Aromele vinarsului Brâncoveanu au multe să-ți povestească
Ai respirat aromele unui vinars Brâncoveanu? Au multe să-ți povestească … 𝗩.𝗦 este maturat în butoaie de stejar cel puțin 3 ani. A rezultat, astfel, o aromă cu o complexitate inconfundabilă. Are miros de citrice, cafea cu rom, caramel și piper. Gustul surprinde taninuri delicate, un caracter ușor fructat, cu urme fine de fum. 𝗩.𝗦.𝗢.𝗣 este maturat timp de minim 5 ani și a câștigat miros de fructe confiate, alune, caramel și note ușoare de vanilie. Gustul inconfundabil de corp lemnos se împletește cu taninuri topite. Iar 𝗫.𝟬 este învechit o perioadă de cel puțin 7 ani în butoaie de stejar. A rezultat, astfel, transferul de arome bogate, rafinate, delicate și complexe ale unui cupaj de excepție. Are miros lemnos, de coajă de portocală și arome de nucă de cocos și vanilie. Gustul rafinat, cu tente de fructe uscate, nuci și corp lemnos, taninuri topite și urme de tutun, anticipează un postgust uscat. Vinars Brâncoveanu trebuie înțeles înainte de a-l savura, căci are multe să-ți povestească. Îți va spune că e cules din istorie și făcut așa cum trebuie, pentru ca tu să-l bei așa cum vrei. Până la capăt. A la votre!
Rescriem scenariul, rescriem rezultatul
Prin 2019, mă întâlnesc cu cineva cu care am împărțit scena la câteva conferințe și de la care am învățat multe. E tipul acela de om care nu e amabil dar care-ți spune cu amabilitate, fără ocolișuri dar cu bunătate lucruri pe care nu le vezi. Într-un cuvânt, un om pe placul meu. Urma să vorbim despre un proiect. Scot din rucsac un caiet ca să notez ideile ce ne veneau și, când recapitulam, se uită la ce-am scris și-mi spune: ”Ai un scris frumos, bastonașele de la g, j, p le faci foarte lungi – asta arată că ești cu picioarele pe pământ. Dar uite, cele de la b, d, l, t sunt mai scurte decât celelalte. Poate că nu tinzi destul de sus, că doar te duce mintea.” Cuvintele lui m-au urmărit câteva zile. Și dacă avea dreptate? Dacă puteam face lucruri mai mari și nu mă apucasem încă de ele? Scrisul de mână Scriu mult de mână. Când îmi vin idei pentru traininguri, discursuri, prezentări, articole, postări, le scriu întâi de mână, apoi le trec în laptop. Biroul meu e plin tot timpul cu hârtii și postit-uri pe care le rup, după ce am notat ideile în foldere. Scrisul de mână ne ajută în multe feluri: o mulțime de simțuri sunt activate, literele sunt ca niște cârlige cu care tragem amintiri din memorie, ne ajută să ne facem ordine în gînduri și ne dă claritate. În vîrful pixului avem un set de neuroni. Epilog Long short story, de atunci, conștient, bastonașele în sus de la literele cu cu pricina sunt foarte înalte. Le fac uneori caraghios de înalte și zâmbesc. Chiar și la traininguri când scriu pe flipchart, dacă nu mi se par suficient de înalte, le ajustez instant. Mi-a devenit reflex și le asociez cu creșterea, cu dezvoltarea, cu inovația. Când scriu un proiect îmi spun: Hai, că poți să-l faci mai bine! Când scriu o postare, un speech, o prezentare, îmi spun: Hai, că poți să exprimi complexitatea în simplitate. Și uite așa, de la 4 litere, gândesc altfel și acționez altfel. Și ajung mai repede unde îmi propun. Mă gândeam că felul în care scriam de mână înainte era ca un scenariu. Durează mult ca scenariile să se înrădăcineze (la fel ca scrisul de mână). Și s-ar putea ca scenariile să ne stea în cale, pentru că le considerăm singura noastră opțiune. Ca atunci când începi ceva, sau te vezi cu cineva, sau ajungi într-un loc nou. Dar dacă ești doar curios? Rescriem scenariul, rescriem rezultatul.
Vinars Brâncoveanu și istoria distilării
Brâncoveanu Vinars se naște dintr-un proces meticulos de distilare, esențial pentru construirea identității sale. Apoi, în călătoria de 7 ani pe care o face în butoaie de stejar, dobândește aromele complexe care-l definesc. Distilarea are o ilustră și îndelungată istorie. Începe în jurul anului 2000 î.Hr. în China, cu distilarea plantelor medicinale. Nu era străină nici popoarelor din Mesopotamia. Iar alchimiștii din Alexandria o practicau ca parte din ritualul de eliberare a durerii din suflet. Cea mai veche rețetă de distilare a vinului îi aparține lui Anaxilau din Tesalia, care a fost expulzat din Roma pentru practicarea magiei. Însă primul echipament de distilare a fost inventat de o femeie remarcabilă: Hypathia din Alexandria – matematician, astronom, inventator, muzician, filosof. Iar alambicul, așa cum îl știm azi, e opera alchimistul Jabir ibn Hayyan – considerat în lumea arabă părintele chimiei. Distalarea în literatura greacă Grecii antici au consumat butoaie de cerneală pentru a omagia puterea sacră a licorilor îmbătătoare și pe Dionis – zeul vinului și fertilității. I-a învățat pe muritori să cultive vița de vie iar când era binedispus aranja să țâșnească din țărână lapte, miere și vin. Poeții descriu cum menadele – nimfele care l-au crescut pe Dionis și care apoi i-au devenit însoțitoare, dădeau adevărate spectacole când intrau în starea de exaltare declanșată de dans și alcool și își pierdeau controlul. Nu că l-ar fi avut vreodată. Dar în astfel de momente, puneau pe capul celor ce urmau a fi purificați, vase de bronz pline cu băuturi distilate și le dădeau foc. Asta până s-au prins cum să păstreze flăcările teatrale dar să mai rămână și ceva păr și haine pe bieții muritori, ca să nu se purifice de tot. Distilarea și școlile de medicină Prin secolul al VI-lea, perșii practicau distilarea la școlile de medicină. Iar 3 secole mai târziu, arabii foloseau alambicuri mari și elaborate pentru experimente inovatoare, încercând să descopere elixirul vieții. Chiar și Biserica și-a depășit, în cele din urmă, opoziția față de băuturile spirtoase distilate. A permis mănăstirilor să găzduiască alambicuri, pentru a face aqua vitae sau apa vieții, botezată prin foc. Desigur, nici casele regale nu au rămas mai prejos și au angajat distilatori, care ocupau un loc de cinste la palat. Prima carte tipărită despre producerea distilatelor care tratau o varietate de afecțiuni a apărut în Germania, în 1477. Se recomanda o linguriță de ”apa vieții” în fiecare dimineață pentru a preveni îmbolnăvirea. Iar dacă i se dădea unui muribund, acesta își mărturisea pe patul de moarte și cele mai ascunse secrete. Tot în această perioadă, băuturile distilate au fost incluse și în cărțile de bucate, ca să pună în valoare preparatele culinare. Licențiere și impozitare Prin secolul al XV-lea, autoritățile germane deveniseră preocupate de pericolul consumului de băuturi spirtoase, deoarece oamenii fără experiență medicală au început să monteze alambicuri acasă și să-și vândă marfa doritorilor. Abia 2 secole mai târziu a devenit obișnuită distilarea în alambicurile industriale. A fost o perioadă frământată de lupte pentru licențiere și impozitare. Tot pe atunci, consumul de băuturi spirtoase distilate și-a pierdut asocierea cu simbolismul spiritual și tratamentul medical. În schimb, a devenit o problemă de sănătate publică, pe măsură ce abuzul de băuturi spirtoase (adesea de calitate îndoielnică) scăpase de sub control. Distilarea și Brâncoveanu Vinars Cert este că venerația pentru băuturile distilate a rezistat, ca o dovadă a originilor străvechi și a puterii lor misterioase. Etimologic, distilare înseamnă „separare, picătură cu picătură”. Brâncoveanu Vinars le adună laolaltă și le dă valoarea pe care o merită. Înnobilat prin foc și îmbogățit în timp, are multe să-ți povestească. Îți va spune că e cules din istorie și făcut așa cum trebuie, pentru ca tu să-l savurezi așa cum vrem. Până la capăt.
Cum să scapi de obiceiurile toxice
În sala de training, mi-am provocat cursanții la o discuție despre obiceiurile care îi împiedică să-și atingă obiectivele – adică despre acele deprinderi câștigate prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni. Și despre cum comunică prin comportamentul lor în fiecare moment, chiar dacă nu sunt conștienți de asta. Căci orice comportament e o formă de comunicare. Cum apar obiceiurile toxice Cu toții, la un moment dat, încercăm să schimbăm un obicei pentru a ne îmbunătăți viața. Dacă îmbrățișăm un obicei prost, e admirabil să încercăm să-l eliminăm. Doar că multe încercări eșuează, pentru că obiceiurile proaste nu apar de nicăieri. Nimeni nu se trezește într-o zi și decide că vrea să se uite la televizor până la primele ore ale dimineții, sau să se îngrașe ori să nu ducă lucrurile la bun sfârșit. Obiceiurile proaste evoluează, în general, pentru a servi unei nevoi neîmplinite: lipsa de conexiune, de confort, distragere de la anumite gânduri … Încercarea de a elimina obiceiul și de a lăsa restul neatins nu elimină nevoia și poate duce la înlocuirea obiceiului cu unul la fel de dăunător sau chiar mai rău. Din acest motiv e importantă rezolvarea nevoii de bază, schimbarea în pași mici, care te duc unde vrei să ajungi. Pașii spre schimbare Dar dacă schimbările mici creează rezultate mari, atunci de ce succesul e atât de departe? Răspunsul se rezumă la un singur cuvânt: disciplina. Nu mulți oameni au o disciplină consecventă atunci când vremurile sunt bune. Au și mai puțină în perioadele de stres. Oricine poate face ceva o dată. Nu toată lumea o poate face constant. E comun să mănânci sănătos. A mânca sănătos toată săptămâna nu este. Să alergi ocazional e simplu. Să alergi în fiecare dimineață nu este. Să mergi la culcare la timp o dată e ușor. A face asta aproape mereu nu este. A te poziționa pentru succesul viitor e simplu. Dar nu ușor. Cea mai grea parte este disciplina necesară pentru a face lucruri obișnuite o perioadă foarte lungă de timp, chiar și atunci când rezultatele abia se observă. Când spun că trebuie să iubești procesul, la asta mă refer. Poți să o faci când e greu? Poți să o faci când cei din jurul tău se opresc? Poți lucra la ceva suficient de mult pentru a-i da timp să se compună? Poți să continui când rezultatele nu sunt vizibile? A-ți imagina succesul e simplu. A merge spre el zi de zi e greu. Rezultatele extraordinare vin de la oameni obișnuiți, cu o disciplină neobișnuită.
Butoaiele de stejar și vinars Brâncoveanu, o asociere imbatabilă
Vinars nu ar fi existat dacă butoaiele de stejar nu ar fi fost inventate. Fără ele, am fi pierdut una dintre cele mai bune băuturi din lume. De peste două mii de ani, butoaiele de stejar au fost folosite pentru a stoca, transporta și matura licoarea zeilor. Iar fabricarea lor este unul dintre cele mai vechi meșteșuguri. Invenția butoiului se datorează celților Celții erau foarte pricepuți când venea vorba de manipularea fierului și a lemnului. Tocmai această măiestrie i-a transformat în constructori experți de bărci. Iar până la butoaie a fost doar un pas. Scândurile arcuite au fost transformate în doage, apoi asamblate și înconjurate de cercuri de oțel. Apariția butoaielor a fost o mare relaxare pentru gali care, de prin secolul al II-lea î.Hr. au început să le folosească mai ales pentru transportul alimentului preferat: berea. Erau recipiente solide și ușor de rostogolit, nu trebuiau cărate ca să-și rănească spatele. Iar odată ce nu mai erau utilizabile, puteau fi reciclate și folosite la consolidarea pereților puțurilor. Butoiul a fost nu doar un pas înainte în ceea ce privește transportul – plutea când era gol dar și plin. Era și ușor de curățat și garanta o mai bună igienă. În plus, galii erau privilegiați. Civilizația lor se învârtea în jurul lemnului și aveau acces nelimitat la materie primă de calitate. Tehnologie îmbrățișată de romani Poate butoiul de stejar ar fi fost destinat doar berii dacă n-ar fi intrat în scenă Imperiul roman. Pe măsură ce s-a extins, a asimilat numeroase popoare dar le-a și îmbrățișat tehnologiile. Și uite-așa, romanii au dat peste gali și au descoperit că transportau bere în ciudățeniile alea din lemn. Pentru ei, stejarul era absent din cauza climatului cald și uscat, așa că l-au adoptat pentru depozitarea vinului. Nici galii nu s-au lăsat mai prejos. După ce și-au descoperit pasiunea pentru vin, podgorii întinse au început să înflorească în toată Galia, în ciuda restricțiilor impuse de Roma cu privire la drepturile de plantație. Asta explică de ce etimologia cuvântului „tonneau” – termenul comun francez pentru „butoaie”, ne trimite la o rădăcină celtică mai degrabă decât la una latină. Dar una dintre cele mai importante descoperiri a fost transformarea de care se bucură un distilat cu cât stă mai mult timp în butoaie de stejar. Își schimbă culoarea și gustul, dobândind astfel complexitate și rotunjime. Este ceea ce astăzi se numește ”maturare”. Butoaiele de stejar și vinars Brâncoveanu Vinars Brâncoveanu își datorează o mare parte din caracterul său sofisticat calității butoaielor de stejar. Este maturat timp de 3 ani pentru a primi calificativul „VS” (Very Special). Culoarea aurie, parfumul și aromele elegante de vanilie, fructe proaspete și notele lemnoase fac din acest vinars o experiență de neuitat. Brâncoveanu V.S.O.P (Very Superior Old Pale) călătorește mai departe și este maturat minim 5 ani. Are culoarea chihlimbarului, cu nuanțe aurii. Parfumul delicat, vanilat, se îmbină cu note de fructe confiate și migdale. Iar Brâncoveanu X.O (Extra Old) e maturat cel puțin 7 ani în butoaie de stejar. A rezultat, astfel, un transfer de arome bogate, rafinate, delicate și complexe ale unui cupaj de excepție. Are culoarea chihlimbarului cu nuanțe de mahon, miros lemnos, de coajă de portocală și arome de nucă de cocos și vanilie. Înnobilat prin foc și îmbogățit în timp, Vinars Brâncoveanu are multe șă-ți povestească. Ascultă-l înainte de a-l savura,! Îți va spune că e cules din istorie și făcut așa cum trebuie, pentru ca tu să-l bei așa cum vrei. Până la capăt. A la votre!
2022 – Anul simplității, concentrat pe esențial
Tradiția este ca în fiecare an, spre sfârșitul lunii decembrie, marii meșteri ai cuvintelor să aleagă un cuvânt care exprimă experiențele semnificative ale anului ce se încheie. Dar de ce nu l-am alege de la începutul anului? Cuvintele pe care le folosim contează. Semnificația pe care le-o dăm ne modelează credințele și ne conduc comportamentul. Cuvintele au putere. Puterea lor vine din felul cum vibrează-n noi când le citim, rostim sau auzim. Ce-ai spune dacă … ? Ce-ai spune ca în 2022, cuvântul care să ne ghideze să fie simplitate? Pentru că lumea este un loc complicat și zgomotos. Un loc plin de opțiuni, idei, produse, servicii, știri, informații, opinii, păreri. Asta explică de ce mulți dintre noi tânjesc după simplitate: o viață care poate fi mai pașnică și concentrată pe esențial. Recunosc, m-am gândit mult la simplitate de când m-am întors din vacanța de iarnă pe care am petrecut-o în Africa și care a fost mai mult o explorare. Adevărata simplitate Cred că găsirea simplității nu e întotdeauna ușoară. Nu înseamnă doar să ne golim dulapurile de hainele pe care nu le mai purtăm. Sau să mai tăiem din rezoluțiile de la început de an (de care oricum uităm, căci ne luăm cu viața). Adevărata simplitate necesită înțelegerea rădăcinilor a ce ne distrage de la lucrurile esențiale (media zgomotoasă, relații toxice, lucruri de care n-avem nevoie dar la care suntem abonați). Și să înțelegem motivele pentru care lucrurile pot deveni complexe și copleșitoare. Și nu cred că e suficient ca viața noastră să pară simplă. Trebuie să fie simplă din interior, fără dezordine și confuzii. O viață mai simplă ne-ar ajuta să eliminăm zgomotul și să ne concentrăm pe ceea ce contează cu adevărat pentru noi. Cuvintele anului 2021 Mi-a plăcut cuvântul anului 2021 ales de dicționarul Cambridge: perseverență. Pe listă mai erau cuvintele vaccin, pandemie, carantină, coronavirus. De exemplu, dicționarul Oxford a ales vaccin – poate și pentru că mintea umană este antrenată să se concentreze pe obstacole, ca să ne asigure supraviețuirea. Dar, pentru că mulți oameni au rostit și scris despre perseverență, după ce Perseverance Rover al NASA a aterizat pe Marte, a devenit cuvântul dominant. Mi-a plăcut și cuvântul ales de Arianna Huffington, CEO Thrive Global: reziliență. Un cuvânt care ne duce cu gândul la speranță și la posibilități, pe măsură ce ne confruntăm cu obstacole și provocări. A propus chiar ca Reziliență să fie cuvântul următorului deceniu. Am scris anul trecut despre Cele 6 abilități care ne ajută să fim rezilienți Pentru că Reziliența nu este, cum poate credeam în primele zile ale pandemiei, o stare finală. E un proces constant de devenire. Iar în prezența incertitudinii, a instabilității politice ori climatice și a noilor variante covid care ne răstoarnă planurile, Reziliența este un proces mai degrabă, decât o destinație finală. Nu o stare de atins, ci o mentalitate. La fel și Adaptabilitatea[…] Căci mâine poate fi diferit în moduri pe care nici măcar nu ni le imaginăm. Așadar, simplitate în 2022. Pentru o viață care poate fi mai pașnică și concentrată pe esențial. Cum altfel putem practica reziliența și să fim perseverenți în ce ne propunem, dacă nu înlăturăm zgomotul? Poate îl incluzi și în Ghidul tău Michelin pentru 2022.
Cum să răspunzi atacurilor din social media
Am vorbit despre acest subiect la Digi24 TV, la invitația Teodorei Tompea. Varianta video aici. Ce nu am reușit să spun (din cauza timpului limitat) este că lucrurile pe care oamenii le iubesc la tine nu sunt neapărat cele pentru care vrei să fii iubit. Oamenii decid că te plac din motive complet în afara controlului tău, de care, de multe ori, nici măcar nu ești conștient. La un moment dat trebuie să accepți că percepțiile altora despre tine sunt la fel de valide ca ale tale. Și acum, despre atacurile din social media Au trecut vremurile în care toată lumea credea că internetul va fi raiul exprimării politicoase. Creșterea rețelelor sociale, anonimatul și lipsa de reglementare au transformat web-ul într-un teren fertil pentru transmiterea mesajelor de ură. Indiferent cât de mult ne-am strădui, nu putem fi plăcuți de toată lumea. Sunt oameni care pur și simplu urăsc. Iar cei care urăsc nu se pot abține. Ei sunt haters. Dar mai sunt și trollii. În poveștile pentru copii, un troll este un monstru furios și antisocial care se ascunde sub poduri sau în munți și răpește animale sau oameni. Astăzi, în loc de poduri și munți, cei de pe internet se ascund în spatele unui ecran și fac tot posibilul să provoace suferință. CE ÎI DEOSEBEȘTE ȘI CE ÎI ASEAMĂNĂ? Cea mai mare diferență dintre un hater și un troll este că un troll nu țintește neapărat succesul altcuiva. Trolii se distrează prin comentariile pe care le fac – în timp ce haters se hrănesc cu ura pe care o împrăștie Ambii însă lansează intenționat mesaje provocatoare sau jignitoare, pentru a atrage atenția, a provoca necazuri sau a jigni pe cineva TIPURI DE HATERS Primul vizează personalități publice cu un număr mare de urmăritori pe rețelele sociale, în speranța că acestea sau adepții lor le vor răspunde și, astfel, le vor amplifica puterea Celălalt tip sunt oameni care prezintă o trăsătură psihologică cunoscută sub numele de „potență socială negativă” – asta înseamnă că le place să provoace rău altora: au plăcere de a-i supăra pe cei pe care îi abuzează, astfel că dacă victima lor răspunde, doar îi încurajează să continue DE CE OAMENII TRANSMIT MESAJE CARE ÎNDEAMNĂ LA URĂ? Motivele sunt diferite dar, în esență, o fac: ca să se răzbune căută atenție din plictiseală ca să se amuze DECI, CUM SĂ NE DESCURCĂM CU HATERS? RECUNOAȘTEȚI-I Au un profil creat intenționat să răspândească conținut controversat sau în afara subiectului și pentru a provoca răspunsuri inflamatorii, rămânând în același timp anonimi. Haters se angajează în discuții și împărtășesc în mod deliberat mesaje de ură care vizează un anumit individ sau un grup de oameni. Ei sunt bătăușii web Numele lor este de obicei unul neobișnuit sau unul fals. Amintiți-vă, își propun întotdeauna să rămână anonimi. Nu au setată o fotografii de profil, ori au unacu flori / animale ori folosesc imaginea unei persoane celebre sau o fotografie pe care o pot descărca de pe net Uită-te la adepții lor. Cati au? Sunt ei înșiși haters? Apoi, vezi ce postează. De cele mai multe ori, activitatea lor este neregulată și repetitivă. BLOCAȚI ȘI RAPORTAȚI Nu le acordați recunoașterea pe care o caută. Când vedeți comentariile lor provocatoare la postările voastre, cel mai bun lucru este, probabil, să le ignorați. Nu hrăniți niciodată trollii! Dacă sunteți victima discursului instigator la ură sau a public shame online, ar fi mai bine să vă detașați și, atunci când recunoașteți un troll, blocați-l imediat și raportați-l. Dacă i se întâmplă cuiva cunoscut, spuneți-i să facă la fel și apoi raportați profilul. LUCRAȚI ÎN COLECTIV Haters câștigă mai multă încredere în ei înșiși când sunt împreună. Din acest motiv, atunci când vă confruntați cu ei ar trebui să faceți același lucru. Construiți o rețea în jurul vostru, pentru a vă simți mai puternici. CUM SĂ RĂSPUNDEȚI? Uneori, mesajele de ură pot fi răspândite și printr-un profil real. În aceste cazuri, un răspuns direct ar putea fi o modalitate mai eficientă de a aborda problema, atâta timp cât o faceți în mod corect. Iată câteva recomandări: Contestați întotdeauna mesajul, niciodată persoana care l-a răspândit. Folosiți fapte și date pentru a semnala generalizări și inexactități. Evidențiați răul discursului instigator la ură, arătând o perspectivă diferită. Împărtășiți povești pozitive care oferă speranță. Rămîneți politicoși. Nu spuneți nimic din ce ați putea regreta mai târziu. Vă protejați și câștigați respectul celorlalți. Folosiți umorul. Funcționează! AVEȚI GRIJĂ DE VOI! Uneori, lumea online poate deveni un pic copleșitoare, mai ales când vă confruntați cu o situație plină de ură. În aceste cazuri, deconectați-vă. Opriți dispozitivele și mergeți la o plimbare, vorbiți cu un prieten sau faceți ceva care vă place. Nu lăsați un episod toxic de pe rețelele sociale să vă doboare, viața reală nu este acolo! CUM AFECTEAZĂ TROLLINGUL Poate părea că nu există consecințe pentru haters, din cauza anonimatului pe care îl poate oferi internetul, dar există consecințe pentru persoana vizată: Poate provoca un nivel crescut de anxietate și o scădere a stimei de sine pentru victimă. Cei atacați încep să pună la îndoială aspecte la care nu s-au gândit înainte sau pot evidenția nesiguranțe pe care le aveau deja și pot crea altele noi. Așadar: RECUNOAȘTE DUREREA. Avem sentimente. Suntem programați biologic să trăim în comunități, deoarece supraviețuirea noastră depindea de asta. Identifică sentimentele pe care le simți (respingere, eșec, nesiguranță) și numește-le. „Sentimentul” nu este un fapt. ANALIZEAZĂ REALITATEA. Dacă cineva ți-ar spune „Nu-mi place părul tău albastru” (și nu ai părul albastru) ți-ar fi rănit sentimentele? Probabil ca nu, pentru că nu ai părul albastru. Încearcă acest mod de gândire când cineva spune sau se comportă de parcă nu te place. Pur și simplu nu-i place părul tău albastru inexistent. ÎNTREBĂ-TE DACĂ ACEST LUCRU CHIAR CONTEAZĂ. Dacă acea persoană se află la periferia vieții tale și nu în cercul tău intim, chiar contează dacă te place? Inteligența ta emoțională va crește pe măsură ce înveți să lucrezi cu sentimentele tale. PĂSTREAZĂ DISTANȚA. Interacționează cu un
Brâncoveanu X.O – Ediția Limitată Gheorghe Zamfir
La finalul anului trecut, Alexandrion Group și-a extins gama Premium cu Ediția Limitată Gheorghe Zamfir. Un vinars exclusiv, rafinat și complex, extra-maturat ȋn butoaie de stejar, care reflectă excelența și unicitatea. Această ediţie nobilă îi este dedicată și poartă numele lui Gheorghe Zamfir, unul dintre cei mai mari muzicieni români ai tuturor timpurilor care, prin pasiune și inovație a devenit simbolul mondial al muzicii interpretate la nai. Identitatea vizuală Ediția Limitată are o eleganță distinctivă. Cutia carte este blue navy – simbol al unui produs premium și simbolizează cunoașterea. Regăsim portretul lui Gheorghe Zamfir și semnătura acestuia iar numele lui Brâncoveanu este scris cu majuscule aurii, simbol al puterii și statutului. Un alt element de atracție este mențiunea Extra aged – un atu distinctiv al acestei Ediții limitate. Sticla păstrează elementele unice ale nobilului Brâncoveanu X.O – semnătura voievodului ca experiență senzorială și arcada tradițională a stilului arhitectural brâncovenesc. La acestea se adaugă semnele distinctive ale acestei ediții speciale. Vârsta și structura îl transformă într-un vinars unic Are culoarea chihlimbarului cu nuanțe de mahon. Miros lemnos, de coajă de portocală. Arome de migdale, nucă de cocos și vanilie, completate cu note fine și condimentate. Iar gustul rafinat, catifelat, cu tente de fructe uscate, nuci și corp lemnos, taninuri topite și urme de tutun, anticipează un postgust uscat. Inscripția ”Dedicat valorilor românești” onorează alegerea lui Gheorghe Zamfir care, prin asocierea cu această colecție exclusivă, îi amplifică valoarea și noblețea și îi imprimă o parte din energia sa creatoare. Este pentru cei ca tine: curajoși, dinamici, care au atins un statut social și sunt deschiși să dea mai departe, cu noblețe și bunătate, din înțelepciunea și experiența lor. Ascultă-l înainte de a-l savura. Îți va spune că e cules din istorie, făcut așa cum trebuie, pentru ca tu să-l bei așa cum vrei. Până la capăt!
Cum să funcționăm în perioade de incertitudine
Am vorbit la Prima TV despre cum să funcționăm în perioade de incertitudine. Creierul nostru urăște ambiguitatea. Au fost 2 ani afectați de o incertitudine profundă și atotcuprinzătoare. Într-o pandemie globală, niciunul dintre noi nu poate fi sigur când – sau dacă – viața va reveni la normalul pe care îl știam. Dar, după câte s-au întâmplat, poate nici nu ne-ar mai folosi vechiul normal. Pentru că nu mai suntem cei din trecut. Astăzi, sunt foarte puține lucruri despre care putem fi siguri și asta poate alimenta multă teamă. La urma urmei, așa suntem construiți: cu cât avem mai multe informații la dispoziție, cu atât ne simțim mai în siguranță. Îngrijorarea, în special cea care însoțește o perioadă lungă de incertitudine extremă, poate avea efecte fizice. Stresul contribuie la hipertensiune arterială și obezitate. Desigur, cele mai evidente efecte ale incertitudinii sunt mentale. În acest moment, cu toții simțim o astfel de pierdere a controlului. Așadar, dacă situația actuală te-a dat de cap, cu siguranță nu ești singurul care simte așa. Dar, oricât de neajutorat te-ai simți, vestea bună este că poți să te descurci mai bine în confruntarea cu necunoscutul. NU PRIVI PREA DEPARTE – ÎNAINTE SAU ÎNAPOI Când începi să-ți faci griji peste măsură, poți cădea într-o groapă a gândurilor negative. Încerci să rezolvi probleme din trecut sau să prezici ce se va întâmpla în viitor. Nu e în mod inerent rău. Are sens să ne despărțim de ce a mers prost sau să ne pregătim pentru ce se va întâmpla. Dar sarcina mentală poate deveni epuizantă. Cu cât lași aceste gânduri să se înfrunte, cu atât ai mai multe șanse să devii mai nesigur și cu atât e mai probabil ca aceste gânduri să dureze mai mult. Îngrijorarea cu privire la lucruri care sunt prea departe în viitor nu are niciun beneficiu cognitiv. CE POȚI FACE ANTRENEAZĂ-TE PENTRU VIITOR În loc să te concentrezi asupra unui viitor incert, trăiește în prezent și antrenează-te pentru viitor. Astfel, îți direcționezi atenția pe ceva productiv. Cele mai reconfortante activități sunt cele în care construiești ceva cu mâinile tale. Poate avea un efect hipnotic asupra creierului, căci va fi ocupat să se gândească la ceva constructiv. Te calmezi, nu-ți mai zboară gândurile la alte lucruri și te concentrezi pe ceea ce faci. Încearcă să dai un sens vieții tale, ancorează-te într-un proiect. Ceva care să te bucure: să-ți dezvolți noi abilități, să-ți redecorezi casa, să scrii … NU-ȚI IMAGINA CELE MAI RELE SCENARII Adesea, dorința de a fi pregătit pentru toate posibilele catastrofe se poate transforma în hiper-certitudine că lucrurile vor merge rău. Poate simți că e mai ușor de gestionat să presupui ce e mai rău decât să nu știi ce va fi, dar cu siguranță nu e mai sănătos. E ușor să fii prins în toate lucrurile care ar putea merge prost. Din nou, avem un imperativ evolutiv de a recunoaște și de a evita pericolul. Dar e important să recunoaștem catastrofa. CE POȚI FACE CONCENTREAZĂ-TE PE OPTIMISM Asta nu înseamnă neapărat să presupui că se vor întâmpla numai lucruri bune – o rețetă sigură pentru dezamăgire. Dar, că orice s-ar întâmpla, vei fi bine. Poți începe să promovezi optimismul prin transformarea dialogului cu tine însuți. Dacă îți spui constant: „Uf, este îngrozitor, nu știu cum voi trece peste asta, tot ce știu și prețuiesc s-a terminat!”, asta vei avea. Dar dacă îți spui: „OK, nu știu cum va fi dar, într-un fel sau altul, voi găsi o cale”, poți manifesta o mentalitate pozitivă. Iar pozitivitatea naște reziliență. Rolul optimismului în dezvoltarea unei mentalități de reziliență e grozav. Dacă ești o persoană care vede lucrurile pozitiv, ai un sentiment mai mare de control. NU ÎNCERCA SĂ ÎNDEPĂRTEZI INCERTITUDINEA Evită tentația! Nu numai pentru că ai putea ajunge într-o gaură care înrăutățește totul, ci și pentru că, a-ți îndepărta temerile, nu e o soluție durabilă. CE POȚI FACE ÎMBRĂȚIȘEAZĂ NECUNOSCUTUL Cel mai bun mod de a gestiona incertitudinea e să încerci să o accepți în viața ta. Ia în considerare terapia de expunere. Cu cât ești mai capabil să trăiești cu ambiguitatea, mai degrabă decât să te lupți cu morile de vânt, cu atât înveți mai mult că poți face față. Singura certitudine din univers este schimbarea. A lupta împotriva ei e neproductiv și distructiv. Într-o furtună puternică, arborii care nu se îndoaie se rup, cad și mor. Oamenii sunt la fel. Lucrurile pot părea scăpate de sub control – și poate că sunt. Dar asta nu înseamnă că nu poți recâștiga controlul asupra propriei vieți. Nu putem controla politica. Nu putem controla vremea, nu putem controla traficul. Pandemia continuă și nu putem controla nici asta. Dar putem controla gândurile pe care le avem, cine este în viața noastră, ce auzim și vedem. Avem mai mult control decât credem și e benefic să ne concentrăm pe asta. GÂND DE FINAL Nu inventa factori care complică lucrurile, atunci când nu sunt necesari. Când are loc un eveniment neașteptat, oamenii căută povești, coincidențe, cauze supranaturale și alte forme de alinare, pentru a explica ceva care îi sperie sau surprinde. Însă modul în care reacționăm și răspundem la aceste evenimente depinde de cum le privim. Disponibilitatea de a accepta responsabilitatea pentru propria viață e sursa din care izvorăște respectul de sine.
Ghidul tău Michelin
Renumitul chef Sébastien Bras a șocat lumea gastronomiei la finalul lui 2017, când a anunțat că renunță la cele 3 stele Michelin, pe care le-a deținut timp de 18 ani. O stea Michelin reprezintă un „restaurant foarte bun în categoria sa”. Trei stele sunt însă onoarea supremă. Cea mai înaltă distincție culinară pentru un restaurant francez. Se acordă doar restaurantelor care oferă „bucătărie excepțională”. 27 de restaurante franceze dețin ratingul maxim. Dorința de a experimenta Sébastien Bras, proprietarul restaurantului Le Suquet din sudul Franței, a luat o hotâre fără precedent. A decis să renunțe la ratingul său de top pentru că și-a dat seama că, an de an, efortul de nu-și pierde cele trei stele Michelin l-a împiedicat să experimenteze preparate creative, pe care temuții inspectori anonimi ar putea să nu le placă. Nu a mai vrut să gătească sub presiunea uriașă de a fi judecat și un singur fel de mâncare sub stardardele de evaluare să-i pună în pericol reputația. Chef Bras a înțeles că evaluarea îl ținuse blocat într-un sistem al dorințelor celebrului Ghid. Principiul organizării tuturor alegerilor sale a fost să-l facă fericit pe Michelin. Când a reflectat la motivul pentru care a devenit bucătar, și-a amintit că și-a dorit să împărtășescă bucurie cu restul lumii – nu să devin sclavul unui sistem de rating. Iar când a înțeles modul în care Ghidul Michelin a creat o plasă a dorințelor în care era prins, a găsit curajul să se extragă din sistem. Ghidul tău Michelin Cum arată Ghidul tău Michelin? Sau cum ar arăta? Dorințele tale sunt în el? S-ar putea să nu implice statutul de VIP, nici aprobarea anumitor persoane sau așteptările altora. Personal, am început să-l construiesc pe-al meu prin 2012, când am ieșit din televiziune (ca angajat). Dorințele noastre au o istorie. Putem ști dacă sunt dorințe autentice dacă înțelegem de unde vin. Asta implică să ne scufundăm adânc în trecutul nostru, să înțelegem cum am evoluat și să ne regăsim cu dorințele care au fost cu noi multă vreme, dar de care n-am prea avut timp. 𝗣𝗦: La scurt timp, și Boath House – a Scottish country house hotel a cerut să i se retragă onoarea de a face parte din acest club de elită. Deținea de 10 ani o stea Michelin dar a ajuns la concluzia că așteptările ghidului erau în contradicție cu marjele de profit realizabile și puneau un stres enorm asupra afacerii de familie. Au vrut să ofere clienților o experiență mai informală și mai relaxată, acel ‘Warm touch’. Și, din ce-am citit, au reușit.