avantaj în comunicare – emisiunea se dorește a fi un consilier de încredere pentru oricine PERSONAJELE EMISIUNII REALIZATOR / MODERATOR – LAURA DRAGOMIR Atitudine: credibil, bine documentat, vorbeste despre Comunicare în termeni concreți, curios, bun comunicator, dinamic, pasionat de subiecte, persuasiv, capabil de analize Acţiuni concrete: explică, provoaca invitatul la dialog, face legatura între momentele emisiunii, comunică cu publicul care adresează întrebări INVITAȚII Sunt buni comunicatori, indifferent în ce domeniu activează. Credibili, necontroversați. Emisiunea debutează marți, 22 Mai.
Oamenii nu Tolerează la Ceilalți ce nu Acceptă la ei înșiși. Sau despre Mândrie, Vanitate și Prejudecăți
Fiecare persoană este o combinație minunată de virtuți și părți slabe acceptate. Nici măcar tu sau eu putem scăpa de asta. Există un geniu și un sfânt în noi toți, precum și un tiran sau un supus. Nimeni nu trece prin viata fără să facă greșeli, mai mari sau mai mici. De aceea, cei care îi critică non-stop și cu sete pe ceilalți nu au nici o bază pentru argumentele lor. Și nu mă refer la a nu avea un punct de vedere față de o problemă socială, ci la plăcerea aceea bolnavă a unora de a-i judeca neîncetat pe alții, pur și simplu gratuit, fără vreun motiv sau vreun drept. Sunt unii întotdeauna gata să facă o listă detaliată a defectelor celorlalți. Uneori merg atât de departe încât hotărăsc ce acțiuni ar trebui urmate de aceștia pentru a se opri din greșeli sau indică o cale pe care ar trebui să o urmeze pentru a-și depăși defectele. Ei și doar ei își arogă dreptul de a fi intoleranți la eșecurile și neajunsurile celor din jur. Și toate acestea pentru că ceilalați nu au calitățile pe care ei consideră că ar trebui să le aibă. Când critica devine constantă și vicioasă, acea persoană nu face o evaluare sănătoasă a greșelilor pe care le analizează. Este un mecanism de apărare cunoscut sub numele de „proiecție”. Îi văd pe ceilalți în oglindă și critică, de fapt, lucrurile care nu le plac la ei înșiși. De ce unii oameni aleg să critice? Suntem cu toții admirați în unele zone și mai puțin admirați în altele. Dacă vom căuta defecte morale Sfântului Francisc de Assisi, vom găsi cu siguranță căteva. Dacă vom căuta cuvinte prostești spuse de Albert Einstein, le vom găsi cu siguranță și pe acelea. Fiecare alege ce vrea sau nu vrea să vadă în alte persoane. De obicei, această alegere este asociată cu modul în care oamenii se evaluează și se percep. Dacă apreciază lucrurile bune despre ei înșiși, vor vedea binele și în ceilalți, și la fel se întâmplă și cu răul. Cei ce au critica în sânge îi aleg pe alții pentru a-și atinge ținta evaluărilor lor dureroase. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că aleg să critice ceea ce nu le place la ei înșiși. Cum funcționează proiecția? Criticul are o opinie despre alți oameni, deloc imparțială sau obiectivă. Ceea ce fac alții este inacceptabil. Ceea ce face el este scuzabil. Cu siguranță, în esența lor sunt profund egoiști, chiar dacă predică despre generozitate. Așadar, creează argumente false pentru a-și justifica comportamentul egoist. Vor să se considere generoși, dar egoismul lor îi împiedică. În realitate, refuză sau nu sunt conștienți de faptul că le pasă doar de propriile interese sau că nu sunt capabili să facă cele mai mici concesii altor persoane. Ei cred că scuzele lor sunt motive valide pentru a acționa așa cum fac de fapt. Însă sunt foarte vocali atunci când analizează comportamentul altora. Se supără și-și declară aprig dezaprobarea. Dacă îi întrebați despre comportamentul lor, vor spune că propriile lor argumente sunt perfect rezonabile: „Nu am vrut să acționez așa, dar circumstanțele m-au forțat să fac asta”. Prin contrast, motivele pe care le au alte persoane sunt simple scuze. Ce se întâmplă în fundal? Adevărul este că defectele altor persoane le amintesc de propriile lor defecte. Ei nu tolerează în ceilalți ceea ce nu tolerează la ei înșiși. Cu alte cuvinte, își proiectează propriile greșeli asupra altor oameni, așa că nu trebuie să suporte povara de a le vedea în ei. Critica din plăcere derivă aproape întotdeauna din proiecție. Este comun să critice la alții ce nu le place la ei înșiși. În loc de epilog….. Este important să fim atenți la lucrurile pe care nu le tolerăm la ceilalți oameni. Dacă vom privi mai atent, probabil ne vom da seama că această intoleranță este îndreptată mai mult spre noi înșine și mai puțin către alte persoane. De asemenea, când suntem criticați, ar fi util să ne gândim de ce acea persoană a ales să se concentreze asupra acelui aspect din comportamentul nostru. Probabil că vom ajunge la concluzia că criticile lor sunt de fapt direcționate spre o parte ascunsă a lor, și nu spre noi. Este minunat să avem opinii și puncte de vedere dar la fel de minunat este să să fie constructive. Altfel, nu schimbăm nimic. Critica fără soluții este inutilă, deoarece îl pune pe celălalt în defensivă. Critica fără soluții este periculoasă, pentru că îi poate răni celuilalt mândria și, cel mai adesea, îi trezește resentimente față de tine. Când ne confruntăm cu oamenii, să ne amintim că nu avem de-a face cu creaturi logice. Avem de-a face cu creaturi cu emoții, motivate de mândrie și vanitate și, în mare parte, cu prejudecăți. Cam toți oamenii își doresc să aibă o casă și ce mânca, bani să-și cumpere lucruri, să fie sănătoși ei și cei dragi, să aibă satisfacții sexuale și, desigur, un viitor. Însă cea mai profundă dorință în natura umană este aceea de A FI IMPORTANT. Și în acest punct sensibil cineva se simte atacat când primește critici neconstructive. Rezultatul? Are mândria rănită, simte că i-au fost insultate inteligența, judecata și respectul de sine. Ce va face? În cele mai multe cazuri, va încerca să se răzbune pe triumful tău. Se simte atacat și te va ataca, la rândul lui, dar nu-și va schimba niciodată gândul. Un om ”convins” împotriva voinței sale rămâne tot cu părerile lui!
Ești speaker la evenimente? Foarte bine! Dar știi ce gândește AUDIENȚA despre tine?
Când comunici subordonaților la job, poate nu prea dai importanță audienței, pentru că oricum este obligată să te asculte. Însă când ești speaker la un eveniment, publicul e altul. Adevărat, într-o lume ideală, oricine din sală ar fi interesat de subiectul pe care îl dezvolți. Ar asculta fiecare idee, s-ar simți motivat să facă o schimbare, ar pleca de la eveniment plin de inspirație. Din păcate, nu se întâmplă întotdeauna așa. E nedrept, pentru că vorbitorul se pregătește, consideră că e chiar important ce spune, că audiența ar putea învăța multe de la el după cum ar putea să-i adreseze întrebări lămuritoare. Și totuși, o parte a publicului stă cu nasul în telefon, trimite emailuri, își mai verifică rețele de socializare sau chiar iese la o țigară. De ce nu toți speakerii captează atenția audienței? Unde crezi că e problema? Te invit în sală să-ți povestesc ce gândește publicul când speakerul urcă pe scenă. Ceea ce vrei să spui este relevant pentru mine? Primul tău răspuns ar putea fi că e rândul tău să vorbești, deci cel puțin oamenii pot arăta respect. Îți propun să iei în considerare faptul că poți să conduci un cal la apă, dar nu îl poți obliga să bea. Sau, dacă oamenii sunt prezenți fizic într-un loc, nu înseamnă că mintea lor nu poate fi în altă parte. Poți opri această dorință, făcând subiectul relevant pentru audiență. Relevanță înseamnă că informațiile au semnificație și aplicabilitate pentru cei din sală și se referă la ei. La ei, nu la tine! Cum afli mai multe despre public? Întreabă organizatorul, vino mai devreme și întră în vorbă cu oamenii la welcome coffee sau în pauza de dinaintea panelului în care vei vorbi, observă-i cu atenție când ești pe scenă! Găsește zone comune și construiește pe ele! De acord, nu-i poți ști pe fiecare în parte dar vă unește tema evenimentului. Ce voi învăța de la tine? Această întrebare implică mai multe aspecte. Cât de mult publicul știe deja despre subiect? Ce detalii crezi că ar putea să-i fie străine? Chiar dacă pornești de la premisa că audiența cunoaște bine subiectul, îi poți oferi o altă perspectivă. Sau pur și simplu povestești din propria experiență, despre problemele pe care le-ai avut și cum le-ai dat de cap. Oamenii se vor regăsi în povestea ta și vei fi apreciat pentru sinceritate și generozitatea cu care împărtășești din ce știi. Dacă pornești de la ceea ce publicul cunoaște, pui în valoare ideile principale, argumentezi, demonstrezi impactul și dai valoare informațiilor, se justifică prezența ta pe scenă. Subiectul e chiar atât de important cum vrei să lași impresia? Ce este important pentru tine, ca speaker și ce este important pentru public pot fi două lucruri diferite. Când cei din sală se simt prinși în scaun, obosiți sau plictisiți, este posibil ca subiectul în discuție să nu fie relevant sau important pentru ei. În fond, cine ar vrea să simtă că timpul său e irosit? Abordează subiectul din perspectiva publicului, cum i-ar percepe el importanța și utilitatea. Limitează numărul detaliilor, statisticile pot părea impersonale sau copleșitoare dar focalizarea pe un anumit caz oferă mai multă profunzime. De asemenea, ai grijă să nu exagerezi importanța subiectului, pentru că riști să dai publicului senzația că blufezi și poți pierde din credibilitate și atenție. Tu ești pasionat de subiectul pe care îl dezvolți? Poate că ai hotărât ce vei spune gândindu-te la public, dar te pasionează cu adevărat subiecul? De ce l-ai ales pe acesta și nu altul? Pe tine te-ar interesa dacă ai fi în sală? Transmiți toate aceste informații prin entuziasmul cu care vorbești și grija cu care l-ai pregătit. Interesul tău față de subiect este o modalitate excelentă de a-ți încuraja publicul să te urmărească. Asta implică și abilitatea ta de a-i stimula atenția și curiozitatea să stea cu tine până la final. Cum aș putea aplica/folosi informațiile sau abilitățile despre care îmi vorbești? Desigur, depinde dacă discursul tău este informativ, argumentativ sau motivațional (fiecare se construiește diferit). În toate cazurile însă, gândește-te CUM vor aplica în practică ce au înțeles, cei ce te urmăresc. Pentru că audiența sigur va întreba ”și cum să fac asta?”– cel puțin în gând, dacă nu există o sesiune de Q&A. O ajuți să pună în practică informațiile, abilitățile sau cunoștințele despre care vorbești? În urma prezentării tale, măcar o parte din cei prezenți în sală va putea să facă ceva nou sau într-o manieră care să-i ia mai puțin timp ori cu mai puțin efort? Așadar, când îți pregătești prezentarea, ia în considerare aplicabilitatea conținutului. Încorporează mesaje în discursul tău pentru a evidenția utilizarea practică a cunoștințelor sau abilităților. Câteva comentarii utile despre modul în care publicul va folosi, în practică, informațiile vor duce la încurajarea ascultării și obținerea atenției. Am auzit asta și de la vorbitorii de dinaintea ta. Tu ce ne spui nou? Desigur, nu e vina ta că speakerii de dinainte au făcut referire fix la aceleași studii pe care te bazai și tu în a-ți argumenta punctul de vedere. Sau au dat același exemplu. Mi s-a întâmplat și mie la o conferință despre Millennials. Dar îți amintesc că este important să fii flexibil și că poți să-ți schimbi abordarea. Oamenii par a fi o mulțime de contradicții. Sunt în mod natural atrași de noutate, dar apreciază și previzibilitatea. Le place organizarea clară, totuși există momente când se bucură de un haos pe care, într-o oarecare măsură, îl pot controla. Pentru public, noutate înseamnă ceva despre care n-a auzit sau ceva neobișnuit. În calitate de vorbitor, cum satisfaci cele două nevoi contrastante: de familiaritate și noutate? Începe prin definirea clară a ceea ce ai în comun cu publicul apoi du-l în zone mai puțin cunoscute. Oamenii se vor simți confortabil cu familiaritatea și vor fi intrigați de necunoscut. Sau, ai putea inversa procesul, pornind de la o poziție relativ nefamilară și să ajungi la familiar. Este o tehnică folosită adesea în cinematografie, când filmul începe cu finalul poveștii și nu putem ghici despre ce este vorba, din lipsă de perspectivă. Pe măsură ce camera de filmare