Privește înapoi fără mânie la 2020

2020 a trecut. Privește înapoi fără mânie.

Când crezi că totul se năruie în jurul tău, soluția e să schimbi unghiul din care privești viața.

Pe 1 Ianuarie 2020, la ora 0.00, ne îmbarcam să decolăm spre Thailanda.

Puteam alege zborul de seară, dar am vrut ca, încă din primele minute ale noului an să fim sus, în nori și să ajungem departe.

Ca tot anul să țintim departe, să fim globali.

După 16 ore ( zbor + escala din Moscova), am aterizat. Obosiți dar fericiți și nerăbdători să începem aventura de 12 zile.

În Thailanda era ora 21.00, era cald, erau oameni fericiți sau care sperau să-și găsească, dacă nu fericirea, măcar liniștea.

Ajunși la complexul unde avem cazare, ne-am aruncat bagajele în cameră și am pornit în explorare. Am făcut această poză la piscină.

Nu se vede din unghiul ăsta, dar în partea dreaptă scria cu litere luminoase:

Happy New Year 2563!

Wow! mi-am zis, nu doar că am ajuns departe, dar sunt chiar cu 543 de ani mai departe decât credeam. Nimic nu mă va putea opri! (calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea calendarului vestic).

Prin a 6-a zi

am citit niște știri care, în câteva cuvinte, vorbeau despre ceva ce s-ar fi întâmplat în Wuhan.

Nu era nimic clar și am întrebat un tip care servea la bar și care arăta mai mult a chinez decât thailandez dacă știe mai multe. S-a uitat la mine ofensat de comparația cu chinezii și mi-a spus ceva ce n-am înțeles despre originile lui. Cert e că habar n-avea nici el ce se întâmpla în Wuhan și nici nu-l interesa. I-am zis să nu lăsăm un detaliu să ne strice prietenia, am comandat ceva și m-am dus pe malul mării . Când toată lumea era fericită în jurul meu, de mi-aș face griji?

Restul poveștii cu răspândirea pandemiei îl știți

Peste timp, mi-am spus că am fost norocoși: că am avut o vacanță grozavă (fiul meu a ales destinația, eu mai fusesem de 3 ori în Thailanda – dar mereu o redescopăr),  că nu se răspândise Covidul în Asia mai devreme, că suntem sănătoși.

Am ajuns departe în 2020, dar nu așa cum credeam.

Au picat pe capete contractele pe care le aveam dar, din fericire, au venit altele care m-au ajutat să merg mai departe și cele mai multe au fost cu companii din alte țări.

Unele globale, pe care mă voi strădui să le dezvolt în acest an.

Am muncit pe brânci, uneori fără să văd vreun rezultat, mi-am dezvoltat abilități noi, am devenit și mai curajoasă și am descoperit mulți oameni minunați care locuiesc în diverse colțuri ale lumii. Chiar dacă ne-am văzut doar online, ne-am promis să ne vedem și față-n față când vom putea călători.

Până la urmă, totul e cum gândești când crezi că totul se năruie în jurul tău. Soluția e să schimbi unghiul din care privești viața.

Ca-n poza pe care am făcut-o când am ajuns pe 1 Ianuarie 2020 în Thailanda.

Piscină, lumini, crezi că ești într-un loc sigur – în care te simți în control, mai faci un pas și Pac! … deodată ajungi chiar cu 543 de ani mai departe.

Am intrat în 2021

Vor fi zile în care ne vom simți rătăciți, nu ne vom găsi locul, ne vom bloca, nu vom vedea soluții, vom crede că totul se năruie….

Dar vor fi și zile în care vom zâmbi, ne vom bucura de viață, de oameni iar soarele ne va vedea chipul. Zile în care vom ști că viața are sens. Că ce facem are sens.

Cu dimineți în care ne vom întreba: ”Ce vreau să devin?” Nu ce vreau să fac (că oricum facem), ci ce vreau să devin?

Cu seri în care vom celebra micile și marile victorii.

Te întrebi ce vei face când nu vei ști unde să te îndrepți? Și eu m-am întrebat. Dar am schimbat unghiul și uite ce-a ieșit: