Vaccin fără o Campanie de Comunicare
Un plan clar de comunicare a vaccinării ajută la reducerea reticenței celor care refuză să fie imunizați împotriva coronavirusului. Însă existența vaccinului nu va ajuta prea mult dacă oamenii îl refuză. Un vaccin sigur și eficient pentru combaterea pandemiei coronavirusului este un triumf major pentru știință – dar existența unui vaccin e de puțin folos dacă nu sunt suficient de mulți oameni care își doresc să se imunizeze. Avem vaccin dar nu și o Campanie de Comunicare a vaccinării Sondajele arată că muți oameni nu acceptă noul vaccin – sau cel puțin nu imediat. Și nu doar în România. Această ezitare poate împiedica imunitatea populațiilor, chiar și când vaccinul e disponibil la scară globală. Investiții minime într-o Campanie de comunicare a vaccinării și puține eforturi pentru a crește încrederea populației. Un Program de imunizare fără precedent la scară globală necesită o campanie națională de comunicare care să i se potrivească. Campania de comunicare a vaccinării trebuie să îndeplinească 3 obiective: să restabilească încrederea în vaccinuri să aibă acoperire națională să implice comunitățile locale Strategii care ajută la succesul Campaniei de vaccinare: Construirea încrederii într-un nou vaccin Începe cu asigurarea unui proces de vaccinare transparent, bazat pe știință Există Platforma națională de informare despre vaccinarea Covid-19. E un pas esențial pentru restabilirea încrederii în vaccin, dar nu suficient Construirea relațiilor cu mesageri de încredere din diverse organizații și comunități Abordare implică asocierea unui validator (influencer local) cu un expert medical și replicarea acestui model în întreaga țară Oamenii cu rădăcini adânci în comunități (cum ar fi profesorii, medicii, preoții), pot fi parteneri esențiali într-un astfel de efort Cel mai important – Campania de comunicare trebuie să se bazeze pe dovezi Dar, din cauza lipsei de pregătire în comunicarea vaccinării, furnizorii de servicii medicale nu sunt îndeajuns antrenați pentru a comunica publicului Ar putea folosi comunicarea prezumtivă (care prezintă vaccinarea ca alegere implicită pentru a-i determina pe pacienți să accepte un vaccin ) și declinarea informată (în care pacientul trebuie sfătuit cu privire la consecințele refuzului vaccinului) Un număr mare de oameni nu vor accepta vaccinul fără o Campanie națională de comunicare și educație Neîncrederea oamenilor în sistemul de sănătate nu va fi ușor de depășit. România a avut o șansă enormă să facă acest lucru de la declanșarea pandemiei. Din punctul meu de vedere, a fost o oportunitate ratată, pentru că nu a existat un Plan de comunicare al pandemiei clar și coerent. Așa cum acum nu există un Plan de comunicare și educare pentru a stabili încrederea în vaccinul anti-Covid. Ar fi ironic dacă o campanie de promovare a vaccinului nu utilizează cele mai bune tactici de comunicare. O astfel de campanie, cu o miză uriașă, nu este pentru amatori. Campania de comunicare a vaccinării trebuie să cuprindă: PLANUL DE IMUNIZARE Definirea obiectivul campaniei Care este rezultatul sau obiectivul dorit al campaniei? Ce informații avem despre pacienți? Câți dintre ei se pot vaccina? Care este logistica administrării vaccinului? Care este gradul de încredere al oamenilor în vaccin? Ce rezultate vrem să obținem, astfel încât campania de vaccinare să aibă succes? Definirea îndemnului la acțiune (Call to action) Care sunt pașii pe care dorim să-i facă pacienții? Cum vrem să reacționeze oamenii? Există conținut educațional? Care sunt următorii pași după lansarea Campaniei? Care sunt instrumentele cu care măsurăm eficacitatea și succesul campaniei? Cine este publicul beneficar al Campaniei? La cine vrem să ajungem și care este mesajul specific pentru publicul respectiv? Întreaga populație ar trebui să primească același mesaj? Putem să segmentăm publicul în funcție de factorii de risc? După ce criterii? Care sunt canalele de comunicare a Campaniei de vaccinare? Ce medii sunt mai potrivite pentru a comunica diferitelor grupuri? Același mesaj trebuie distribuit pe mai multe canale? Mesajele ar trebui să fie diferite în fiecare canal? Ce canal preferă fiecare categorie de beneficiari ai vaccinului? Canalele de comunicare sunt sigure? Identificarea resurselor umane implicate în construirea și comunicare în Campania de vaccinare Cine trebuie antrenat în comunicare, astfel încât Campania de comunicare să aibă rezultatele dorite? CONȚINUTUL / MESAJELE CAMPANIEI DE VACCINARE Conținutul poate fi personalizat în funcție de segmentul de public ? Cum? Există conținutul (mesajul) potrivit pentru fiecare canal de comunicare? Cum măsurăm eficiența mesajelor? LANSAREA CAMPANIEI DE VACCINARE Când trebuie trimise comunicările? Ce public ar trebui să primească mai întâi comunicarea? Pe ce ce canale ar trebui lansate mai întâi mesajele? Așteptăm răspuns la comunicările pe care le trimitem pentru a reconfigure mesajele sau nu? Ce se întâmplă dacă oamenii NU reacționează pozitiv la mesajele din Campanie? Ce se întâmplă dacă cel puțin 70% din public răspunde pozitiv? CUM MĂSURĂM EFICIENȚA CAMPANIEI DE VACCINARE? Care sunt valorile după care măsurăm rezultatele? Cum comunicăm progresul către grupuri / comunități pentru a crea încredere? OPTIMIZAREA CAMPANIEI DE VACCINARE Ce canale sunt cele mai eficiente pentru implicare și acțiune? Ce mesaje (conținut) sunt cele mai eficiente până acum? Ce segment de public este de accord cu vaccinarea? ce segment de public nu este de acord și de ce? Ce lacune există și care este planul pentru a le remedia? La toate acestea se adaugă: O bibliotecă online, ce are conținut editabil (articole, ghiduri electronice, videoclipuri, îndemnuri la acțiune ale unor persoane publice de încredere, mărturii ale celor vaccinați, etc.) Rapoarte în timp real comunicate accesibil (nu în limbaj de lemn) Evident, este necesară existența unor echipe dedicate de profesioniști în marketing și comunicare, partenere cu autoritățile, pentru a construi, lansa și măsura Campania. Vaccinarea aproape a întregii țări într-o perioadă scurtă de timp – când pandemia poate lua alte forme – e o provocare. O Strategie de comunicare este esențială pentru succesul acestui Program. Momentul pregătirii pentru o campanie de comunicare și educație a fost înainte, nu după începerea vaccinării. Dar nici acum nu e târziu. Însă Campania va avea succes doar dacă un astfel de Program de comunicare este pus la punct și diseminat în timp util. În articolul următor: Cum să fie construite mesajele în Campania de vaccinare COVID-19 Cum să oferi informații pentru a răspunde
Radiografie: De ce mare parte dintre români detestă capitalismul?
Am avut onoarea să moderez dezbaterea organizată de Academeya – ”O radiografie asupra mentalității capitaliste”. De ce mare parte dintre români detestă capitalismul? Deceniile de propagandă anticapitalistă au lăsat urme adânci în mentalul colectiv românesc. Asta face ca sărăcia, șomajul, corupția să fie atribuite cu un aer de verosimilitate capitalismului, nu reminiscențelor comunismului. CONTEXT. ROMÂNII ȘI CAPITALISMUL În România, cuvântul „capitalism” a fost atât de compromis de propaganda comunistă încât chiar și acum, la 31 de ani de la căderea comunismului, pare imposibil de reabilitat. După decenii în șir de anatemizare, acest cuvânt este încă utilizat ca o sperietoare de către anticapitaliștii din diverse părți ale eșichierului politic. CAPITALISMUL ȘI POLITICIENII ROMÂNI Un factor important care contribuie la comiterea erorilor de interpretare și la întreținerea confuziilor este comportamentul politicienilor români. Ei au fost dintotdeauna atrași de capitalismul de stat, care s-a manifestat, în perioada interbelică, prin politica „prin noi înșine”. În prezent, se manifestă prin „capitalismul de cumetrie” – considerat de mulți contemporani identic cu capitalismul în general. Astfel, politicienii actuali se declară adepți ai inițiativei private, susținători ai întreprinderilor mici și mijlocii, apărători ai capitalului românesc. Însă, în realitate, sufocă sectorul economic privat – cel mai creativ și mai expus la riscuri – prin supra reglementare, autorizații, controale, amenzi. CAPITALISMUL ȘI ELITELE TEHNOCRATE Elitele tehnocrate preferă și ele să lucreze în sectorul economic de stat sau în cel bugetar. În aparatul birocratic al guvernului, în ministere și parlament sau în zecile de agenții guvernamentale. În consiliile de administrație ale numeroaselor întreprinderi de stat, organe de control, organisme „deconcentrate”, primării. Au capturat statul, se rotesc și se promovează reciproc la fel ca în timpul comunismului. O idee despre capacitatea de rezistență a acestor structuri la ideile și măsurile menite să instaureze economia de piață se poate face având în vedere că numărul salariaților bugetari este în prezent de peste 1,2 milioane. INVITAȚI SILVIU CERNA – profesor emerit de Economie monetară la Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor a Universității de Vest din Timișoara. CRISTIAN PĂUN – președintele Fondului de garantare pentru IMM-uri și profesor universitar doctor la Academia de Studii Economice din București. GABRIEL MURSA – profesor universitar, doctor în economie. Predă teorie economică la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. RADU NECHITA – are o experiență didactică de două decenii în Franța (masterat, doctorat, predare la Université Aix-Marseille III) și în România (Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca). OCTAVIAN BĂDESCU – antreprenor în sectorul serviciilor și fondator al companiei imobiliare Freedom Group. A fost acționar majoritar al Sameday Courier – prima companie românească listată pe piață AeRO a BVB. OVIDIU NEACȘU – economist și antreprenor, pasionat de economie politică. Este vicepreședintele think-tank-ului libertarian SoLib – Societatea pentru Libertate Individuală. FLAVIUS ROVINARU – conferențiar universitar la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeș̦ Bolyai din Cluj Napoca. Predă micro și macroeconomie , politici economice comparate. De ce mare parte dintre români detestă capitalismul? PUNCTE DE VEDERE ALE INVITAȚILOR Deceniile de propagandă anticapitalistă au lăsat urme adânci în mentalul colectiv românesc, ceea ce face ca sărăcia, șomajul, corupția să fie atribuite cu un aer de verosimilitate capitalismului, nu reminiscențelor comunismului Un factor important care contribuie la comiterea erorilor de interpretare și la întreținerea confuziilor este comportamentul politicienilor români. Ei au fost dintotdeauna atrași de capitalismul de stat, care s-a manifestat, în perioada interbelică, prin politica „prin noi înșine”. Astăzi îmbrățișează „capitalismul de cumetrie” – considerat de mulți contemporani identic cu capitalismul în general. Politicienii se declară adepți ai inițiativei private, susținători ai întreprinderilor mici și mijlocii, apărători ai capitalului românesc însă, în realitate, sufocă sectorul economic privat – cel mai creativ și mai expus la riscuri – prin supra reglementare, autorizații, controale, amenzi Ca să nu mai spunem că în literatura școlară, antreprenorul este mai mereu personaj negativ DE CE CAPITALISMUL ESTE DETESTAT? COMPASIUNE SAU INVIDIE? Datele și studiie arată că sprijinul pentru redistribuirea bogăției și ostilitatea față de capitalism ar putea avea mai mult de-a face cu resentimentul față de succes și nu cu empatia față de cei săraci. Într-un renumit schimb de schimb, fostul prim-ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a răspuns unui membru al Parlamentului care s-a plâns că inegalitatea veniturilor a crescut sub supravegherea ei: ”Toate nivelurile veniturilor sunt mai bune [în 1990] decât în 1979 … dar ceea ce spune onorabilul membru este că ar prefera săracii să fie mai săraci cu condiția ca cei bogați să fie mai puțin bogați.” ALTE SURSE DE INFORMARE Anticapitalismul este angajamentul spiritual cel mai răspândit și practicat în rândul intelectualilor – este de părere istoricul american Alan S. Kahan. Sondajele arată că tinerii îmbrățișează socialismul – dar, de asemenea, nu se încred în reglementările guvernamentale și admiră antreprenoriatul și micile afaceri. Dezbaterea (care a durat 3 ore) poate fi urmărită pe pagina Academeya.
Cum să avem conversații reușite în pandemie
Ca să avem conversații reușite, chiar și în pandemie, trebuie să urmăm sfatul lui Henry Highins din ”My Fair Lady”: Limitează-te la vreme și la sanatate! Doar că acum, odată cu schimbările climatice, cu pasiunea pentru politică, cu vaccinarea împotriva COVID, nici aceste subiecte nu mai sunt sigure. Aproape orice conversație poate degenera în ceartă, iar oamenii nu mai vorbesc unii cu altii pentru ca au convingeri diferite. Sunt studii care arată că suntem mult mai polarizați și mai divizați decât am fost vreodată în istorie. Compromisul este puțin probabil și nu ne mai ascultăm între noi. Legăm prietenii pe baza a ceea ce credem deja. Iar asta înseamnă că nu ne ascultăm unii pe alții. O conversație necesită echilibru între a vorbi și a asculta. Iar Competența conversațională este printre cele mai importante abilități. În plus, trăim o perioadă cu o mare încărcătură emoțională: situația pandemică unii au pierdut pe cineva drag sau locul de muncă singurătatea sau lipsa interacțiunilor sociale și-au pus amprenta Așadar Crăciunul 2020 va fi diferit de oricare altul din memoria recentă. Dar în toată atmosfera aceasta, de ce nu am construi și amintiri plăcute? 5 pași pentru a reuși să avem conversatii reușite, chiar și în pandemie Să-i ascultăm pe ceilalți – Ascultarea adevarată înseamnă să lăsăm ego-ul deoparte și, câteodată, chiar și opiniile personale. Simțind această acceptare, celălalt devine mai dispus să se deschidă. Orice persoană pe care o întalnim știe ceva ce noi nu stim. Să ascultăm ca să-l înțelegem pe celălalt, nu să dăm replica. Când vorbim, credem că suntem în control. Nu ne ascultăm unii pe ceilalți pentru că ne place să vorbim. Așadar, să ascultăm! Ascultarea e printre cele mai importante abilități pe care le putem cultiva! Să renunțăm la atitudinea de superioritate. Experții sunt plictisitori! Ei urăsc orice nu e în concordanță cu părerile sau convingerile lor. Așadar, să abordăm toate conversatiile de la premisa că vom avea ceva de învățat de la ceilalți. Să nu pretindem că știm ce simte celălalt, să nu ne comparăm experiențele cu ale lui – experiențele sunt unice. Întrebările sincere primesc răspunsuri interesante și putem afla mai multe despre cineva, despre sistemul său de valori dacă suntem curioși. Așadar, încurajez întrebările care se nasc din conversație și să le lăsăm să plece pe cele prestabilite – așa se naște o conversație reală. Conversatiile NU sunt oportunitati de promovare, ci de conexiune. Să evităm în conversație cuvântul „dar” care șterge, anulează ce am spus pozitiv mai devreme. Să-l înlocuim cu ”Părerea mea este….” Și, astfel, conversația continuă într-o notă constructivă. Așadar, atenție la cuvinte și la tonul vocii. Să fim recunoscător în mod deschis față de cei dragi, care încearcă să se conecteze cu noi pentru a găsi un punct comun, chiar dacă au păreri diferite de ale noastre. Transformăm, astfel, întâlnirea într-un dialog empatic, aratăm că ne pasă. Așadar, să arătăm recunoștință. Mesaj de final Fiți interesați sincer de ceilalti, căutați puncte comune si nu vă fie teamă să vă arătați vulnerabilitatea. Să nu uităm de ce ne întâlnim, să ne amintim că pandemia ne-a obligat să stăm departe de oameni iar acum îi avem în jurul nostru. Toti am avut conversatii grozave și știm cum e să trăim sentimentul că am creat o legatură reală, că am fost înțeleși. De ce nu ar fi asa toate interacțiunile noastre? Cel mai frumos cadou pentru acest Crăciun este atingerea umană – cu asta rămânem și despre asta ne vom aminti. E un scurt ghid de comunicare în pandemie, despre care am vorbit la știrile Digi24 – o conversație reușită pe care am avut-o cu Teodora Tompea
Crezi că alegem ce ne place? De fapt, ne place ce alegem
Ne place ce alegem. Nu invers. Poate ai crezut până acum că că ai ales ce ți-a plăcut. În realitate, ți-a plăcut ce ai ales. Apoi îți justifici alegerile care, cu siguranță sunt bune, deoarece creierului nostru nu-i place să piardă. Cercetătorii au știut de multă vreme că adulții construiesc prejudecăți inconștiente pe parcursul vieții și fac alegeri între lucruri care sunt în esență aceleași. Însă un nou studiu al Johns Hopkins University constată că acest mod de a justifica alegerea este intuitiv și într-un fel fundamental pentru experiența umană. E mai sigur să spunem că ne naștem cu talente și daruri, că avem o chemare adevărată și căutăm ce ne hrănește pasiunile. În realitate, alegerile pe care le facem: duc la preferințe preferințele duc la obiceiuri obiceiurile ne transformă în persoana care, cumva, decidem că suntem născuți să fim Dacă am fi crescut în altă parte sau în alte timpuri, cu siguranță am fi preferat altceva. Lucrurile de care credem că avem nevoie sunt pur și simplu lucrurile cu care suntem obișnuiți. Și dacă ne place ceea ce pur și simplu ne place pentru că avem un tipar, înseamnă că s-ar putea să ne placă și altceva, dacă am dezvolta noi tipare. Ne place ce alegem. Nu invers. Pentru că, dacă iubim ce facem, găsim implicare și satisfacție. Iar dacă schimbăm ce facem, s-ar putea să alegem să iubim și noul din viața noastră.
Gura – ghid important în comunicarea emoțiilor
Gura e un ghid important în comunicarea emoțiilor noastre Și e un ghid la fel de important în înțelegerea emoțiilor celorlalți. Face parte din modul în care le ”citim” sentimentele. Mai mult de jumătate din modul în care comunicăm este prin indicii non-verbale. Iar dintre emoțiile de bază pe care chipul nostru le transmite, gura le exprimă cele mai multe: zâmbetul ironia disprețul indiferența Avem 43 de mușchi faciali, care compun 10.000 de expresii și microexpresii. Activăm toți cei 43 de mușchi când ne încruntăm și doar 17 când zâmbim. Pe lângă faptul că Zâmbetul este o modalitate necostisitoare de a-ți schimba înfățișarea, e dovedit că: Întărește sistemul imunitar – pentru că atunci când zâmbim organismul este relaxat Elimină stresul. Chiar și când te simți copleșit de probleme, și cele mai forțate zâmbete pot reduce cu adevarat stresul Coboară tensiunea arterială. Dacă o măsori înainte și după ce zâmbești, are valoarea normală după Te face să te simți fericit. Când zâmbești, în corp se eliberează endorfină și serotonină În plus: Atrage succesul. Când zâmbim, părem mai încrezători, mai siguri pe noi Este mai atractiv decât orice tip de machiaj Este contagios. Când privești oameni care zâmbesc, nu poți rămâne încruntat. Zâmbești, la rândul tău, aproape automat Știu, sunt momente sau zile când crezi că nu ai niciun motiv sa zâmbești. Amintește-ți doar: Zâmbetul e ca ștergătorul de parbriz: nu poate opri ploaia, dar te ajută să mergi mai departe. Cel puțin, ai putea încerca. Și să te oprești nu când reușești să dai viață celor 17 mușchi faciali responsabili de această expresie unică. Ci când Zâmbetul devine parte din tine! Zâmbetul e singura expresie facială care poate fi observată și de la 90 de metri! Însă astăzi, din cauza pandemiei Covid-19, simțim gura ascunsă în spatele unei măști ca pe o mustrare. Când te privește cineva cu masca pe gură, te întrebi instinctiv ce-ai greșit. Fără să ne dăm seama, iubim prea mult chipul uman și expresiile care îl compun ca să-l ascundem. La fel ca și Atingerea și îmbrățișările – care sunt un alt limbaj sofisticat al Comunicării și de care nu ne putem bucura în această perioadă. Când ne ascundem zâmbetul e ca și cum am ascunde cea mai nudă și accesibilă parte din noi. Iar asta este profund neliniștitor și duce, oarecum, la înstrăinare.
Atingerea – limbajul sofisticat al Comunicării
Atingerea e limbajul sofisticat al Comunicării Atingerea e primul simț prin care cunoaștem lumea și ultimul prin care o părăsim. Atingerea vine înainte de a vedea sau a vorbi. Spune întotdeauna adevărul. În ultimul timp, atingerea trece printr-o eră a interdicției: e o perioadă grea pentru cel mai important dintre simțuri. În timp ce persoanele care suferă de COVID-19 își pot pierde simțul mirosului și gustul, atingerea e simțul care plătește cel mai mare preț. Dacă distanțarea fizică e cea care ne protejează, tot ea stă în calea vindecării. A avea grijă de o altă ființă umană implică aproape inevitabil atingerea. De la nevoile de bază ale igienei, asistenței și tratamentului medical (denumit ”atingere instrumentală”), până la schimburile tactile afective care vizează comunicarea, asigură confort și oferă suport (”atingere expresivă”). Nu există îngrijire fără atingere. Unic la atingere e mutualitatea sa Deși putem privi fără a fi priviți înapoi, nu putem atinge fără a fi atinși. În timpul pandemiei, personalul medical vorbește despre modul în care beneficiile unice ale atingerii i-a ajutat să comunice cu pacienții. Când nu puteau vorbi, zâmbi sau fi văzuți din cauza echipamentului de protecție, s-au bazat pe o bătaie pe umăr sau o atingere pe braț. Așa reușeau să-i liniștească pe bolnavi și să le spună că nu sunt singuri. Într-o pandemie în care atingerea e un vector de răspândire dovedit, în același timp este, paradoxal, o parte a vindecării. Atingerea e instrumentul suprem pentru conexiunea socială Iar vestea bună este că ne-am născut complet accesorizați pentru a profita la maxim de el. În anii `90, a existat un val de cercetări care demonstrau consecințele șocante ale lipsei de atingere asupra dezvoltării umane. Mai multe studii au arătat că micuții din orfelinatele românești care abia au fost atinși în primii ani de viață, au avut ulterior grave deficiențe cognitive și comportamentale. La vârsta adultă, persoanele care au contact social redus riscă să moară mai devreme în comparație cu cele care au relații sociale puternice. Atingerea e deosebit de importantă și pe măsură ce îmbătrânim. S-a dovedit că atingerea delicată crește cantitatea de aport alimentar la adulții vârstnici instituționalizați. Chiar și atunci când nu putem vedea, auzi sau vorbi așa cum obișnuiam, ne putem baza aproape întotdeauna pe atingere pentru a explora lumea din jurul nostru. Pentru a comunica cu ceilalți și pentru a le permite să comunice cu noi. În plus, avem un sistem dedicat atingerii umane distinct de cel pe care îl folosim pentru a atinge obiecte. Atingerea lentă, asemănătoare mângâierii, este importantă nu doar pentru supraviețuire, ci și pentru dezvoltarea noastră cognitivă și socială. De exemplu, poate influența modul în care învățăm să identificăm și să recunoaștem alți oameni încă de la începutul vieții. Importantă în copilărie nu e doar cantitatea de atingere pe care o primim, ci și natura și calitatea acesteia. Sugarii au tendința de reciprocitate. Sunt mai predispuși să manifeste atingerea agresivă față de mamele lor dacă acesta era modul în care erau atinși. Atingerea e limbajul pe care îl învățăm Ne folosim de atingere în fiecare zi pentru a ne comunica emoțiile și pentru a spune cuiva că suntem speriați, fericiți, îndrăgostiți, triști sau excitați sexual. La rândul nostru, suntem destul de buni la citirea intențiilor și emoțiilor altor persoane, pe baza modului în care ne ating. Schimbăm gesturi tactile ca jetoane comunicative nu numai pentru a construi legături sociale, ci pentru a stabili relații de putere. În contextul profesional, oamenii aplică de obicei o anumită presiune într-o strângere de mână atunci când întâlnesc pe cineva pentru prima dată. O strângere de mână reprezintă un accelerator al competenței și încrederii. Simțim cealaltă persoană care ne atinge și ne întrebăm: „Am suficientă încredere în ea?” sau „Ar trebui s-o las să-mi îngrijească copilul?” O strângere de mână fermă poate fi chiar prima modalitate prin care putem micșora decalajul fizic dintre noi și celălalt. Strângerea de mână este, de asemenea, utilizată pentru a sigila un acord cu forța unei semnături sau a unui contract. Pericolul și vulnerabilitatea intrinseci la atingere fac parte din ceea ce îi permite să îndeplinească această funcție socială obligatorie. Se crede că strângerea de mână a apărut ca o modalitate de a ne asigura că cel din fața noastră nu ținea vreo armă în mână. Limbajul tactil Limbajul tactil subliniază și modul în care ne relaționăm cu noi înșine și cu corpurile noastre de-a lungul vieții. Are un impact profund asupra bunăstării noastre psihologice. În momentele în care ne simțim fragili, avem nevoie de atingere mai mult ca niciodată. Avem nevoie de nuanțe pentru a-i recunoaște pericolele, dar evitarea completă a atingerii ar fi un dezastru. Unii cercetători au sugerat că tehnologia ar putea îmbunătăți conexiunea fizică cu ceilalți. Un proiect al University College London explorează modul în care practicile digitale precum Like și emojis – semnale care comunică stări emoționale și feedback social – s-ar putea extinde. Două persoane la distanță ar putea avea fiecare un dispozitiv care detectează și transmite feedback tactil. Există un mare potențial pentru aceste aplicații, în special pentru persoanele private de atingere, cum ar fi cele în vârstă, cele care locuiesc singure sau pentru copiii din orfelinate. 15% dintre oamenii din întreaga lume trăiesc singuri, departe de cei dragi iar statisticile sugerează că tot mai mulți oameni mor singuri. Magia atingerii Însă nicio aplicație nu poate oferi magia unui moment intim fizic, în care atingerea este însoțită de o cascadă de alte semnale senzoriale, cum ar fi mirosul, sunetul și temperatura corpului. Atingerea spune: „Suntem apropiați unul de celălalt și suntem aici acum, împreună, în același timp”. Spre deosebire de alte simțuri care pot fi digitalizate, cum ar fi să vezi chipul cuiva și să-i auzi vocea, atingerea îți cere să fii cu o altă ființă umană în același loc, în același timp. O versiune digitalizată a touch-ului ar lipsi din această bogată împărtășire a unui moment special în spațiu și timp, permițând o experiență limitată față de ce ar putea oferi o îmbrățișare. Atingerea e limbajul sofisticat al Comunicării Pierdem
Cum să te descrii în CV și Cover Letter
Cum te descrii în CV și Cover Letter? Cum te gândești la tine când le scrii? Narațiunea ta identitară este povestea pe care o spui despre tine în CV și în Scrisoarea de intenție. Cine ai fost în trecut (în CV) Cine vrei să fii în viitor (în Scrisoarea de Intenție) Ai în minte: În CV te concentrezi asupra ta și a trecutului tău În Scrisoarea de intenție te concentrezi asupra angajatorului și a viitorului tău Ești definit nu de prezent, ci de cine vrei să fii. Dacă identitatea ta este înrădăcinată doar în trecut și prezent, această mentalitate fixă poate face ca personalitatea să se simtă permanentă. Dar dacă te concentrezi asupra viitorului tău, devine posibil să-ți schimbi narațiunea identitară. Nu e vorba despre „fake it until make it”, ci mai degrabă să recunoști onest că viitorul TU este de fapt o persoană diferită de cea care ești azi. Încă nu ești viitorul TU, dar acolo te îndrepți. În plus, e și singurul mod de a fi intențional în ceea ce privește cine vrei să devii. Deci cum te descrii în CV – Cover Letter? Cine cine vrei să fii? Gândește-te la asta când compui Scrisoara de Intenție.
Communication Results from Connection
We always learn alone but never without others. People do not communicate primarily by words but by emotional states. People make judgments about what you are saying based on emotional tone, body language, facial expressions, eye contact, level of distractedness, tone of voice – before the part of the brain that interprets the meaning of words is active. Like many aspects of communication and interaction, you likely never received any formal instruction on expressing emotions. Instead, you learn through observation, trial and error, and through occasional explicit guidance (boys don’t cry). We learn, through socialization, how to read and display emotions, although some people are better at reading emotions than others. However, as with most aspects of communication, you can learn to become more competent. Communication Results from Connection. People always learn alone but never without others. It`s call social learning. There are 2 types of emotions PRIMARY EMOTIONS Are innate emotions that are experienced for short periods of time and appear rapidly, usually as a reaction to an outside stimulus, and are experienced similarly across all cultures. The primary emotions are: joy, distress, anger, fear, surprise, and disgust. SECONDARY EMOTIONS Are not as innate as primary emotions, and do not have a corresponding facial expression that makes them universally recognizable. Are processed by a different part of the brain that requires higher order thinking; therefore, they are not reflexive. Secondary emotions are:love, guilt, shame, embarrassment, pride, envy (envi), and jealousy. These emotions develop over time, take longer to fade away, and are interpersonal because they are most often experienced in relation to real or imagined others. It’s hard to imagine what our lives would be like without emotions, and in fact we wouldn’t be here without them. Pay attention to emotions, it give you a lot of information about what people think and feel. The better you understand your own emotions and the better you read the emotions of others, the better you understand how those around you feel and think. So, remember! Communication Results from Connection. Connection is basically the alignment of emotional states. Think of times when you felt emotionally connected to others. Communication was not a work that required techniques, or careful word choice. Emotional connection is a mental state that begins with a resolve to show compassion, understanding, and curiosity.
Cum modelează ONESTITATEA comportamentul
ONESTITATEA este una dintre primele valori pe care copiii o învață și o simt acut la ceilalți. Dacă la 5 ani îți spune, fără să clipească: ”Asta nu-i cinstit!”, e momentul în care simte că ceva este în dezechilibru. Că nu e privit ca egal și nu se simte respectat. Că nu e ascultat, susținut, răsplătit pe măsura efortului său. Că meritul său nu e verbalizat: ”Uite, ai făcut o treabă bună!” Când se revoltă, înseamnă că a recunoscut și are setată această valoare. Un copil va crește cu valori și ele îi modelează comportamentul. Dacă îi sunt recunoscute și validate, nu-i va fi teamă să dea dovadă de corectitudine și va avea curajul să se ridice în picioare și să spună (un semn de clasă, de eleganță): ”Nu sunt de acord cum l-ați tratat pe colegul / prietenul meu! Acest comportament în grupul nostru nu e acceptat! ” Mai târziu, când are propria familie, conduce echipe sau o companie, va ști să-și asculte oamenii și cum să le dea feedback corect! Nu va ezita să-i întrebe: ”Voi cum simțiți libertatea de a lua decizii la nivelul vostru?” Ascultă-ți copilul când îți spune că se simte nedreptățit! Vezi ce nu ai făcut bine, recunoaște, îndreaptă! Astfel, îi setezi și întărești și lui valorile.
Șansa favorizează mintea pregătită
Șansa favorizează mintea pregătită! Pentru a face ceva important, avem nevoie atât de abilități, cât și de determinare. Dar există un al treilea ingredient care nu este atât de bine înțeles: Curiozitatea Interesul sincer pentru ceva ce-ți place, în care crezi. Nu pentru a impresiona sau pentru a te îmbogăți, ci de dragul pasiunii. Dacă ne uităm la oamenii care fac o muncă grozavă, vedem un model consistent. Adesea încep curioși pentru ceva ce ar putea părea inutil. Darwin e recunoscut pentru profunzimea pură a interesului său pentru istoria naturală. Curiozitatea lui pare infinită. Curiozitatea are o putere transformatoare. Curiozitatea sinceră e atât o sursă de putere pentru abilități, cât și un substitut pentru determinare. Când suntem sincer interesați, nu mai trebuie să ne străduim la fel de tare. În plus, interesul sincer ne aduce noroc în găsirea informațiilor. Șansa favorizează mintea pregătită iar dacă un lucru există în mintea noastră, mintea e pregătită să-l recunoască. Mai mult, Curiozitatea e nu doar un filtru al seriozității, ci ne ajută să vedem lucrurile din alte unghiuri. Newton e faimos pentru obsesia sa pentru matematică. Dar a avut alte două obsesii – alchimia și teologia, care par să fi fost pierderi de timp. Însă tocmai curiozitatea sinceră pentru ultimele două l-a ajutat să câștige pariul cu știința. Dacă ți-ai putea lua liber un an, pentru a lucra la ceva care probabil nu ar fi important dar ar fi cu adevărat interesant, care ar fi acel lucru? #staycurious