DINTELE dintr-un Conflict. Pastila de Comunicare
Dintele dintr-un Conflict Conflictele se nasc ușor. Nu sunt o problemă obiectivă, ci una de percepţie. Sunt 5 pași într-un Conflict. Dacă nu-l dezamorsezi prin Comunicare până la pasul 3, lucrurile pot degenera. Iată pașii. Ca să ți-i amintești ușor, reține DINTE. DISCONFORT – intuitiv, simți că ceva nu e în ordine. INCIDENT – e acea mică problemă care, deşi e perfect rezolvabilă prin comunicare, când este neglijată duce frecvent la pasul 3. NEÎNŢELEGERE – provine din faptul că oamenii trag concluzii eronate. Cauza e comunicarea defectuoasă. TENSIUNE – cea interioară distorsionează realitatea sau imaginea altei persoane şi acţiunile sale. Relaţia e afectată de atitudini negative, de idei preconcepute şi fixe. Tensiunea creşte când părţile refuză să recunoască existența confictului. EXPLOZIE (criza) – se manifestă prin reacţii violente și hotărâri fără șansa de a fi negociate. Oamenii se lasă dominaţi de sentimente. Creierul uman e o mașinărie care are nevoie de sens. Vrea să știe DE CE cineva a făcut sau nu ceva. În absența informațiilor, inventăm un motiv. Deseori ne înșelăm. Când crezi că cineva a greșit intenționat față de tine, elimină incertitudinea prin comunicare. Asumă-ți intenția pozitivă până când ai dovezi clare în sens contrar.
De la NEGATIV – spre POZITIV. Pastila de Comunicare
De la Negativ spre Pozitiv. Transformă 𝗲𝘅𝗽𝗿𝗲𝘀𝗶𝗶𝗹𝗲 negative în 𝗽𝗼𝘇𝗶𝘁𝗶𝘃𝗲. EXEMPLU 1 ”Voi reuși să fac.”, „E ușor pentru mine.” în loc de: „Nu e o problemă pentru mine.” „Nu îmi va fi dificil”. EXEMPLU 2 Vă rog să vă gândiți la …!” „Te rog, fii atent la ….!” în loc de: „Vă rog să nu mă înțelegeți greșit.” „Te rog, nu uita să ….!”, „Să nu pierdem din vedere asta!” În negări, mergi un drum lung. E prea complicat și poate provoca asociații neplăcute. Fii direct și pozitiv! Fii clar referitor la ce vrei! Concentrează-ți atenția asupra obiectivului dorit.
Ce înseamnă să fii sincer? Pastila de Comunicare
Ce înseamnă, de fapt, că ești sincer când spui că ești sincer? Tot aud: Sunt sincer cu tine … Îți spun cu sinceritate că … Un sincer ”La mulți ani!” Sincer / sinceră să să fiu … Îndepărtează expresia ”sincer” din vocabularul tău! Sună că onestitatea e excepția pentru tine. ONESTITATEA este un comportament (deci ceva vizibil), care are ca fundament caracterul și valorile tale, care, la rândul lor, se bazează pe convingerile tale.
7 obiceiuri într-un 1 an de Covid
Ce obiceiuri mi-am dezvoltat într-un 1 an de Covid? Ceea ce urmează nu este un rezumat exhaustiv. Sunt 7 OBICEIURI care-mi vin acum în minte. Poate le aveam, dar în ultimul an le-am conștientizat mai profund. Și le-am recunoscut la mulți oameni. Sunt obiceiuri care mi se par utile pentru a naviga în perioade la fel de descumpănitoare și aducătoare de stres ca cea pe care o trăim. Întotdeauna vor fi prea multe de făcut – și asta este eliberator Azi, mai mult ca niciodată, nu există niciun motiv să presupunem că există o potrivire între toate lucrurile pe care am vrea sau simțim că ar trebui să le facem – și cantitatea de timp disponibilă. Datorită tehnologiei și ambiției de a face mai mult, aceste cerințe continuă să crească, în timp ce capacitățile noastre rămân, în mare parte, fixe. Rezultă că încercarea de „a face tot” e din start sortită eșecului. A face totul e structural imposibil. În plus, cu cât realizăm mai multe sarcini, cu atât generăm mai multe. Singura soluție viabilă a fost să fac o schimbare: de la o viață petrecută încercând să nu neglijez nimic, la una petrecută proactiv și conștient. Să aleg ce să nu fac, în favoarea a ceea ce contează cel mai mult. Am învățat că deciziile personale majore ar trebui luate NU întrebând: „Mă va face fericită acest lucru?”, ci „Această alegere mă va ajuta să cresc sau mă va diminua?” Suntem îngrozitori când prezicem ce ne va face fericiți. Întrebarea se împiedică rapid în preferințele noastre restrânse de securitate și control. Însă când avem în minte progresul, ne răspundem mai profund și intuitiv. Capacitatea de a tolera disconfortul e o superputere E uimitor când ne dăm seama cât de ușor lăsăm deoparte chiar și cele mai mari ambiții ale noastre, doar pentru a evita niveluri ușor tolerabile de neplăcere. Însă, prin antrenarea minții, putem intra într-un joc de creștere treptată a capacității noastre de disconfort, la fel ca în antrenamentul cu greutăți la sala de sport. Când ne așteptăm ca o sarcină să fie însoțită de sentimente de iritabilitate, anxietate sau de plictiseală, de obicei lăsăm acele sentimente să apară și să dispară. În acest timp ducem oricum sarcina la bun sfârșit. Iar recompensele vin mai repede când ne imaginăm ce vom realiza. Situațiile incomode pe care nu dorim să le trăim sunt cele de care avem nevoie câteodată Nu e distractiv să ne confruntăm cu experiențe emoționale pe care vrem să le evităm. Dacă ar fi plăcut, nu le-am evita. Însă, printre situațiile care ne-ar putea ajuta cu adevărat, sunt și cele în care ne simțim inconfortabil. Și s-ar putea să descoperim că unele sunt utile. Exact ca sfaturile pe care nu dorim să le auzim dar care se dovedesc că sunt cele de care avem cea mai mare nevoie. E nedrept să spunem că trăim vremuri deosebit de incerte. Viitorul e întotdeauna incert Viitorul nu va oferi niciodată asigurarea pe care o căutăm. După cum au înțeles stoicii antici greci și romani, o mare parte din neliniștea noastră vine din încercarea de a controla ce nu e în controlul nostru. Și principalul lucru pe care încercăm, dar nu reușim să îl controlăm este viitorul. Vrem să știm, din punctul nostru din prezent, că lucrurile vor fi OK mai târziu. Dar nu putem ști niciodată. Nicio cantitate de îngrijorare nu va modifica vreodată acest adevăr. E util să ne facem planuri. Să fim doar conștienți că un plan e doar o declarație de intenție a momentului prezent, nu un lasou aruncat în jurul viitorului, pentru a-l avea sub control. Asta nu înseamnă să nu încercăm să facem viața mai bună, pentru noi sau pentru cei din jur. Înseamnă doar să nu trăim în fiecare zi îngrijorați dacă lucrurile nu funcționează așa cum speram. Monologurile interioare Motivul pentru care nu putem auzi monologurile interioare ale altor persoane care se îndoiesc de sine NU e că nu le au. Motivul este că avem acces doar la propria minte. Toți oamenii sănătoși la minte au îndoieli referitoare la propria persoană. Să credem sincer că putem ajuta mai mult Dacă suntem deschiși să credem că putem să ajutăm mai mult, acesta e un semn că ne permitem să direcționăm mai multă energie către noi. De cele mai multe ori, când îi ajutăm pe ceilalți sau când dăm mai mult decât am promis – aprindem un foc care ne ne menține vii. Oamenii mereu găsesc drumul să mergă mai departe Iar aceasta e cea mai creativă alegere. Alături de celelalte 6 obiceiuri despre care am vorbit, să mergem mai departe e unul dintre secretele unei vieți împlinite.
Liderul pe care managerul și-l dorește
O narațiune s-a tot rostogolit de-a lungul timpului. Cea despre motivul pentru care atât de multe eforturi de schimbare eșuează – ori sunt mai lente decât prognoza. POVESTEA E AȘA: Un lider erou încearcă să schimbe organizația. Întâmpină rezistență din partea stratului de „permafrost”: managerii. E adevărată în totalitate această narațiune? Uneori, povestea e diferită iar rolurile sunt inversate. Și nu pentru că liderii din poveste nu și-ar face treaba, ci pentru că nu o fac până la capăt. LIDERII sunt cei care pun bazele unei schimbări de succes, pe care managerii să și-o însușească și apoi să o implementeze. MANAGERII sunt vitali pentru succesul efortului de schimbare, deoarece ei traduc strategiile în proiecte. Dar nu o pot face suficient de repede și de bine dacă liderii nu știu să comunice. CUM SĂ COMUNICE LIDERII CU MANGERII: Să fie suficient de clari despre ce doresc Să fie realiști cu privire la timpul sau costurile implementării schimbării Să fie consistenți în semnalele pe care le trimit, referitor la ce e important Aceste trei aspecte se bazează unul pe altul. E dificil să fii consecvent în semnale sau realist în ceea ce privește timpul sau resursele pe care le implică schimbarea, până când nu clarifici rezultatele pe care aceasta le va produce. LIDERUL PE CARE MANAGERUL ȘI-L DOREȘTE ABORDAREA NECESARĂ LIDERULUI 1.FII CLAR ÎN LEGĂTURĂ CU CE VREI. O nouă strategie trebuie să specifice un rezultat țintă – adică schimbările pe care le vrei. Acel rezultat țintă are trei caracteristici: Se bazează pe rezultate, nu pe activități Are un obiectiv financiar E suficient de ambițios, cu un interval de timp adecvat pentru a crea schimbări fundamentale, nu doar cosmetice Un rezultat țintă cu aceste 3 componente permite managerilor să identifice proiectele, inițiativele și fluxurile de lucru. În plus, aceștia pot face alegeri mult mai bune pentru a implementa schimbarea. Capcana în care cad liderii este că specifică mai degrabă activități, în loc de rezultatele pe care aceste activități le pot produce. Activitățile sunt importante dar sunt doar activități. Echipa trebuie să aibă claritate asupra strategiei. Dacă liderii își folosesc timpul pentru a defini activități, nu mai au timp să lucreze la clarificarea și articularea rezultatelor pe care le va produce schimbarea. E o muncă pe care doar ei o pot face. 2.FII CONSECVENT ÎN TOATE SEMNALELE PE CARE LE TRIMIȚI. Atunci când managerii primesc semnale inconsistente, le e greu să stabilească care e prioritatea reală. E important să vorbești despre „noua” strategie – chiar și atunci când implementarea a început. O repetare constantă continuă să sublinieze importanța schimbării. ATUNCI CÂND LIDERII: clarifică rezultatul pe care îl va aduce schimbarea sunt realiști cu privire la timpul și resursele pe care le necesită schimbarea și păstrează mesajul coerent până la finalizarea schimbării vor fi cu cu adevărat Liderii pe care managerii și-i doresc.
Dezvoltarea gândurilor prin vorbire
Gândurile se dezvoltă prin vorbire Ca mulți dintre noi, îmi vorbesc cu voce tare. Și nu pentru a recita monologuri din Shakespeare. Ci de câte ori vreau să rezolv o problemă ori să dezvolt o idee nouă pentru traininguri. Să memorez un text ori când mă pregătesc pentru o prezentare. Mereu mă întorc la această rutină. Pare ciudat, dar (și) așa mi-am îmbunătățit abilitățile de gândire și vorbire. A vorbi cu voce tare nu e doar un mijloc de comunicare, ci un proces de gândire. Încurajează formarea și procesarea gândurilor. Legătura strânsă dintre vorbire și gândire nu e nouă E întâlnită chiar de la marii oratori antici – Cicero a scris despre asta. Dar poate cea mai interesantă dezvoltare modernă a ideii a apărut în eseul scriitorului german Heinrich von Kleist – ”Despre elaborarea treptată a gândurilor prin vorbire” (1805). Kleist își descrie obiceiul de a folosi vorbirea ca metodă de gândire. Speculează că, dacă nu putem descoperi ceva doar gândindu-ne, s-ar putea să descoperim în procesul de exprimare liberă. El scrie că, de obicei, avem un început abstract al unui gând, dar vorbirea activă ajută la transformarea gândului într-o idee întreagă. Vorbirea e un proces creativ care, la rândul său, generează gândire. Așa cum pofta de mâncare vine mâncând, ideile vin odată cu vorbirea. Vorbirea cu noi înșine Vorbirea cu noi înșine contribuie nu numai la creșterea motivației și la reglare emoțională, ci și la dezvoltarea raționamentului. Ne permite recuperarea completă a gândurilor care se mai rătăcesc, la fel ca în procesul de scriere. În plus, când vorbim cu voce tare folosim ritmul și intonația, care subliniază sensul gândurilor noastre și încurajează crearea de idei complexe. A vorbi cu voce tare este inventiv și creativ. Fiecare cuvânt și propoziție rostită declanșează noi conexiuni mentale și lingvistice. Căci limbajul trece, la rândul său, printr-o transformare. Iar această transformare generează noi cascade mentale. E un proces regenerativ. S-ar putea să fi observat că vorbirea cu tine e adesea intuitivă în timp ce te miști sau te plimbi. Dacă ai mers vreodată înainte și înapoi prin camera în timp ce încercai să spui ceva, ai folosit intuitiv această tehnică. Nu întâmplător mergem când trebuie să gândim. Dovezile arată că mișcarea îmbunătățește gândirea și învățarea. Iar ambele sunt activate de același centru de control din creier. ”Efort” înseamnă câștiguri cognitive Dezvoltările tehnologice care fac ca vorbirea să pară redundantă sunt un obstacol în calea întregului potențial cognitiv. Elon Musk a declarat că mergem spre un viitor fără limbaj, în care vom putea comunica direct creier – creier prin legături neuronale. El spunea într-un interviu: ”Creierul nostru depune un mare efort comprimând un concept complex în cuvinte și există o mare pierdere de informații când facem acest lucru.” Să ne amintim însă că acest ”efort” înseamnă câștiguri cognitive. Vorbirea nu e doar o cale de transmitere a ideilor, ci o activitate generativă care îmbunătățește gândirea. Dezvoltarea gândurilor prin vorbire Nimic nu va putea înlocui tehnologia gândirii în timp ce vorbim. Așa cum Kleist a scris acum mai bine de 200 de ani, nu există idei preexistente. Ci, mai degrabă, un proces prin care descoperim noi cunoștințe, prin care vorbirea și gândirea se construiesc reciproc. Așadar, data viitoare când vezi pe cineva plimbându-se și vorbindu-și, așteaptă înainte să judeci. S-ar putea ca acea persoană să fie în mijlocul unei munci intense. S-ar putea să-ți să spună: „Îmi pare rău, nu pot să vorbesc acum cu tine, sunt ocupat să vorbesc cu mine.” Și, poate, s-ar putea să te trezești într-o zi că faci și tu același lucru.
Puterea Dialogului
Puterea dialogului e fantastică DIALOGUL ne dă posibilitatea să nu mai tragem în gol salve de informații pe rețelele de socializare. Să nu ne mai împușcăm prin mesaje care sună ca un monolog. Să nu mai fim separați și deconectați când oricum petrecem mare parte din viață în conversații față în față, la telefon, prin e-mail sau în întâlniri online. Ne oferă instrumentele de a ne implica unii pe alții în conversații autentice. Pe măsură ce trecem prin momente incertitudine și de accelerare a schimbărilor, e important să devenim comunicatori mai buni. Să putem depăși diferențele, să găsim puncte comune, să construim sens și scop în interacțiunile noastre. Împreună. Să putem gândi împreună, chiar dacă avem concepte diferite, valori diferite, întruchipăm diferite moduri de a vedea lumea. Să fim umani și să construim scop în interacțiunile noastre. Modul de a face toate acestea este prin DIALOG Dialogul e adesea pus în contrast cu monologul, dar să gândim astfel e înșelător. Dialogul e o cale de a ajunge la celălalt cu și prin cuvinte. Sugerează o acțiune care vizează obținerea sensului. E posibil ca nu grecii să fi inventat dialogul, dar au indus ideea că indivizii nu pot fi inteligenți pe cont propriu. Că doar împreună pot descoperi adevărul. Grecii au înțeles că dacă doi sau mai mulți oameni nu sunt siguri de ceva, pot realiza împreună ce nu pot face singuri. Întrebându-se și sondându-se reciproc, disecând și analizând cu atenție ideile, găsind inconsecvențele. Fără să atace sau să insulte partenerul de dialog, dar căutând întotdeauna ce pot accepta din ideile celuilalt. Căci doar așa putem obține, treptat, o înțelegere mai profundă. Asta este DIALOGUL Forma de discuție menită să încurajeze o perspectivă reciprocă și un scop comun. Procesul presupune Ascultarea conștientă pentru a înțelege. Căutarea unui teren comun. Explorarea ideilor și perspectivelor noi și scoaterea la iveală a presupunerilor neexaminate. Când dialogăm, beneficiile pot fi extraordinare. Stereotipurile pot fi dizolvate, neîncrederea depășită, iar viziunile pot fi modelate și fundamentate într-un sens comun. Oameni care anterior erau în conflict își pot alinia obiectivele și strategiile. Pot dobândi noi perspective, stimula noi niveluri de creativitate și consolida legăturile. În timp ce Dialogul e adesea confundat cu alte forme de discurs, el aparține unei categorii distincte Spre deosebire de dezbatere, Dialogul nu implică argumentarea unui punct de vedere, apărarea unui set de presupuneri sau critica pozițiilor altora. Spre deosebire de negociere, Dialogul nu e o metodă de a ajunge la un acord sau de a lua decizii. Spre deosebire de discuții, Dialogul se naște numai atunci când participanții au încredere și respect reciproc, își suspendă judecățile și ascultă profund toate punctele de vedere. Procesul este, de asemenea, distinct de deliberare, care nu e atât un mod de comunicare, cât o formă de gândire și reflecție ce poate avea loc în orice fel de conversație. Căci Dialogul vizează găsirea celui mai bun mod de acțiune. Întrebările deliberative iau forma „Ce ar trebui să facem?” Scopul nu e de a rezolva o problemă, ci de a explora cele mai promițătoare căi de acțiune. Dar Dialogul nu e întotdeauna ușor sau direct. Se poate împotmoli într-o mie de moduri subtile. Dialogul eficient necesită ca toți participanții să aibă o poziție egală, să asculte cu respect și empatie iar ideile și presupunerile să fie explorate deschis și fără judecată. Dialogul eficient respectă, de obicei, câteva reguli de bază: Accentul e pus pe interesele comune, nu pe cele discordante E separat de procesele decizionale Clarifică ipotezele care pot duce la distorsiuni ale anumitor puncte de vedere Oamenii sunt încurajați să-și dezvăluie propriile idei și presupuneri înainte de a le specula pe ale altora Exemplele concrete sunt folosite pentru a sublinia idei generale Procesul se concentrează pe conflictele dintre sistemele de valori, nu pe oameni. Într-un dialog nu incluzi persoanele cu care nu ești de accord, ci ideile lor Când e cazul, participanții sunt încurajați să-și exprime emoțiile care însoțesc valorile în care cred Accentul e pus pe relație, pentru a umaniza conectarea Fizicianul David Bohm a descris Dialogul ca fiind „Inteligență socială superioară”. Și chiar asta este! În trecut, s-ar putea să fi fost de ajuns să ne descurcăm doar cu inteligența personală. Dar nu mai e suficient să fim geniali pe cont propriu (dacă așa ceva e chiar posibil). Suntem în era conexiunilor iar asta necesită să fim inteligenți împreună, să valorificăm cea mai bună gândire colectivă și să o punem la lucru.
Despre ce ar trebui să fie relațiile?
Suntem în era conexiunilor. Din cauza izolării sociale, 2020 a fost anul în care am conștientizat, poate mai mult ca niciodată, lipsa oamenilor în viața noastră. 2021 e momentul să umanizăm mai mult relațiile. Sau, cel puțin, așa văd eu lucrurile. Și cred că e timpul să renunțăm la dezamăgiri născute dintr-o lungă listă de, uneori, banale nemulțumiri. Frustrări care ne spun că pare complicat să facem ca o relație să funcționeze. Ceea ce determină toate neînțelegerile e că mai toți am moștenit idei inutil de complicate despre ce ar trebui să fie o relație. Că e menită să implice fuziunea aproape totală a două vieți. De la a ne place același fel de mâncare, a citi aceleași cărți, a vedea aceleași filme. Până la a avea aceleași gânduri în fiecare moment. E o viziune frumoasă, dar și infernală, care pune o povară asupra altui om. Căutăm relații ideale care, dacă nu funcționează cum vrem, trebuie să fie reformate. Dar există o altă perspectivă. Relațiile nu trebuie să fie atât de complicate, dacă ținem cont de ce le face să se împlinească. Pentru că s-ar putea să existe doar 3 lucruri esențiale pe care le dorim de la o relație BUNĂTATE: celălalt să fie blând cu imperfecțiunile noastre și să ne poată accepta cu bunăvoință așa cum suntem. VULNERABLITATE COMUNĂ: cineva cu care putem fi deschiși cu privire la anxietățile, îngrijorările și problemele care ne dezechilibrează. Cineva lângă care putem fi slabi, vulnerabili și onești. Și care se simte la fel în prezența noastră. ÎNȚELEGERE: cineva care este interesat și poate da sens unor gânduri care ne bântuie. Obsesiilor, preocupărilor și modurilor noastre de a vedea lumea. Și pe care suntem încântați să i le înțelegem, la rândul nostru. S-ar putea să nu socializăm prea mult. Dar când am fi împreună ar fi îmbucurător, pentru că am fi în prezența cuiva care știe să fie bun, vulnerabil și înțelegător. O legătură între doi oameni poate fi profundă și importantă, tocmai pentru că NU este jucată în toate detaliile practice ale existenței.
Privește înapoi fără mânie la 2020
2020 a trecut. Privește înapoi fără mânie. Când crezi că totul se năruie în jurul tău, soluția e să schimbi unghiul din care privești viața. Pe 1 Ianuarie 2020, la ora 0.00, ne îmbarcam să decolăm spre Thailanda. Puteam alege zborul de seară, dar am vrut ca, încă din primele minute ale noului an să fim sus, în nori și să ajungem departe. Ca tot anul să țintim departe, să fim globali. După 16 ore ( zbor + escala din Moscova), am aterizat. Obosiți dar fericiți și nerăbdători să începem aventura de 12 zile. În Thailanda era ora 21.00, era cald, erau oameni fericiți sau care sperau să-și găsească, dacă nu fericirea, măcar liniștea. Ajunși la complexul unde avem cazare, ne-am aruncat bagajele în cameră și am pornit în explorare. Am făcut această poză la piscină. Nu se vede din unghiul ăsta, dar în partea dreaptă scria cu litere luminoase: Happy New Year 2563! Wow! mi-am zis, nu doar că am ajuns departe, dar sunt chiar cu 543 de ani mai departe decât credeam. Nimic nu mă va putea opri! (calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea calendarului vestic). Prin a 6-a zi am citit niște știri care, în câteva cuvinte, vorbeau despre ceva ce s-ar fi întâmplat în Wuhan. Nu era nimic clar și am întrebat un tip care servea la bar și care arăta mai mult a chinez decât thailandez dacă știe mai multe. S-a uitat la mine ofensat de comparația cu chinezii și mi-a spus ceva ce n-am înțeles despre originile lui. Cert e că habar n-avea nici el ce se întâmpla în Wuhan și nici nu-l interesa. I-am zis să nu lăsăm un detaliu să ne strice prietenia, am comandat ceva și m-am dus pe malul mării . Când toată lumea era fericită în jurul meu, de mi-aș face griji? Restul poveștii cu răspândirea pandemiei îl știți Peste timp, mi-am spus că am fost norocoși: că am avut o vacanță grozavă (fiul meu a ales destinația, eu mai fusesem de 3 ori în Thailanda – dar mereu o redescopăr), că nu se răspândise Covidul în Asia mai devreme, că suntem sănătoși. Am ajuns departe în 2020, dar nu așa cum credeam. Au picat pe capete contractele pe care le aveam dar, din fericire, au venit altele care m-au ajutat să merg mai departe și cele mai multe au fost cu companii din alte țări. Unele globale, pe care mă voi strădui să le dezvolt în acest an. Am muncit pe brânci, uneori fără să văd vreun rezultat, mi-am dezvoltat abilități noi, am devenit și mai curajoasă și am descoperit mulți oameni minunați care locuiesc în diverse colțuri ale lumii. Chiar dacă ne-am văzut doar online, ne-am promis să ne vedem și față-n față când vom putea călători. Până la urmă, totul e cum gândești când crezi că totul se năruie în jurul tău. Soluția e să schimbi unghiul din care privești viața. Ca-n poza pe care am făcut-o când am ajuns pe 1 Ianuarie 2020 în Thailanda. Piscină, lumini, crezi că ești într-un loc sigur – în care te simți în control, mai faci un pas și Pac! … deodată ajungi chiar cu 543 de ani mai departe. Am intrat în 2021 Vor fi zile în care ne vom simți rătăciți, nu ne vom găsi locul, ne vom bloca, nu vom vedea soluții, vom crede că totul se năruie…. Dar vor fi și zile în care vom zâmbi, ne vom bucura de viață, de oameni iar soarele ne va vedea chipul. Zile în care vom ști că viața are sens. Că ce facem are sens. Cu dimineți în care ne vom întreba: ”Ce vreau să devin?” Nu ce vreau să fac (că oricum facem), ci ce vreau să devin? Cu seri în care vom celebra micile și marile victorii. Te întrebi ce vei face când nu vei ști unde să te îndrepți? Și eu m-am întrebat. Dar am schimbat unghiul și uite ce-a ieșit:
Vaccinare Covid-19. Întrebări fără răspuns
Am scris într-un articol anterior că avem vaccin dar nu și o Campanie națională de comunicare a vaccinării Covid-19. Un Plan clar de Comunicare ar putea ajuta la reducerea reticenței celor care refuză să fie imunizați împotriva coronavirusului. Însă existența vaccinului nu va ajuta prea mult dacă oamenii îl refuză. A început vaccinarea Covid-19 Știința e clară: vaccinurile salvează vieți. Dar, în ciuda dovezilor copleșitoare ale eficacității lor, vaccinurile rămân o temă controversată. Liderii din sănătate și comunicatorii oficiali trebuie să comunice mai clar și mai eficient despre vaccinuri. Cu precădere despre vaccinul împotriva Covid-19. Să răspundă zecilor de întrebări care au prins contur și să le anticipeze pe cele nerostite. Dar să începem povestea altfel: Știrea de la ora 13.00 ”Coronavirus România. În ultimele 24 de ore au fost depistate … de cazuri noi, din … de teste (…%). În acest interval au decedat … de pacienți, iar numărul celor internați la ATI a crescut / scăzut la …” Invariabil, așa sună zilnic comunicatul Grupului de comunicare strategică. Același mesaj repetitiv (diferă cifrele), plictisitor, lipsit de creativitate. Un mesaj care nu declanșează emoție sau dorința de a face ceva concret (să te protejezi, să fii mai responsabil, să te vaccinezi). La polul opus, mesajele anti-vaccinare înfloresc și sunt construite pe frică, pe convingeri existente, pe Bill Gates, pe cipuri, pe 5G. Rețelele de socializare erau pline cu dezinformări înainte ca vaccinul să existe. Cei din grupurile anti-vaccin sunt mult mai organizați decât cred mulți dintre criticii lor. Sunt manipulatori de media pricepuți, comunicatori eficienți și cu experiență în exploatarea punctelor slabe ale platformelor de socializare. Și acum, înapoi la ce e esential în comunicarea imunizării Pentru ca mesajele să fie înțelese, iată câteva repere ale Campaniei de comunicare a imunizării: 1. Întâlnește-te cu oamenii acolo unde sunt ei. Cu alte cuvinte, construiește mesaje simple, clare, să poată fi înțelese de toți. Claritatea are întotdeauna prioritate. Comportamentul oamenilor față de vaccin variază de la acceptare, la întrebări, la îndoială, până la respingere directă. Pregătește-te pentru disconfort și neîncredere! Nu există o rețetă magică să poată construi încredere și să șteargă amintirile unui sistem medical care a dezamăgit. Dar efortul merită! Atenție la cei care iau în considerare vaccinarea, dar au întrebări, se tem și comunică toate acestea – să nu fie considerați ca „anti-vax” sau că îngrijorările lor sunt ridicole. Asigură-i că a avea întrebări este o parte importantă a procesului! Sunt temeri legitime, adânci cu privire la vaccin și la pandemia în sine. Recunoașterea temerilor și a îndoielilor îi poate ajuta pe cei indeciși să ia o hotărâre, ca și pe cei care refuză în primă fază să se vaccineze. Când oamenilor le sunt validate emoțiile complexe – rămân deschiși. TIPS Exemplu de mesaj care i-ar ajuta pe oameni să înțeleagă procesul de cercetare: ”Înțelegem că unii dintre voi au îndoieli în legătură cu vaccinurile COVID-19 – este total rezonabil. Din fericire, cercetătorii lucrează de mulți ani la vaccinurile din familia coronavirus, așa că nu au început de la zero. Pentru că au lucrat intens pentru a dezvolta și testa vaccinul, au fost transparenți în schimbul de date și în organizarea testărilor cu ajutorul voluntarilor. Producătorii de vaccinuri s-au angajat, de asemenea, că nu vor solicita aprobarea vaccinului până la finalizarea testelor. Toate acestea ne-au dat încredere în vaccinare – un instrument esențial pentru a încetini răspândirea COVID-19. Am sacrificat atât de multe în 2020 pentru a-i avea pe cei dragi alături și comunitatea în siguranță. Știm că vaccinarea nu este întotdeauna confortabilă, dar puteți juca un rol important în revenirea la normalitate, în siguranță.” 2. Explică clar procesul de imunizare COVID-19 Între știri și rețelele de socializare, există mai multe surse de informare care solicită atenția publicului cu mesaje conflictuale și confuze. Liderii avizați din comunități sunt o sursă deosebit de importantă pentru furnizarea informațiilor credibile, pentru că pot explica ce se va întâmpla la nivel local. Oamenii își adresează întrebări și asta arată interesul lor pentru imunizare: Unde și când pot fi vaccinat? Cum mă voi simți după ce mă imunizez? Există efecte secundare? Ce fac dacă nu mă simt bine după prima doză de vaccin? Dar după a doua doză? De ce trebuie să primesc două doze de vaccin de la același producător? Cum pot fi sigur că o primesc pe cea corectă? Există costuri asociate cu vaccinul? Dacă da, mi se va plăti asigurarea? Mai trebuie să port mască și să păstre distanța socială în timpul campaniei de vaccinare? Dar după ce mă vaccinez? De unde pot obține mai multe informații? 3. Arată cum vaccinul COVID-19 se încadrează într-o strategie mai largă de asigurare a sănătății populației E important ca vaccinul să nu fie încadrat în categoria ”leacuri”. Altfel, riscul este ca oamenii să creadă că sănătatea este doar o chestiune de comportamente individuale (alegerea pentru a face vaccinul). E important ca mesajele să fie construite și pe valori. TIPS Exemplu de mesaj construit pe valori: ”Scopul vaccinării este să-i menținem pe toți în siguranță și acest lucru este valabil mai ales în acest moment dificil. Paturile de spital sunt pline iar medicii și asistenții medicali se luptă să rămână pe linia de plutire. O modalitate prin care putem fi sănătoși este ne vaccinăm. Putem, astfel, încetini răspândirea pandemiei, redeschide școlile și să ne dăm șansa să ne bucurăm de viață.” Pentru o comunicare bună, evită capcane precum: Să încerci să convingi pe toată lumea Mulți sunt dornici să primească vaccinul COVID-19. Alții nu sunt atât de siguri, dar sunt dispuși să afle mai multe. Iar unii oameni vor refuza, indiferent de dovezi. Nu există niciun mesaj magic care să-i determine pe toți să fie vaccinați, în special pe cei care au politizat problema. Concentrează-ți timpul și energia pe dezvoltarea de mesaje pentru cei care sunt dispuși și au nevoie de informații și pentru cei care ezită, dar sunt dispuși să afle mai mult. Să te implici în discuții contradictorii cu agitatorii de pe rețelele de socializare Răspunsul la fake news și dezinformare poate