Flori pentru Algernon – O Carte cât 1000 de Cărți și Citate Motivaționale la un loc

Câteodată, o carte, una singură,  oferă mai multă motivație și inspirație decât 1000 de cărți și citate motivaționale la un loc.

Pe scurt, este povestea lui Charlie Gordon, un tânăr cu retard intelectual,  supus unui experiment – o operație pe creier care, dacă va reuși, îi va reda funcțiile intelectuale.

Aceeași operație pe care echipă de savanți a făcut-o și șoricelului de laborator Algernon, și care a fost o reușită.

Și în cazul lui Charlie, experimentul a fost un succes, acesta căpătând atributele unui geniu: asimila cu mare usurință (biblioteca îi devenise o a doua casă), citea o pagină pe secundă, era pasionat de etimologiile limbilor vechi, de lucrările mai noi despre calculul variațiilor sau de istoria hindușilor.

Era uimit să vadă cum lucruri care, deși par fără legatură sunt, de fapt, legate între ele, ca și cum ar lua naștere dintr-un singur izvor. Vorbea și gândea cu usurință în peste 10 limbi străine (printre care hindi) și toate descoperirile șțiintifice îi erau accesibile. Ceea ce i-a dat curaj și a încercat să dezbată diverse subiecte cu profesorii lui de la Universitate (de ex. aspectele morale ale blocadei militare în timp de pace) însa aceștia, din imposibilitatea de a-i face față, s-au eschivat, iar reacția lui este antologică:

„Cum arătau acești oameni odată și cum arată acum! Și ce prost eram când credeam că profesorii sunt niște uriași intelectuali. Sunt și ei oameni — și se tem că restul lumii va afla că sunt doar oameni”.

Marea lui revelație este conștientizarea emoțiilor. Se descoperă pe el însuși și percepe reacțiile celorlalți într-o altă dimensiune. Cu cât învață să se dezvolte emoțional, să găsească răspunsuri în el însuși și să aibă încredere în propria persoană, cu atât devine mai conflictual. Stările lui sunt alimentate și de reacțiile celor lângă care a crescut și care se obișnuiseră cu Charlie de dinainte de operație. Iar Charlie cel de acum nu înțelege ce le-a făcut.

“Ce ne-ai făcut??? Ai năvălit aici cu ideile și cu propunerile tale și ne-ai făcut pe toți să aratam ca o ceată de tâmpiți”.

Toate acestea îl fac să se simtă ca un animal scos din cușca în care se simțea bine și în siguranta.

Însa ajunsese să se perceapă ca pe o ființă omenească și a hotărât că nu mai este obligat să accepte “tot rahatul” care i s-a oferit toată viața.

“Oricine se poate simți inteligent alături de un tâmpit!”

De departe, cele mai minunate momente ale acestei perioade de dezvoltare intelectuală au fost cele în care s-a indragostit. Iubea și era iubit. Abia atunci s-a echilibrat emoțional (cum altfel?) și a înțeles că inteligența are sens doar când privești și înțelegi lumea cu inima.

Efectele operației au fost, insă, reversibile. Se astepta la asta (a citit rezultatele altor studii similare) și a văzut regresul și la șoricelul Algernon care, într-un final, a renunțat să mai lupte. Apoi pe propria piele. Observa că se exprima din ce în ce mai greu, își pierdea, treptat, memoria și este emoționant cum trage cu dinții de orice clipă în care mai poate trăi normalitatea la care ajunsese.

Înainte să se degradeze intelectual, își vizitează mama (care, până să renunțe la el – l-a dat în grija unui unchi, îl dorea deștept) și îi lasă un Raport știintific scris de el: Efectul Algernon-Gordon.

“Ceva descoperit de mine și care poartă, în parte, numele meu. Vreau să păstrezi o copie a Raportului, ca să poți arăta oamenilor că fiul tău n-a rămas chiar un prostănac!”

…s-a intors la vechea lui viață (curăța toaletele într-o brutărie) și nu înțelegea cu ce a greșit de nu mai era deștept. Își dorea să citeasca iar și să facă toate lucrurile pe care le făcuse nu cu mult timp în urmă. Și era convins că devenise prima persoană proastă care a gasit ceva important pentru știință. Știa că facuse ceva, dar nu își mai amintea ce anume… Însa bănuia că schimbase ceva pentru toți proștii din lume.

În ultimul Raport de progres către doctorii care îl monitorizau, îi roagă pe cei ce-l vor citi să pună flori pe mormântul șoricelului Algernon (cu care s-a identificat la nivel de experiment), pe care l-a îngropat în curtea din spatele casei sale.

–––––––––––––––

Este o carte care ne îndeamnă să devenim, zi de zi, varianta noastră mai bună, ne amintește cum  să comunicăm cu cei cărora natura le-a dat doar o inimă mare, să ne bucurăm de normalitatea cu care am fost înzestrați, care ne încurajeaza să ne dorim să evoluăm și care pledează pentru supremația sufletului în fața minții, oricât de remarcabilă ar fi inteligența.

…și multe altele…..pe care le descoperim  în această carte minunată și emoționantă, care a fost și ecranizată de două ori (recomand cartea înaintea filmului).

Varianta pdf a cărții aici:

http://dragos-serban.ro/poze/Daniel-Keyes-Flori-Pentru-Algernon.pdf