De fapt, de ce ne revoltăm?
Când ne revoltă ceva, orice, ne deranjează, de fapt, aspectul moral al problemei. Nu legalitatea este primul lucru care ne vine în minte (chiar dacă este importantă), ci moralitatea. De exemplu Ilan Laufer, considerat de președinte nepotrivit pentru portofoliul de la Dezvoltare. Nu e prost (l-am avut invitat prin 2011 parcă, într-o emisiune la The Money Channel), e doar viclean și autosuficient. Consideră că e imoral să fie respins și bagă în față la capitolul realizări studiile făcute la timp și succesul în afaceri. Probabil se raportează la șeful guvernului sau la alți miniștri și nu la pregătirea și experiența pe care ar trebui să o aibă cineva pentru o asemenea responsabilitate. În plus, își consumă energia să atace, nu să-și dovedească valoarea pe care consideră că o are. Pe de altă parte, pe noi ne deranjează lipsa de moralitate a acuzelor sale, cum că ar fi respins pe criterii de antisemitism și că o secundă nu și-a pus problema că nu e potrivit pentru acest rol. La fel și cu alte personaje din politică ori din business. Îi considerăm lipsiți de moralitate pentru ceea ce fac însă mulți nu au nicio problemă cu acțiunile lor, nu pentru că n-ar fi de acord că încalcă legea, ci pentru că nu văd nicio problemă morală în a fura, a minți, a-i umili pe alții. Așadar, sistemul nostru de valori ne determină atitudinea în orice împrejurare: în trafic, la birou, în relațiile cu ceilalți, chiar și în lucrurile mărunte. Când spunem că ceva nu e normal, gândim, de fapt, că nu e moral. Iar primul gând care ne vine în minte este dacă, în acord cu sistemul nostru de valori, e moral ce face sau spune cineva și asta ne revoltă. Desigur, e valabil pentru cei ce au măcar un gram de moralitate.
Brandul Personal. Te ocupi Tu sau îi lași pe Ceilalți?
Avem ciorapi pentru bărbați supraelastici! Așa suna un anunț, scris cu litere de mână, lipit în vitrina unei Croitorii de damă. Multe năzdrăvănii am auzit sau văzut, iar unele încă mă fac să zâmbesc, cum ar fi promoția din imagine. Sunt convinsă ca și ție îți vin în minte acum câteva. Și ni le amintim tocmai pentru că ne-au creat emoție, ingredientul de bază pentru a reține ceva. Așa e și cu noi, rămânem în amintirea celorlalți tocmai pentru că am declanșat în ei sentimente. Numai că amintirile altora despre noi pot fi plăcute sau nu. Vor mai dori să ne vadă sau ne vor evita. Să fie în preajma noastră, să se asocieze cu cu noi, să construiască o relație sau, dimpotrivă, vor spune lucruri care nu ne vor face plăcere. Bineînțeles că important este sa ne trăim viata în concordanță cu valorile noastre. În fond, dacă fericirea fiecăruia dintre noi depinde de ceea ce crede altcineva, atunci chiar avem o problemă. Și, oricum, nu îi putem mulțumi pe toți. Însă, vrem sau nu, fiecare dintre noi are un Brand personal. Sună oarecum prețios, dar nu e complicat. Este: felul în care ne prezentăm și amintirea pe care o lăsăm după ce ne-am despărțit de cineva notorietatea, impresia pe care o facem, combinată cu reputația pe care o avem în societate De ce ne-am construi sau consolida Brandul personal? Câștigăm încredere în noi înșine, ne crește valoarea și credibilitatea, nu mai vorbim de notorietate, care atrage după sine bani mai mulți și, nu în ultimul rând, creăm în jurul nostru o puternică rețea de susținere. Ca orice construcție, și Brandul personal are nevoie de piloni pe care să se susțină: consecvență armonie între ceea ce gândim, spunem și facem diferențiere (zona noastră de unicitate) notorietate autenticitate Astfel, Brandul personal e puternic dacă este în concordanță cu valorile noastre de bază. Îi influențăm (nu manipulăm) pe ceilalți, dacă ne adresăm valorilor care îi definesc. Nu nevoilor! Valorilor! Oamenii ne pot ierta că nu le putem satisface o nevoie, dar nu vor trece cu vederea faptul că le-am încălcat o valoare importantă. Și așa rămânem în amintirea lor…. Fără conștientizarea și cultivarea activă, alții ne vor construi imaginea, indiferent dacă suntem sau nu de acord cu ea. Sunt câțiva pași importanți iar apoi satisfacții enorme. Fii îndrăzneț și încrezător! La sfârșitul zilei, toată lumea va avea o opinie. Însă visele tale sunt ale tale iar viziunea pe care o ai pentru viața ta este a ta și numai a ta. Ce faci cu Brandul tău personal? Te ocupi tu sau îi lași pe ceilalți sa ți-l construiască? În Croitoria de damă cu pricina, un anunț trona mare pe un perete: Fustele se ridică zilnic între orele 10.00 și 14.00!
Pastila de Comunicare
Nu suntem chiar atât de frumoși și de buni cum ne credem
Prin 2013, Dove a lansat un videoclip de 3 minute numit „Dove Real Beauty Sketches”. Pe scurt, în film, câteva femei sunt rugate să se descrie unui desenator pe care nu îl întâlniseră niciodată și pe care nu îl puteau vedea (erau separate de acesta printr-o draperie). Apoi, fiecare femeie a socializat cu un străin care a descris, la rândul său, aceluiași desenator, persoana cu care a interacționat. La final, participantele la campanie au primit cele 2 desene și, spre uimirea și bucuria lor, arătau mult mai frumoase și atrăgătoare în descrierea străinilor. Videoclipul se termină cu sloganul: „Ești mai frumoasă decât crezi!” Concluzia campaniei: prea multe femei sunt nemulțumite, pe nedrept, de felul cum arată sau, ca rățușca cea urâtă, nu își cunosc adevărata frumusețe. Ar fi fost ”happy end” dar renumiți cercetători nu au lăsat lucrurile așa și au spus că, de fapt, oamenii se gândesc la aspectul lor în termeni mult mai măgulitori decât s-ar justifica. Că este o tendință mai largă a omului de a se vedea prin lentile roz și să se creadă mai bun decât este în realitate – nu doar din punct de vedere fizic, ci sub orice aspect. Au ajuns la această concluzie în urma mai multor experimente. În unul dintre ele au făcut fotografii ale participanților și, folosind o procedură computerizată, au produs versiuni mai atractive ale imaginilor. Celor implicați în studiu li s-a spus că într-o fotografie este imaginea lor originală iar cealaltă este cosmetizată și că trebuie să o aleagă pe cea nemodificată. Ei bine, tendința oamenilor a fost să aleagă versiunea lor mai atractivă. Însă, când li s-a spus să aleagă fotografia care reprezintă cu cea mai mare acuratețe alte persoane pe care le-au întâlnit cu puțin timp în urmă, tendința a fost să aleagă imaginea nemodificată a străinului. Concluzia studiului: Oamenii recunosc mai rapid chipuri sau obiecte când acestea se potrivesc cu reprezentările lor mentale. Alte studii au contribuit la această concluzie iar cercetătorii au ajuns la concluzia că acesta este un fenomen general, pe care l-au numit “self-enhancement.” De exemplu, oamenii sunt remarcabil de exacți când prezic comportamentul unui strain dar nu și când e vorba despre ei. Sau majoritatea crede că este peste medie. De exemplu, 93% dintre șoferi se evaluează ca fiind mai buni decât ceilalți participanți la trafic. Dintre profesori, 94% spun că performează mai bine decât colegii lor. La fel în ceea ce privește sănătatea – oamenii cred că sunt mai puțin sensibili la gripa decât alții. Și, în general, lor nu li se poate întâmpla nimic rău dar celorlalți da! Ori, când greșesc, vina aparține celorlalți sau contextului, în nicun caz lor. Comentează viața altora care, oricum, este un dezastru, în timp ce a lor este perfectă. Pe Facebook. Ca să nu mai vorbim de vot: nu sunt siguri că alegerea lor este corectă dar bagă mâna în foc că că alegerile altora sunt greșite. Așadar, în general, oamenii cred că îi pot evalua exact pe alții dar se autoevaluează mai puțin corect pe ei înșiși. De ce această cosmetizare a viziunii de sine? Pentru că informațiile care au caracteristicile dorite le creează un confort psihic și, astfel, le sunt benefice. Însă mai este o altă față a monedei. Cei care încearcă să se prezinte mai buni decât sunt în realitate de fapt înșeală și, în plus, trebuie să țină minte 2 reprezentări conflictuale ale realității: starea reală și înșelăciunea. În primul rând, această dualitate duce la reducerea performanței altor funcții cognitive cu care au fost înzestrați iar astfel de persoane nu vor putea performa pe termen lung. Și nici nu au parte de fericire ori împlinire în viața personală. În al doilea rând, oamenii sunt destul de buni la detectarea înșelăciunii și pot manifesta puternice reacții emoționale negative față de cei care mint. Sunt însă și oameni care cred în ei înșiși și muncesc din greu să devină proiecția pozitivă pe care o au asupra lor. Doar ei sunt cei care se pot promova fără să mintă, pentru că autodezvoltarea le crește încrederea în sine (ceea ce nu funcționează în cazul celor autosuficienți). Așadar, poate concluziile campaniilor publicitare sunt greșite, însă nu e chiar atât de rău să gândim că suntem mai buni și mai frumoși decât în realitate!
Suntem bombardați de informații inutile și am obosit. Cum procedăm?
Astăzi, fiecare dintre noi generează (și este bombardat de) mai multe informații ca oricând în istoria omenirii. Trăim într-un volum de date fără precedent. Dacă ne raportăm la anul 1990, informațiile pe care le primim în fiecare zi reprezintă echivalentul a 174 ziare. FACT În lume sunt peste 21.000 de posturi de televiziune, care produc în fiecare zi cam 85.000 ore de program original YouTube încarcă 6.000 ore video în fiecare oră Zilnic oamenii trimit peste 300 miliarde de e-mailuri, 19 miliarde de sms-uri sau mesaje Doar în timpul liber (fără a număra și orele de muncă), fiecare dintre noi procesează în fiecare zi cam 100.000 de cuvinte (citite sau auzite) Problema este că creierele noastre nu au evoluat în așa măsură, pentru a putea procesa toate informațiile pe care le primește și nu reușește întotdeauna să separe banalul de lucrurile importante. Așadar, putem rata lucruri importante. De exemplu, numai jocurile pe calculator consumă mai multă atenție decât toate celelalte suporturi media, inclusiv DVD-uri, TV, cărți, reviste și Internet. Neuronii sunt celule vii, cu metabolism; au nevoie de oxigen și de glucoză pentru a supraviețui. Chiar dacă le primesc, când muncesc din greu ne simțim obosiți. Fiecare postare pe care o citim pe Facebook, orice tweet sau mesaj text pe care îl primim, orice email pe care trebuie să-l deslușim, multe dintre discuțiile inutile pe care le vom purta astăzi – concurează cu lucrurile importante cărora creierul nostru le-ar putea acorda atenție. Capacitatea de procesare a minții conștiente a fost estimată de cercetători la 120 biți pe secundă. Lățimea de bandă este limita de viteză pentru traficul de informații căruia putem să-i acordăm o atenție conștientă în orice moment. Ce înseamnă această limită de viteză a informațiilor în ceea ce privește interacțiunea cu ceilalți? Pentru a înțelege o persoană care ne vorbește, trebuie să procesăm 60 de biți de informație pe secundă. Cu o limită de procesare de 120 de biți pe secundă, asta înseamnă că abia am putea înțelege două persoane care vorbesc simultan cu noi. În cele mai multe cazuri, nu vom putea înțelege trei persoane care vorbesc în același timp. Nu e de mirare că lumea este plină de atâtea neînțelegeri! Atenția este resursa mentală esențială a oricărui organism. Ea este cea care determină cu ce aspecte ale mediului ne confruntăm (alături de procesele automate, subconștiente). Pentru ca acest lucru sa se întâmple, milioane de neuroni monitorizează constant mediul inconjurator, pentru a selecta cele mai importante lucruri pe care să ne concentrăm. Acești neuroni formează „filtrul atenției”. Ei lucrează, în mare parte, în fundal, în afara conștientului. Acesta este motivul pentru care, când conducem pe autostradă câteva ore, nu ne amintim prea mult din peisajul pe lângă care am trecut. Filtrul atenției este una dintre cele mai mari realizări ale evoluției. Am putea învăța de la animale, care nu pot fi distrase de la ce este important pentru ele. De exemplu, veveritele se concentrează pe nuci, alune și prădători. Câinii – al căror simț olfactiv este de 40 de ori mai sensibil decât al nostru, folosesc mirosul (mai mult decât sunetele) pentru a aduna informații. Dacă ați încercat vreodată să vă chemați câinele în timp ce miroase ceva interesant pentru el, știți că este foarte dificil să-i atrageți atenția. Oamenii formează cea mai reușită specie cunoscută. Au reușit să supraviețuiască în aproape orice climat pe care l-a oferit planeta noastră (până acum), iar rata de extindere a populației o depășește cea a oricărui alt organism cunoscut. Cu 10.000 de ani în urmă, oamenii și animalele reprezentau aproximativ 0,1% din biomasa terestră de vertebrate; astăzi, procentul este mult mai mare. Succesul nostru se datorează, în mare parte, capacității noastre cognitive, abilității creierului nostru de a fi flexibil și de a procesa informații. Însă creierul uman a evoluat într-o lume mult mai simplă, cu mult mai puține informații, mai ales în perioada când omul a coborât din copac pentru a-și asigura și alte surse de hrană iar numărul amenințărilor s-a înmulțit. Așadar, ca să supraviețuiască, a trebuit să-și dezvolte atenția. Astăzi, filtrele atenției noastre atente sunt copleșite. Așadar, creierul uman are capacitatea de a procesa informațiile, însă cu un cost. Oamenii de succes – sau cei care-și pot permite să aibă succes – deleagă către alți oameni, a căror slujbă este să își îngusteze propriile filtre de atenție. Ownerii, directorii corporațiilor, liderii politici, vedetele de cinema, etc., a căror timp și atenție sunt deosebit de valoroase, au în jurul lor o echipă care este, în esență, o extensie a propriului creier. Restul nefericit al oamenilor, care își risipesc atenția fără discernământ, plătește cu oboseală sau stres. Atenția este o resursă mentală esențială. Depinde de noi cum o folosim!
Pastila de Comunicare
Pastila de Comunicare
Pastila de Comunicare
Primarul și Piramida nevoilor personale
Primarul PSD din Pietroșița, Dâmboviţa – Ion Leonard Dicu, și-a acordat el lui însuşi și nimănui altcuiva titlul de Cetățean de Onoare al comunei – un moment emoționant, care a declanșat o cascadă de lacrimi proprii, pentru că nu s-a aşteptat la o asemenea onoare. Din partea lui, desigur! Iată un om care a avut curajul să spună: E viata mea și fac ce vreau cu ea, nu-mi pasa de ce spun cei din jur!!! și care nu se lasă influențat de părerile neavizate ale celorlalți! Un om care nu și-a pierdut curajul de a-și pune în practică primul impuls, care nu a ratat șansa de a încerca și care nu a așteptat, în zadar, ca altcineva să rezolve această situație, cum face majoritatea. În piramida aia a nevoilor, nu poți trece la următorul nivel dacă nu le-ai satisfăcut pe cele anterioare. Așadar, omul are nevoile fiziologice satisfăcute (hrană, somn, casă), la fel și pe cele legate de securitate (siguranța locului de muncă) și pe cele legate de acceptare. I le asigură pe toate partidul. Voia doar să treacă la nivelul 5 – conștient fiind de competențele și aptitudinile sale, pentru a putea interacționa și influența la nivel global. Dar nu putea face acest pas măreț dacă nu trecea de nivelul 4 – cel al stimei de sine (prestigiu). A avut nevoie de recunoaștere? Cu certitudine, da! Dar nu pentru a-și schimba atitudinea, ci pentru a-și confirma el lui însuși meritele și să ne împărtășească și nouă, muritorilor, talentul ce i-a fost dăruit cu atâta generozitate de zei….
O poveste despre 29.000 de rațe și regăsirea cu tine însuți
În ianuarie 1992, în timpul unei furtuni puternice în Pacific, un container s-a răsturnat peste bordul unui vas de marfă ce se deplasa dinspre China spre SUA. Din el au căzut în ocean 29.000 rațe galbene, țestoase verzi și albastre de cauciuc, din cele pentru baia bebelușilor. Armata de rațe galbene și-a început călătoria pe cont propriu iar 10 luni mai târziu, primele rațe de cauciuc, prinse în curenții din Marea Bering, au ajuns la mal pe coasta Alaskăi. De atunci, rațele au plutit pe mările și oceanele lumii și au tot apărut pe plajele din Hawaii, America de Sud, America de Nord și Australia și chiar în interiorul calotelor glaciare. Poate că unii copii nu au avut bucuria să se joace cu rățuștele vesele însă călătoria jucăriilor s-a dovedit a fi un ajutor neprețuit pentru știință, pentru că i-a ajutat pe cercetători să deseneze cu și mai mare precizie curenții oceanelor. Acum, harta oceanelor este mai detaliată și chiar The First Years Inc., firma americană care le-a pierdut, s-a implicat în finanțarea studiilor și oferea recompense de 50 de lire sterline sau 100 de acțiuni pentru fiecare rață raportată pe mare sau eșuată pe vreun țărm. Epilog Câteva mii de rațe au fost prinse în vortexul care separă Oceanul Pacific de Marea Bering, ai cărui curenți se deplasează între Japonia și Alaska, Nord-Vestul Pacificului și insulele Aleutine. Lucrurile prinse în vârtej rămân, de obicei, în vârtej, sortite să se învârtă veșnic în aceleași ape. Dar nu întotdeauna …. Cursul lor poate fi modificat de schimbarea vremii, de o furtună puternică sau de întâlnirea cu un grup de balene. La 26 de ani după ce au ajuns în ocean, rațele din cauciuc încă mai eșuează pe plajele din toată lumea, pentru că numărul celor prinse în vârtej a scăzut, ceea ce înseamnă că e posibil să te eliberezi, după ce ai fost captiv într-o situație, într-o relație sau în tine însuți. Chiar și după ce te-ai învârtit ani și ani în aceleași ape, îți poți găsi drumul spre țărm.