Critica
În spatele unei critici sau a unui reproș stă o dorință. Vrei ceva dar nu spui, pentru că ți-e teamă că poți fi refuzat ori respins. Ți-e teamă că nu vei fi auzit. Ți-e teamă că, spunând ce-ți dorești, te vei simți vulnerabil. E un semn că te afli într-o relație nesigură. Și, în loc să spui celuilalt ce vrei, îi vei spune ce nu a făcut. În mod bizar, te simți mai în siguranță când critici decât să-i spui celuilalt ce ți-ai dori. Când critici sau ești criticat, întreabă-te ce dorințe neîmplinite nu au fost exprimate!
Ce subiecte să NU abordezi în Public Speaking
Deseori, poți susține un speech reușit dacă îți alegi subiectul potrivit. Și un subiect bun ești tu însuți. S-ar putea să sune puțin egocentric. Dar nu e vorba de a-ți plictisi publicul cu propriile obsesii, ci despre a vorbi din inimă despre subiecte de care te preocupă profund, pentru că provin din experiența personală. Când vorbești cu pasiune despre ce îți pasă, atunci și publicului îi pasă de tine. ?Însă poți alege să vorbești despre ORICE experiență personală? Chiar și despre cele care te-au tulburat, te-au rănit, au lăsat urme adânci? Orice experiență din trecut poate fi un subiect pe care să-l abordezi, DAR numai după ce ai făcut pace cu situația respectivă sau cu oamenii implicați în poveste. Doar când poți vorbi despre astfel de experiențe cu calm, cu umor și cu detașare. Altfel, deși poți capta atenția publicului, riști să naști milă și ceilalți nu vor reține mesajele minunate pe care, poate, le transmiți, ci durerea și dezamăgirea ta. Nimeni nu are nevoie de asta. Cu atât mai mult tu.
Brigada Artistică a Capitalei
Gabriela Firea și-a făcut apariția la ședința Consiliului General îmbrăcată în halat de medic, cu mască medicală. Într-un context nefericit (poluarea din București, gripa sezonieră din țara noastră, virusul gripal din China), a oferit un spectacol ieftin. Cu o atitudine de superioritate și de evidentă vulgaritate, era fascinată de gluma ei și, cu siguranță, era ferm convinsă și că are umor. Umorul este benefic. Ne ajută să creăm conexiuni cu lumea și să oferim sens vieții. Umorul unei persoane este corelat cu alte puncte forte, cum ar fi înțelepciunea și dragostea de a învăța. Iar exercițiile de umor au ca rezultat creșterea sentimentelor de bunăstare emoțională și optimism. E normal ca oamenii să mai și râdă în momentele de tragedie. Umorul negru ne ajută să înțelegem și să trecem prin întâmplări dureroase și supărătoare. Face ca enormitatea unei tragedii să fie suportată mai ușor. E ca un triumf asupra morții. Ca o celebrare a vieții. Dar umorul are sens și bun simț când râzi tu cu tine să faci în ciudă tragediei, nu când te folosești de un context nefericit ca să râzi de alții. Nu când te asociezi cu durerea altora, pentru a te pune pe tine în valoare. Glume proaste pe teme tragice s-au făcut dintotdeauna. Noutatea este că astăzi nu mai trebuie să aștepți până ajungi la cârciumă ca să le auzi. Acum sunt făcute de primarul Bucureștiului, care se mândrește cu isprăvile sale. Asta arată simptomele unei vieți nesănătoase, că este desensibilizată la suferințele altora. Este mecanismul prin care ego-ul ei mare cât China insistă că nu poate fi afectat de traumele lumii externe. Pentru ea, e o formă de terapie, pentru a-și camufla neputința. Site-ul Sickipedia se mândrește cu „cea mai bună colecție de glume bolnave” din lume. Și-ar putea exersa talentul acolo.
Secretul reușitelor monumentale ale chinezilor
Povestea cu spitalul pe care chinezii îl construiesc în 6 zile la Wuhan, despre care toată planeta vorbește, pe bună dreptate cu admirație, mi-a amintit de călătoria pe care am făcut-o în China cu ceva ani în urmă, ca jurnalist. Nu e prima data când chinezii fac o asemenea ispravă. Au mai construit, în 2003, la Beijing, un spital similar, în doar 7 zile, ca să combată virusul Sars. 4.000 de oameni au lucrat atunci zi și noapte, pentru ca spitalul să fie construit la timp. Sute de cadre medicale au fost mobilizate iar în 2 luni au fost vindecați mii de oameni. Ministerul Sănătății a elaborat în timp record protocoale pentru a identifica și izola virusul Sars. Realizarea a fost considerată un „miracol în istoria medicinii”. Spitalul a fost un record mondial. Iar acum vor să-și bată propriul record. Această țară autoritară se bazează pe mobilizarea de sus în jos. În momente critice, poate depăși birocrația și constrângerile financiare și este capabilă să-și valorifice toate resursele. Secretul reușitelor monumentale stă nu doar în deciziile guvernului chinez, ci în mentalitatea lor față de muncă. Chiar dacă economia chineză a făcut un salt mare în ultimii 10 ani iar calitatea generală a vieții din China s-a îmbunătățit, asta nu-i face pe chinezi să lucreze mai puțin. Țara este încă sub presiune, deoarece o populație mare (1,39 miliarde locuitori) împarte resurse limitate. Unul dintre proverbele lor este: ”Mâncăm orice zboară, cu excepția avioanelor. Orice e pe pământ, cu excepția mesei. Orice înoată, cu excepția submarinelor.” Concurența e o amenințare majoră. Pe măsură ce chinezii devin mai bogați, a crescut și teama de a pierde ce au. Iar munca i-ar putea scăpa de sentimentul de insecuritate și de temerile unui viitor incert. ”Te simți nesigur? Muncește!” Sentimentul de insecuritate și conștientizarea concurenței le-au fost implementate în minte de când erau mici. Copiii sunt educați în spiritul competiției. Chinezii investesc cam jumătate din salariul lunar în educația extrașcolară a copiilor lor, pentru ca aceștia să-și dezvolte noi abilități. Înainte de a termina universitatea, încep vânătoarea locurilor de muncă, deoarece nu-și pot face de rușine părinții, care au făcut sacrificii pentru educația lor. Pentru majoritatea chinezilor, a avea succes înseamnă ca, până la 30 de ani, să termine facultatea, să aibă o slujbă bună, să-și cumpere o casă și să se căsătorească. E o listă lungă de îndeplinit într-o perioadă scurtă de timp. Nu-i de mirare de ce chinezii trebuie să muncească din greu pentru a atinge acest obiectiv. Iar odată ce au copii, își doresc ca și aceștia să facă la fel. În China, Confucianismul este încă relevant. Chiar și în Asia, chinezii sunt considerați mai harnici decât alte popoare din zonă. Dacă ar fi să comparăm 2 giganți asiatici – China și India – succesul chinez se datorează culturii confucianiste care pledează pentru îndurarea greutăților și sacrificiul individual în beneficiul familiei. Chinezii cred sincer că „Cerurile răsplătesc oamenii harnici” și că „Rezultatul este totul”. Pentru ei nu contează dacă au de construit o autostrada într-o lună sau în 10, muncesc în fiecare clipă cu aceeași seriozitate. Lenea este considerată o crimă. Iar recreerea te face mai puțin hotărât. Aici, munca este aproape o religie. Spitalul Xiaotangshan din Beijing, construit în 7 zile în 2003, a fost abandonat în liniște după încheierea epidemiei. Spitalul din Wuhan, pentru controlul și tratamentul pneumoniei cauzate de noul coronavirus, proiectat să aibă o suprafață de 25.000 m2 și 1.000 de paturi, va fi dat în folosință pe 3 februarie.
Când alegerile noastre nu îndeplinesc aprobarea generală
Unul dintre motivele pentru care viața adultă poate fi mai gri și mai mizerabilă decât ar trebui să fie este că anii copilăriei sunt, în general, o întâlnire prelungită cu ideea de supunere. De-a lungul copilăriei, ni s-a spus că drumul spre maturitate trebuie să implice realizarea unui lung șir de lucruri neplăcute, impuse de autorități pe care nu le putem contesta și cărora trebuie să ne supunem. De-a lungul vieții, respectăm o agendă, elaborată de oameni a căror îngrijorare pentru fericirea noastră este, în cel mai bun caz, abstractă. Și, astfel, devenim înclinați să extindem această atitudine și în relațiile noastre cu lumea largă. Presupunem că ceea ce ne dorim nu ar trebui să fie niciodată important. În societate răspundem la întrebarea ”Ce faci?” într-un mod care – prin consens – este neobiectabil sau, oarecum, impresionant. În același timp, învățăm să vedem libertatea atât de atrăgătoare și, într-un fel, absurdă. Credem că vom fi liberi când nu mai avem cu ce să ne ocupăm timpul: duminică dimineața sau când ne pensionăm. Devenim genii la elaborarea de scuze care fac ca nefericirea noastră să pară necesară și sănătoasă. Doar că libertatea poate veni din contracararea acestei tendințe de a ne subordona prea repede – și cu prea multă încredere, preferințelor altora. Atunci când vom face lucruri pe care dorim sincer să le explorăm. E acea libertate care s-ar întemeia pe credința sinceră că alții nu pot fi niciodată cei mai buni curatori ai vieții noastre, pentru că instinctul lor despre ceea ce este acceptabil nu s-a format pe baza unor cunoștințe profunde a nevoilor noastre. Așadar, suntem liberi când ne asumăm că e posibil să nu mai corespundem așteptărilor celorlalți. Important e cum ne simțim noi. Putem fi liberi și când muncim foarte mult, când muncim mai puțin sau când rămânem acasă de sărbători. Contează doar disponibilitatea noastră de a-i dezamăgi pe cei din jur. Să riscăm ca ei să nu fie impresionați de ceea ce facem. Să putem trăi cu ideea că alegerile noastre s-ar putea să nu îndeplinească aprobarea generală. Dar să nu ne deranjeze – pentru că suntem liberi. Și, astfel, ceea ce credem noi că este viața noastră nu s-ar mai confunda cu noțiunea de a răspunde așteptărilor celorlalți. A fi liberi, în cele din urmă, înseamnă să ne dedicăm nouă, pentru a răspunde propriilor noastre așteptări.
Scurt Ghid pentru moderatorii de evenimente
Dacă că ești invitat să moderezi un eveniment de business sau un panel de discuții, iată câteva tipsuri care te pot ajuta: Adresează întrebări organizatorului în etapa de pregătire: de ce face evenimentul, cui se adresează, intervalul orar și ce-și dorește să obțină la final Pregătește-te: este important să știi care e contexul, cine sunt invitații și care este backgroundul acestora. Citește articole despre ei sau vizionează emisiuni/interviuri cu aceștia. Așa vei afla ce tip de discurs au. Nu te rezuma în documentare doar la profilul lor de pe rețelele de socializare, poate fi neactualizat sau incomplet În funcție de temă și speakeri, îți dai seama ușor și ce categorie de public este în sală Publicul este beneficiarul informațiilor. Tu vorbești și adresezi întrebări speakerilor în numele lor. La final, audiența este cea care va vorbi despre cum a fost și tot ea va duce povestea mai departe Când deschizi evenimentul, spune cum se va desfășura (faci setarea mentală – publicul are nevoie de asta). Amintește în câteva cuvinte: care este contextul, cât durează întâlnirea, când este pauza de cafea, cât va vorbi fiecare speaker, dacă este sesiune de Q&A Nu-ți pregăti întrebări, ci teme pe care vrei să le dezvolți. Întrebările te vor împiedica să ai un dialog cursiv, viu cu vorbitorii În timpul discuțiior cu speakerii, fii curios când adresezi întrebări. Ce, Cum și De ce sunt întrebări de bază Doar așa poți purta o discuție firească și plăcută, care ține publicul lângă tine Nu lăsa speakerii să se depărteze de subiect. Deseori au tendința să facă acest lucru. Ghidează-i, cu delicatețe și nu ezita să-i oprești cu o altă întrebare. Unii nu pun punct când vorbesc – îi oprești pe pauzele lor de respirație Vei avea foi sau (tabletă) cu informațiile tale. Cere headset sau microfon lavalieră să ai mâinile libere Îmbracă-te confortabili, mai ales încăltămintea să fie comodă. E posibil să stai mult timp în picioare Să mai ai în minte că: Rolul tău este să pui în valoare organizatorul, speakerii și publicul Evenimentul nu este despre tine. Tu te remarci elegant prin maniera în care conduci discuția, prin calitatea întrebărilor pe care le adresezi speakerilor, prin abilitatea de a sintetiza, la final, principalele idei dezvoltate de aceștia și prin grija ca publicul să plece mulțumit de ce a primit Încă un detaliu: A modera este diferit de a prezenta un eveniment sau a fi MC.
Dintre toate plăcerile, ILUZIA e prima
În online circulă însă multe știri și articole false. Și nu mă refer la cele politice sau care servesc unor interese majore, ce miros de la o poștă a manipulare, ci la știri inofesive (care devin pilde) despre întâmplări ”trăite” de oameni pe care îi admirăm și la care nu avem acces (de exemplu, falsul articol cu Arnold care doarme lângă statuia sa, în fața unui hotel – cu concluzia că ești bun doar cât poți servi interesele altora). Cred că problema reală aici nu e că unii distribuie astfel de articole (poate s-au identificat cu povestea ori au vrut atenție) ci că, și după ce au fost atenționați, în comentarii, cu link, că știrea e falsă, continuă să o păstreze dacă postarea are câteva like-uri. Mai mult, alții care comentează și văd linkul că știrea este într-adevăr falsă, spun că nu contează, povestea e frumoasă. Deci le place să fie mințiți. Chiar când adevărul le este adus la nas (deci nu trebuie să-l caute) familiaritatea cu povestea falsă este mai atrăgătoare. Oamenilor le place să fie percepuți favorabil de către alții, dar unele trăsături de personalitate, care au o valoare socială ridicată (onestitatea, altruismul), nu sunt direct observabile pentru ceilalți. Așa că, dacă ar șterge o postare falsă prin ceea ce relatează, consideră că s-ar discredita. În plus, reacționează ca în fabula lui Esop, unde vulpea încearcă din greu să ajungă la strugurii gustoși și, în cele din urmă, se convinge că nu erau prea grozavi. Cu alte cuvinte, rămân în fals pentru a-și menține o imagine pozitivă de sine. Ne este teamă să recunoaștem că greșim, deoarece am simți asta ca pe un eșec, nu ca pe o parte necesară a învățării. Am observat că dezinformarea nu este doar despre fapte, ci cu precădere despre povești. Și cu cât acestea se adresează sentimentelor negative din oameni, nemulțumirilor trăite, cu atât au mai mult success. Vorba lui Voltaire: Dintre toate plăcerile, Iluzia e prima.
Critică în privat. Laudă în public
Una dintre primele valori pe care o învață copiii și o simt acut din partea celorlalți este ONESTITATEA. Dacă la 3 ani îți spune, fără să clipească: ”Asta nu-i cinstit!”, e momentul în care simte că ceva este în dezechilibru. Că nu e privit ca egal și nu se simte respectat. Că nu e ascultat, susținut ori răsplătit pe măsura efortului său. Că meritul său nu e verbalizat: ”Uite, ai făcut o treabă bună!” Când se revoltă, înseamnă că a recunoscut și are setată această valoare. Un copil va crește cu valori și ele îi vor modela comportamentul. Dacă îi sunt recunoscute și validate, nu-i va fi teamă să dea dovadă de corectitudine și va avea curajul să se ridice în picioare și să spună (un semn de clasă, de eleganță): ”Nu sunt de acord cum l-ați tratat pe colegul / prietenul meu! Acest comportament în grupul nostru nu e acceptat! ” În plus: Critică în privat, lăudă în public: Nimănui nu-i place să fie mustrat, să i se spună că greșește sau să-i fie evidențiate defectele în public. Când cerți un copil în public, nu va acorda cu adevărat atenție cuvintelor tale deoarece, fiind în centrul atenției, ar fi prea preocupat de reacția celorlalți copii. La job, când îți critici oamenii în public, le va scădea stima de sine. Pe de altă parte, atunci când îți faci timp să îndrepți discret o greșeală care nu este expusă public, oamenii vor prețui intenția ta de a-i ajuta. În același timp, lauda în public crește moralul persoanei și întărește poziția sa în cadrul echipei. Conduci echipe sau o companie? Ascultă-ți oamenii! Întreabă-i: ”Voi cum simțiți libertatea de a lua decizii la nivelul vostru? Cum simțiți o sarcină? Cum o gândiți? Cum o verbalizați? Cum o puneți în practică?” Astfel, le setezi și întărești valorile. Nu de astfel de oameni ai nevoie să performezi?
Loialitate primești nu pe nasturi, ci pe Merit
Am o mare bucurie când discut cu lideri cu experiență, care oferă cu generozitate din ceea ce știu. Iată ce am selectat din dialogul cu Andreas Fuhrmann – business strategist: Contextul cere tipologia de leadership. Sunt lideri autoritari, laisez-fair, vizionari. Important e ce fel de lideri generează cadrul în care funcționează compania. Totul depinde de cultura organizației, care atrage sau respinge oamenii. Liderul e cel care creează un climat în jurul lui, pentru ca oamenii să se simtă bine. Ce anume dă această ”stare de bine”? Comportamentul liderului: respectul atenția curiozitatea onestitatea curajul asumării a ceea ce gândește sau face. Toate acestea le simțim în noi foarte profund. Asumarea este una dintre cele mai puternice calități în conducere. Leadershipul se bazează pe valori solide: onestitate, transparență, susținere, proactivitate. Până acum 5000 de ani nu aveam nevoie de matematică. Ce să numărăm? Câte picioare are capra? Nu aveam nevoie de calcule. Aveam nevoie însă de inteligență emoțională, ca să știm cum să relaționăm, cum suntem priviți, cum suntem susținuți, cum suntem iubiți. Tot așa simt și astăzi oamenii când vin într-o organizație nouă: simt dacă sunt doriți, apreciați, integrați ușor. Cu cât liderul creează acest cadru în care oamenii simt că au venit într-un loc unde pot contribui, cu atât vor fi mai disponibli să se implice, procesul de asumare va deveni mai frecvent iar liderul va fi mai valoros. Consistența comportamentală a unui lider dă oamenilor o mare dorință să-l susțină. Cum atragem oameni valoroși în organizație? Exact cum își face rândunica cuibul: unde e protejat de vânt și ploaie, suficient de sus să nu ajungă prădătorii la cuib, aproape de apă ca să aibă noroi să-l poată construi, într-o zonă deschisă ca să aibă acces la insecte. La fel își face temele și talentul (sau cel care se pregătește să devină talent) când alege o companie. Procesul pe care organizația ar trebui să îl construiască când angajează (verigile lanțului): cum te-am ales cum te-am selectat cum te-am convins că îți va fi bine la noi în ce departament vei lucra care este rolul tău la ce te vom expune, cât investim în tine care e mentorul care te va ghida, ca să scurtezi procesul de învățare cât de mult acesta te va susține, ca să ajungi la maximul de pregătire vom discuta apoi cât ești tu de valoros pentru a ști dacă vei rămâne la noi pe termen lung – și să facem efortul să te păstrăm ca apoi să-i ghidezi pe cei noi să treacă prin același proces complex prin care ai trecut tu Oamenii sunt extrem de atenți la felul în care sunt tratați și cum povestea din prima zi se regăseșteîn povestea de a doua zi și din următoarele. Ignori toți acești pași, i-ai pierdut. O organizație bazată pe respect, onestitate, transparență, curaj – dă rezultate foarte bune. Încrederea în cadrul unei organizații e șapa autonivelantă – care uniformizează o suprafata sau o va aduce la nivelul dorit. Este unul dintre criteriile care fac organizația să funcționeze bine. Sunt 4 stâlpi ai încrederii pe care liderul o transmite: primul, pe care îl simțim imediat, este sinceritatea. Fiecare dintre noi are în rucsac un bullshit detector cât un frigider american și îi simte pe ceilalți dacă sunt sinceri sau nu al doilea – cât este de parolist. Își ține promisiunile? Face ce spune? al 3-lea – cât e de profesionist / pregătit este în zona sa de activitate al 4-lea – cât de mult simți tu că îi pasă de tine. Te întreabă (într-o formă sau alta): Ți-ai pus toți sacii în căruță? Cu alte cuvinte, chiar îi pasă să știe dacă ești bine, că nevoile tale sunt satisfăcute (fiecare dintre noi are și nevoi, dincolo de sarcini). Cea mai mică unitate într-o organizație este echipa, nu omul. Cât de mult asumarea oamenilor se simte zi de zi arată cât de mult se implică liderul în a-și susține echipa. Când comunici o sarcină, întreabă-ți oamenii? Cum o gândești? Cum o verbalizezi? Cum o pui în practică? Ce ai avea nevoie să reușești? Asta arată disponibilitatea ta de implicare. Dacă ai această dinamică a comunicării cu oamenii, disponibilitatea lor de impicare este mare. Fișa de post e o hartă statică. Realitatea e mult mai mișcătoare. Sintagma: ”Meseria se fură” – va fi schimbată și înlocuită cu ”Meseria va fi împărtășită”. ”Cu cât tu, lider, știi mai multe și ești dispus să împărtășești, cu atât eu, parte din echipa ta, sunt mai bine.” Un lider este, într-adevăr, valoros când simte că oamenii performează și în absența lui. Asta îi dă certitudinea că a creat un climat în care echipa lui este asumată și că i-a asigurat cu adevărat resursele necesare să-și atingă țelul. Leadershipul este un comportament pe care îl recunoaștem rapid. Cu cât liderii sunt mai valoroși, tendința lor către modestie crește iar micșorarea ego-ului e mai vizibilă. Smerenia e un instrument valoros. Orice lider are la rever un ac de siguranță care îl ajută să-și mențină un ego mic. Fiecare lider are pe birou o cutie în care, în fiecare zi, i se lasă un bitcoin emoțional. Oamenii îi validează, astfel, comportamentul. Dacă primești constant, înseamnă că echipa ori subordonații îți validează comportamentul, care e transparent, onest și acurat. Loialitate primești nu pe nasturi, ci pe merit. Când cutia se golește, atunci întrebă-te DE CE?
Panica vinde! Schimbările climatice, între finanțări și audiență
Toată isteria asta declanșată de Greta Thunberg (în care accentul e pus pe ea și nu pe mesajul pe care, în felul și cu înțelegerea ei îl transmite) ne îndepărtează de esența problemei. Iar oamenii de știință flămânzi după finanțare și jurnaliștii însetați după audiență au același mesaj: Panica vinde! „Răcirea globală ne va ucide pe toți!” „Ba nu! Încălzirea globală ne va ucide pe toți!” Cam asta e esența unei cronologii uimitoare din ultimii 120 de ani. 1895 – Geologists Think the World May Be Frozen Up Again – New York Times, February 1895 1902 – “Disappearing Glaciers…deteriorating slowly, with a persistency that means their final annihilation…scientific fact…surely disappearing.” – Los Angeles Times 1912 – Prof. Schmidt Warns Us of an Encroaching Ice Age – New York Times, October 1912 1923 – “Scientist says Arctic ice will wipe out Canada” – Professor Gregory of Yale University, American representative to the Pan-Pacific Science Congress, – Chicago Tribune 1923 – “The discoveries of changes in the sun’s heat and the southward advance of glaciers in recent years have given rise to conjectures of the possible advent of a new ice age” – Washington Post …….. 1993 – “Global climate change may alter temperature and rainfall patterns, many scientists fear, with uncertain consequences for agriculture.” – U.S. News and World Report ……. 2008 – “Hansen was never muzzled even though he violated NASA’s official agency position on climate forecasting (i.e., we did not know enough to forecast climate change or mankind’s effect on it). Hansen thus embarrassed NASA by coming out with his claims of global warming in 1988 in his testimony before Congress” – Dr. John S. Theon, retired Chief of the Climate Processes Research Program at NASA ……. 2014 – Climate change: It’s even worse than we thought. Five years ago, the last report of the Intergovernmental Panel on Climate Change painted a gloomy picture of our planet’s future. As climate scientists gather evidence for the next report, due in 2014, Michael Le Page gives seven reasons why things are looking even grimmer. –New Scientist Cred că încă e o mare confuzie în înțelegerea a ceea este vremea, clima, schimbarea climei, schimbările climatice și încălzirea globală. Spun asta după vreo 10 ani de emisiuni documentate. Putem considera clima ca întregul sezon de fotbal, iar vremea doar câteva minute dintr-un singur joc. Așadar, principala diferență dintre climă și vreme este perioada de timp. VREMEA – reprezintă schimbările din atmosferă pe o perioadă foarte scurtă de timp. Este combinația între umiditate, vânt, temperatură, vizibilitate, presiune atmosferică. Poate suferi schimbări rapide: o zi însorită se poate transforma în câteva ore sau minute în una cu ploi și furtună. CLIMA – reflectă cum a fost vremea, într-o anumită regiune de pe glob (îndeosebi precipitațiile și temperatura), în ultimii 30 de ani sau mai mult. Și clima se schimbă, dar treptat, într-o perioadă lungă de timp. Schimbarea climei – este parte a proceselor naturale ale Pământului. Sunt variații: în radiația solară, ale orbitei Pământului, ale atmosferei și oceanelor, în formarea munților și deriva continentală. Activitățile umane contribuie, la rândul lor, la schimbarea climei. Schimbările climatice – descriu modificările ACCENTUATE ale climei. Unele părți ale sistemului climatic, cum ar fi oceanele și capacele de gheață, răspund mai încet ca reacție la forțările climatice, în timp ce altele răspund mai repede. Încălzirea globală – este doar un simptom al problemei schimbărilor climatice și se referă la creșterea temperaturilor globale datorată, în principal, concentrațiilor în creștere de gaze cu efect de seră din atmosferă. Acestea influențează și frecvența vremii extreme, cum ar fi inundațiile, seceta, vântul puternic și temperaturile extreme. Răul este accentuat și de defrișarea pădurilor. Poate Greta va da dovadă în viitor de fanatism (atașament pătimaș, dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora) însă asta nu ne face mai puțin responsabili. Pe toți! Și pe cei care o aplaudă, și pe cei care o critică. În fond, fanatismul cuiva ne poate inspira să ne dublăm eforturile, atunci când ne-am uitat scopul.