Avem o Voce. Ce spune despre noi?
Sună telefonul. O Voce feminină, care intră, oarecum nepoliticos, în subiect și îmi spune, într-o mare grabă, ce avantaje am dacă voi accesa un anumit serviciu. O ascult puțin, adresez câteva întrebări și îi răspund că nu sunt persoana potrivită pentru ce oferă. Ma ignoră și continuă să vorbească, însă… deja mă pierduse. În esență (și nimic rău), acesta era job-ul ei: sa dea un număr de telefoane, să explice, să argumenteze, să convingă sau, măcar, să creeze posibilitatea unei alte discuții sau întâlniri. Dar astea sunt subtilități… Însă vocea Vocii transmitea foarte multe despre viața Ei, atât profesională (ce făcea era sub nivelul de pregătire, nu stăpânea bine subiectul, ii lipseau argumente care să capteze interesul, se simțea grija că nu atinge targetul) și, deopotrivă, despre viața personală (nemulțumiri, stres, presiuni, frustrări). Rezultatul: un comportament agresiv, a carui cauza era un echilibru emoțional afectat. Întotdeauna Vocea ne trădează și spune despre noi mai multe decât am vrea…. mai ales când nu am vrea. In esență, spune cam tot. Cuvintele sună, au sens și sunt vii în funcție de cum ne folosim vocea, care e construită din: ton (stilul subtil, care atrage sau respinge) volum (cat de mult ne putem proiecta vocea) dicție (felul cum articulam cuvintele) ritm (viteza vorbirii) inflexiuni (ne putem modula vocea, exact ca într-un montagne russe) pauze (absenta vocii – dau muzicalitate mesajului) Dacă limbajul folosit arată: nivelul nostru de dezvoltare capacitatea de adaptare sau lipsa de flexibilitate vocea este vizuală și transmite: ce suntem ce simțim … teamă, tensiune, stres, anxietate, emoție, entuziasm, motivație, bucurie, credibilitate, onestitate, deschidere, bunătate, dragoste, pasiune….într-un cuvânt, atitudinea noastră fata de viață. Așadar. înainte de a convinge, trebuie să ne facem ascultați! Și …chiar atunci când nu dorim să ne asociem cu cineva, este important să apelăm la umorul englezesc și să comunicăm și acest lucru cu tact. Frumusețea este că vocea poate fi educată. Dar poate fi pusă în valoare doar dacă știm să comunicam, proces care începe cu construcția noastră. Iar vocea (alaturi de mesaj, corp si auditoriu) ne poate fi un prieten foarte bun. Însa doar dacă suntem în echilibru cu noi înșine. Altfel… ne trădează. La finalul discuției, Vocea îmi spune că vom mai vorbi noi despre acel lucru!!!!!!!!!!!! Nu mi-am dat seama dacă într-adevăr are de gând sau… doar i-a plăcut vocea mea.
Încurajați-vă copilul să-și dezvolte abilitatea de a vorbi în public! Mai târziu, îi poate plăti facturile
Aptitudinile pe care copiii şi le dezvoltă când deprind arta de a vorbi în public le pot stimula performanţa în orice context: şcoală, viaţă socială şi, mai târziu, mediul în care vor munci. Vor şti cum să-şi pună în valoare calităţile personale, cum să depăşească momentele de stress şi nervozitate, cum să devină mai încrezători în ei însăşi, cum să construiască cu mai mare uşurinţă relaţii cu oameni noi şi să aibă încredere în ei atunci când interacţionează cu diferite caractere. A vorbi în public este un act de curaj şi o mare responsabilitate. Este, în acelaşi timp, una dintre cele mai râvnite victorii. În plus, să ştii să comunici clar, concis, coerent, consecvent, corect şi credibil, reprezintă cea mai importantă abilitate pentru definirea succesului individual şi a imaginii personale. Iar ca părinți, a vă susţine copiii să înveţe cum să vorbească în faţa celorlalţi este una dintre cele mai bune investiţii pentru viitorul lor. Sunt mai multe motive pentru care este important ca părinţii să-şi stimuleze copiii să fie buni comunicatori şi vorbitori eficienți: 1. În primul rând, le va creşte încrederea în sine. Din moment ce vorbitul în public este pe primul loc între fricile pe care le poate experimenta cineva, stăpânirea acestei abilităţi le va da încredere că vor putea face faţă cu succes provocărilor viitoare; 2. Se vor simţi mai confortabil în faţa persoanelor pe care le vor vedea pentru prima dată. Vor fi capabili să salute, să se prezinte, să-i privească pe ceilalţi în ochi şi, în acelaşi timp, să le zâmbească încrezător. Vor percepe lumea din jur mai puţin ameninţătoare; 3. Dezvoltarea abilităţii de a vorbi în public îi va ajuta pe copii să comunice mai bine, atât verbal cât şi non-verbal. Cei mici petrec atât de mult timp în lumea digitală, folosind cuvântul scris, încât îşi pot pierde uşurinţa de a-l rosti şi, câteodată, le vine greu să dea viaţă gândurilor pe care le au. Când spun, cu uşurinţă, ce au în minte şi, în acelaşi timp, corpul este relaxat, gesturile lor sunt fireşti iar vocea este sigură, transmițând încredere; 4. Însă această minunată călătorie în lumea comunicării îi ajută pe copii mult mai mult: dobândesc noi cunoştinţe, îşi dezvoltă abilităţile de gândire, imaginaţia, limbajul şi produce reale schimbări în atitudini, valori, sentimente. Adevărul este că, a deprinde uşurinţa de a vorbi în public, este un job permanent şi fiecare etapă a vieţii are provocările ei. Practic, în fiecare moment trebuie să-şi vândă propriile idei, cunoştinţele şi propria imagine. Vor întâlni oameni cu păreri diferite de ale lor şi, dacă învaţă siguranţa de sine şi cum să se facă ascultați, ceilalţi îi vor urma. Vor trăi şi momente de presiune însă, dacă vor şti cum să comunice, le va fi mai uşor să-şi pună în practică visele şi dorinţele. Pentru că, atunci când vor conştientiza beneficiile pe care le va da vorbitul în public, înseamnă că vor fi învăţat un alt principiu-cheie, şi anume că cei cărora se adresează au sentimente, dorinţe, emoţii, probleme şi gânduri, la fel ca şi ei. Şi vor şti cum să-şi adapteze mesajul, pentru a se face corect înţeleși. Pe măsură ce ne dezvoltăm abilitatea de a vorbi în public și de a relaționa firesc cu ceilalți, deprindem și un alt principiu-cheie: cei cărora ne adresăm au sentimente, dorințe, probleme, gânduri, emoții, la fel ca și noi. Și, astfel, vom ști cum să ne adaptăm mesajul, pentru a ne face corect înțeleși. Când vorbești în public, nu construiești rachete, nici nu faci o operație pe creier. Doar implici audiența într-un dialog în care, dacă vorbești simplu și din inimă, ești apreciat și prețuit. Te conectezi, spui o poveste, explici, convingi. Public Speaking este o calatorie pe care vorbitorul și publicul său o fac împreună. Aşadar, îndemnaţi-vă copiii să deprindă arta de a vorbi în public! Simplul fapt că vor şti să stăpânească de timpuriu comunicarea le va deschide uşi. Iar, mai târziu, le poate plăti facturile.
Pledoarie pentru Comunicarea Eficientă
Ieșim din cadrul de autoritate al sistemului de învățământ și intrăm în viață. Suntem convinși că știm să comunicăm și e ciudat cum cei din jur nu înțeleg ce spunem, doamna de la HR ne întreabă lucruri fără legătură cu realitatea, posibilul angajator ne respinge și dăm vina pe cei din jur că nu ne vad potențialul real. Reușim, într-un final, să ne angajăm. Avem obiective, scopuri, aspirații, sensibilități, așteptări… viața e frumoasă! Dar nici nu apucăm să respirăm ușurați. că aflam pe pielea noastră ce înseamnă competiția, agresivitatea, conflictele. Am vrea să le eliminam dar nu prea știm cum. După cum nu prea știm cum să ne comportăm cu diversele tipologii umane, cum să gestionam relația cu personalitățile dificile, cum să înțelegem psihologia celor din jur, cum să dezamorsăm un conflict. E greu să învățăm să spunem NU și, după ce, în cel mai bun caz am reușit, trebuie să reînvățăm să spunem DA. Anii trec și, unii dintre noi, am ajuns în poziții de conducere. Responsabilități mari, ca și echipa pe care o conducem. Avem viziune dar de ce e atât de greu să-i facem pe ceilalalți să adere la ea? Spunem un lucru dar nu este întotdeauna corect înțeles. Oare cum să ne poziționăm corect în cadrul unei relații? Și mai avem pe cap un șef care vrea profit și ne tot vorbește despre implementarea conceptelor coaching, sharing, mentoring. Am obosit să-i auzim pe cei din jur cum se plâng și ne simțim depășiți. Nu ne mai controlăm nervozitatea și stresul și ridicam bariere în comunicarea cu noi înșine și cu cei din jur. Oare ce cred ceilalți despre noi? Iar unii ne-am creat propriul business. Dar cum să facem diferența dintre autoritate și putere? Cum să formulam clar niște simple cereri în relațiile cu cei din jur? Cum să eliminăm blocajele în comunicare și să transmitem un mesaj clar, concis, coerent, consecvent, credibil? Suntem bine pregătiți dar cum să facem transfer de încredere? Și cum să ne consolidăm brandul personal? Și, peste toate, avem o familie pe care o iubim dar cu care nu reușim să comunicăm întotdeauna asa cum ne-am dori. Iar prietenii nu ne înțeleg de fiecare dată. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, unii parteneri de afaceri refuză să colaboreze cu noi în continuare. Încet…. încet, începem să ne dăm seama că ne-ar fi mai bine dacă am ști cum să ne exprimăm nevoile, dorințele, ideile și sentimentele. E important să știm să comunicăm eficient! În esență, să avem o atitudine constructivă, pozitivă și sănătoasă, pornind de la felul în care: cerem dăm primim refuzăm În fiecare zi interacționăm cu oameni care au opinii, convingeri, așteptări și sentimente. Capacitatea noastră de a face schimb de idei și păreri cu alte persoane, de a le înțelege punctul de vedere și de a rezolva problemele apărute, depinde de cât de eficient știm să comunicăm. Crezi că e greu să-ti dezvolți abilitățile de comunicare? Fii răbdător cu tine însuți! Nu există o investiție mai mare! Dacă ai face toate lucrurile de care ești capabil, te-ai uimi și pe tine!
Când Comunicăm, nu Putem fi Altcineva decât Noi Înșine
„Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant. Cizmarii sunt designeri. Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie. Nici gând! S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti, cât se poate de utile, sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul limbii române, şi cu gramatica ei. Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un șpriț, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu, se dau în bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul. Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi. Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi. Nu mai realizăm, ci implementăm. Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie. Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm. Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă. Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must! Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni. Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm. Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feedback. Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatori de fashion. Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm inexpectaţiunea unui feedback pozitiv. Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior „Hai să-mi bag …” sau cu concluzia absolut academică : „Un c … t !!!” Andrei Pleșu – Neologisme Aș minți dacă aș spune că nu folosesc (cu placere, câteodată), unele dintre neologismele amintite de maestrul Pleșu. De exemplu: foscus – am in minte flacara unei lumânări sau un punct asupra căruia mă concentrez. Când predau Comunicarea, insist asupra capitolului Feedback – să îmbrăcăm întotdeauna răspunsul ca pe un sandviș: în partea de jos – să punem în valoare persoana căreia ne adresăm, în mijloc – să-i spunem ce ar trebui să îmbunătățească în comportament iar deasupra – să-i transmitem că doar astfel și-ar pune în valoare calitățile. Ar mai fi make-up artist – și, în peste 20 de ani de televiziune, am întâlnit doar câțiva. Sunt artiștii care îți văd sufletul și ți-l pictează pe chip. Restul machiază. Și mai folosesc des job sau business, mai ales atunci când scriu articole, pentru a nu repeta cuvintele: afacere, îndeletnicire, ocupație, activitate, serviciu și a nu îngreuna măiestria argumentației. Să împrumutăm neologisme este un proces normal, similar cu ce s-a întamplat acum un secol și jumatate cu tinerii care studiau masiv în Franța iar la întoarcere au venit cu un bagaj de termeni pe care i-au introdus în uz. E ceva natural iar limba este un organism viu. Însă cred că problema intervine atunci când, dezbracați de toate aceste neologisme, cei care le folosesc agresiv rămân goi de substanță. În neputința încăpățânată de a arăta, cu orice preț, că fac parte dintr-o anumită categorie socială sau că sunt ceea ce ajung și ei să creadă că ar fi, devin prețiosi sau fancy…ca să mă exprim trendy. Strâmbă din nas dacă spui serviciu, pentru că se gândesc la femeia de serviciu (căreia i se spune, mai nou, asistent ecologic) … și orice este pentru ei un challenge. Absolutizăm formulări care pretindem că sunt singura variantă corectă și ajungem, astfel, să pierdem identitatea limbii romane, despre care DEX spune că are 80.000 de cuvinte. Inventăm o arhitectură semantică în care bogăția limbii noastre este înlocuită de o “sacoșă de cuvinte la purtător” , ca să citez un prieten. Nu sunt împotriva neologismelor, atunci când în limba română nu există un termen adecvat. Consider că este firesc să spunem mouse și nu șoarece, dar când văd atâția care folosesc englezismele așa … cu un soi de superioritate, deși nu stiu să pună o cratimaă corect, îmi amintesc de coana Chirița (simpatică, de altfel) și frantuzismele ei. E un lucru foarte interesant în ceea ce priveste Comunicarea și o spun tuturor celor cu care lucrez: un bun Comunicator, alături de abilitățile pe care și le poate îmbunătăți continuu, trebuie să aibă un vocabular foarte bogat. Să cunoască sinonimele și înțelesul cuvintelor pe care le folosește. Și să nu se mintă! Pentru că, indiferent ce ne dorim, indiferent cât de departe ajungem, nu putem fi altceva decât noi înșine. ……să nu uit ! Mă tot amenință o tipă de la compania pentru care lucrez. Îmi scrie emailuri că mă dă afară dacă mai ajung târziu la job și se semnează Ceo. Tot aflu eu cine e!!!! PS: eu sunt “compania”. Ma numesc Laura Dragomir 🙂
ZÂMBETUL, singura expresie facială vizibilă chiar de la 90 de metri
Avem 43 de mușchi faciali, care compun 10.000 de expresii și microexpresii. Activăm 43 de mușchi să ne încruntam și doar … 17 să zâmbim!
Manipularea și Comunicarea în Oglinda care dă o Identitate
Urmare a OUG 13, s-a scris și s-a vorbit mult, mai ales pe rețelele de socializare. Mulți s-au gratulat cu diverse epitete, s-au pus ștampile, s-au rupt prietenii, s-au divizat generații. A fost emoție descătușată, politica a scos din oameni frustrările acumulate în timp, cum rar am vazut. I-am întrebat, pe câțiva, cum îi ajută dacă își arunca vorbe grele. Mi-au răspuns că ”doar și-au spus punctul de vedere.” Schimbul de replici mi-a amintit de un comentariu al lui Becali (unii spun că ar fi preluat replica lui Kogălniceanu dintr-o ceartă cu Cuza): „M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat!” Oamenii, divizați în tabere, doar au spus, dar nu au comunicat. Nici politicienii cu poporul, nici oamenii cu păreri diferite, între ei. Fiecare a vrut să-și hrănească nevoile psihologice:de informare, de a face parte dintr-un grup, de stimă și respect și de realizare personală. Nevoia de informare Comunicarea este, în primul rând, EMOȚIE. Mintea noastră procesează mult mai ușor emoțiile care, la rândul lor, ne îndeamnă să acționăm. Emoțiile (fie negative ori pozitive) sunt mai rapide decat logica. Asa suntem construiți. Asa functionează și manipularea: se crează o emoție legată de ceva iar emoția dictează oamenilor ce mesaje selectează și în care să aibă încredere. Înainte, marea problemă era criza de informație sau cantitatea redusă de știri ce ajungea la noi. Știam ce s-a mai intamplat din jurnalele de dimineață și de seară. Aveam timp să analizăm ce aflam, să facem schimb de păreri, să fim flexibili. Astăzi, suntem bombardați de știri din zeci de surse. Trăim intr-un mediu suprasaturat de informație. Libertatea de a analiza corectitudinea a ceea ce aflăm este redusă, pentru că nu mai avem timp să analizăm. Și, pentru că informația, așa cum o dă altul, este cea care a ajuns sa controleze comportamentul, oamenii sunt mai puțin liberi. Iar ADEVARUL nu mai e atât de important, ci EMOȚIA. O aberație multiplicată de sute de mii de ori pe rețelele de socializare ori la TV are impactul unui adevăr. Impact mai mare decât al unui adevăr susținut argumentat, de puțini oameni. Iar o faptă verificată din mai multe surse, susținută de puțini, contra unei minciuni susținute de o masă mare, a pierdut din start, căci minciuna câștigă. Nevoia de a face parte dintr-un grup. Atașamentul. Apoi, sursele de comunicare (alte persoane, social-media, site-uri ori TV) sunt cu atât mai credibile cu cât oamenii se regăsesc în opiniile lor sau le hrănesc nevoile ori așteptările. Și, astfel, se dezvoltă ATAȘAMENTUL. Cu cat sunt mai atașați de o sursă de informare, cu atât devine mai credibilă o știre care, de altfel, este posibil sa fie falsă. Ar mai fi sentimentul de FAMILIARITATE, sentiment în care avem încredere. Mintea noastră nu e foarte vigilentă la ceea ce ne este familiar, motiv pentru care mesajul este acceptat mai ușor. Datorită emoției pe care a indus-o o sursă de informație și a sentimentului de familiaritate, oamenii sunt manipulați și habar nu au, ei cred că au ales liber, pentru că așa au vrut. De fapt. vigilența logică se reduce și mesajul este acceptat mult mai ușor. Nevoia de stimă și respect O sursa familiară este de ÎNCREDERE. Oamenii leagă mai ușor relații cu cei pe care îi plac. În general, ne plac: cei care ne sunt asemănători, cei care ne fac complimente și cei care cooperează cu noi. Și așa se formează taberele de susținători ai unei idei care hrănește nevoia de stimă și respect. Nevoia de realizare personală Să nu uităm de IDENTITATEA fiecăruia. Sunt oameni care nu au reușite grozave, care nu se simt bine cu meseria, jobul sau cu viața lor, și simt că au o identitate slabă. Aici intervine ego-ul și, pentru că simt nevoia să fie deosebiți, să iasă din anonimat, vor să facă parte din ceva mai mare decât ei: o idee măreață, un concept pe care nu-l pot descifra, lumi paralele, extratereștrii… Și, astfel, decât să se uite zilnic în oglindă și să vada cât de slabi sunt, se uită în oglinda care le dă identitatea pe care și-o doresc și încep să susțină acel ceva, care le alimentează nevoia de a-și construi o identitate mai bună decât cea reală. Informația înseamnă putere. Suprasaturarea de informație, transmisă fără restricții este, însă, slăbiciune. Niciodată „lumea fizică” nu a fost în așa masură dublată de o „lume virtuală”, creată cu ajutorul tehnologiei comunicațiilor, și nici puterea nu a fost atât de pusă la încercare dinspre informație. Cu atat mai important este să nu uităm de valorile pe baza cărora se crează identitatea fiecăruia, un fel de cântar al adevărului: integritate, respect și prudență. In esenta, ele sunt oglinda în care ar trebui să ne uităm și în care vedem, cu adevarat, cine suntem. Când luăm un pumn de pastile de comunicare, la sfatul unor false surse credibile, e clar că nu ne vom mai face bine!
Cea mai puternică armă în Public Speaking
Am avut bucuria sa sustin Programul Public Speaking – Impact Business Presentation cu echipa de manageri a #ELKO Romania. La final, au rezultat 11 proiecte prezentate cu implicare, dăruire și multă emoție.
Flori pentru Algernon – O Carte cât 1000 de Cărți și Citate Motivaționale la un loc
Câteodată, o carte, una singură, oferă mai multă motivație și inspirație decât 1000 de cărți și citate motivaționale la un loc. Pe scurt, este povestea lui Charlie Gordon, un tânăr cu retard intelectual, supus unui experiment – o operație pe creier care, dacă va reuși, îi va reda funcțiile intelectuale. Aceeași operație pe care echipă de savanți a făcut-o și șoricelului de laborator Algernon, și care a fost o reușită. Și în cazul lui Charlie, experimentul a fost un succes, acesta căpătând atributele unui geniu: asimila cu mare usurință (biblioteca îi devenise o a doua casă), citea o pagină pe secundă, era pasionat de etimologiile limbilor vechi, de lucrările mai noi despre calculul variațiilor sau de istoria hindușilor. Era uimit să vadă cum lucruri care, deși par fără legatură sunt, de fapt, legate între ele, ca și cum ar lua naștere dintr-un singur izvor. Vorbea și gândea cu usurință în peste 10 limbi străine (printre care hindi) și toate descoperirile șțiintifice îi erau accesibile. Ceea ce i-a dat curaj și a încercat să dezbată diverse subiecte cu profesorii lui de la Universitate (de ex. aspectele morale ale blocadei militare în timp de pace) însa aceștia, din imposibilitatea de a-i face față, s-au eschivat, iar reacția lui este antologică: „Cum arătau acești oameni odată și cum arată acum! Și ce prost eram când credeam că profesorii sunt niște uriași intelectuali. Sunt și ei oameni — și se tem că restul lumii va afla că sunt doar oameni”. Marea lui revelație este conștientizarea emoțiilor. Se descoperă pe el însuși și percepe reacțiile celorlalți într-o altă dimensiune. Cu cât învață să se dezvolte emoțional, să găsească răspunsuri în el însuși și să aibă încredere în propria persoană, cu atât devine mai conflictual. Stările lui sunt alimentate și de reacțiile celor lângă care a crescut și care se obișnuiseră cu Charlie de dinainte de operație. Iar Charlie cel de acum nu înțelege ce le-a făcut. “Ce ne-ai făcut??? Ai năvălit aici cu ideile și cu propunerile tale și ne-ai făcut pe toți să aratam ca o ceată de tâmpiți”. Toate acestea îl fac să se simtă ca un animal scos din cușca în care se simțea bine și în siguranta. Însa ajunsese să se perceapă ca pe o ființă omenească și a hotărât că nu mai este obligat să accepte “tot rahatul” care i s-a oferit toată viața. “Oricine se poate simți inteligent alături de un tâmpit!” De departe, cele mai minunate momente ale acestei perioade de dezvoltare intelectuală au fost cele în care s-a indragostit. Iubea și era iubit. Abia atunci s-a echilibrat emoțional (cum altfel?) și a înțeles că inteligența are sens doar când privești și înțelegi lumea cu inima. Efectele operației au fost, insă, reversibile. Se astepta la asta (a citit rezultatele altor studii similare) și a văzut regresul și la șoricelul Algernon care, într-un final, a renunțat să mai lupte. Apoi pe propria piele. Observa că se exprima din ce în ce mai greu, își pierdea, treptat, memoria și este emoționant cum trage cu dinții de orice clipă în care mai poate trăi normalitatea la care ajunsese. Înainte să se degradeze intelectual, își vizitează mama (care, până să renunțe la el – l-a dat în grija unui unchi, îl dorea deștept) și îi lasă un Raport știintific scris de el: Efectul Algernon-Gordon. “Ceva descoperit de mine și care poartă, în parte, numele meu. Vreau să păstrezi o copie a Raportului, ca să poți arăta oamenilor că fiul tău n-a rămas chiar un prostănac!” …s-a intors la vechea lui viață (curăța toaletele într-o brutărie) și nu înțelegea cu ce a greșit de nu mai era deștept. Își dorea să citeasca iar și să facă toate lucrurile pe care le făcuse nu cu mult timp în urmă. Și era convins că devenise prima persoană proastă care a gasit ceva important pentru știință. Știa că facuse ceva, dar nu își mai amintea ce anume… Însa bănuia că schimbase ceva pentru toți proștii din lume. În ultimul Raport de progres către doctorii care îl monitorizau, îi roagă pe cei ce-l vor citi să pună flori pe mormântul șoricelului Algernon (cu care s-a identificat la nivel de experiment), pe care l-a îngropat în curtea din spatele casei sale. ––––––––––––––– Este o carte care ne îndeamnă să devenim, zi de zi, varianta noastră mai bună, ne amintește cum să comunicăm cu cei cărora natura le-a dat doar o inimă mare, să ne bucurăm de normalitatea cu care am fost înzestrați, care ne încurajeaza să ne dorim să evoluăm și care pledează pentru supremația sufletului în fața minții, oricât de remarcabilă ar fi inteligența. …și multe altele…..pe care le descoperim în această carte minunată și emoționantă, care a fost și ecranizată de două ori (recomand cartea înaintea filmului). Varianta pdf a cărții aici: http://dragos-serban.ro/poze/Daniel-Keyes-Flori-Pentru-Algernon.pdf
Seduși de Influențatori
Cunoastem regula de aur care stă la baza oricarei campanii sau strategii de marketing: cu cât îți cunoști mai bine targetul, cu atât vei fi mai aproape de a-ți atinge obiectivele și de a obtine ROI cuantificabil. Suntem în era digitală iar tehnologia evoluează atât de mult, încat ar fi păcat să nu o folosim ca instrument de marketing. Astfel că, astăzi, poți să îți eficientizezi comunicările de marketing folosind un software inteligent, care îți permite să trimiți mesaje personalizate și relevante clienților tăi sau să apelezi la un Influencer, care te ajută nu doar să ajungi mai rapid la publicul țintă, ci și să construiești o relație de încredere între public și brandul tău. În strategiile de marketing câştigă teren soluţiile care nu doar promit viralizarea, ci o şi garantează. Iar Influencer Marketing-ul nu este doar o unealtă inteligentă, ci soluţia care te ajută să câştigi încrederea clientului tău. Totodată, în era vitezei, când decizia clientului nu mai este atât de previzibilă, cum vorbeşti pe limba lui? Îţi eficientizezi comunicarea folosind un software marketing automatizat, care îţi permite să trimiţi mesaje personalizate şi relevante – astfel că marketingul automatizat devine „bagheta magică” care transformă într-un avantaj tot ce atinge. 3 stereotipuri de Influenceri stabilite în urma mai multor sondaje realizate în mediul online românesc Profesioniştii oamenii consacraţi într-un anumit domeniu (media, IT, medical, etc), care şi-au creat o bună imagine, datorită know-how-ului şi a informaţiilor relevante din domeniul lor, pe care le împărtășesc și altora. Bloggerii oamenii obişnuiţi care în timp şi-au construit statutul de Influenceri, prezentând constant informaţii dintr-un anumit domeniu (gătit, fashion, beauty, etc.) până şi-au câştigat o anumită nişă şi renumele. Celebrităţile locale persoanele publice, prezenta la TV, care au găsit încă un canal de comunicare cu fanii în mediul online. Așadar, ce alegi: Influențatori sau soluțiile de marketing automatizat? Care soluţie e mai eficientă? Ambele! Însă, indiferent care este obiectivul campaniei tale, ai nevoie mai întâi să identifici segmentele țintă cărora te adresezi. Influencerii se bucura de notorietate și au avantajul de a beneficia și de încrederea comunității căreia se adresează. Iar un soft de marketing automatizat îți va oferi posibilitatea de a optimiza campaniile, astfel încat să economisești timp și bani și să comunici pe canalele cele mai potrivite. Știu că fiecare dintre noi poate fi Influencer. Pentru că Influencer este cineva de la care înveți, nu de la care cumperi. Construind relații corecte cu cei din jur, vei câștiga o influență de durată. Și mai știu că în spațiul public, totul pornește de la cine esti. Când devii o construcție solidă și ceilalți te percep ca Influențator, ai ceva extrem de valoros: atenția oamenilor.Cei mai buni Influenceri lucrează, în primul rand, la povestea lor unică, fără a sări peste niciun detaliu. Ei știu că publicul lor este nestatornic și că îi poate părăsi mult mai repede decât i-a îndrăgit. Astfel, învață în permanență să comunice, pentru că cea mai mare nevoie a oamenilor este să știe cum să se poarte unii cu alții. Și asta se învață! Parerea mea este că abia când știi să comunici începi să ai succes. Iar succesul e determinat de intensitatea convingerilor și nu de numărul adepților!
Cel mai non-conformist primar al lumii
Yiannis Boutaris. Provine din cea mai veche si renumita familie de producatori de vinuri din Grecia, care si-a transmis pasiunea din generatie in generatie. Este licentiat in chimie la Universitatea Aristotel din Salonic (cea mai mare universitate din Balcani), cu o specializare in oenologie la Institutul viticol din Atena.