Obținerea și menținerea motivației

În primii ani ai secolului trecut, Hanoi avea o problemă cu șobolanii care se înmulțiseră foarte mult. Pentru a o rezolva, guvernul colonial francez a găsit soluția: oferea bani celor care aduceau o coadă de șobolan. Desi mii de cozi au fost licitate, populația de șobolani din Hanoi nu s-a micșorat. În schimb, șobolani fără coadă mișunau pe străzi și au fost descoperite și mai multe colonii de șobolani. Căci, ca să câștigi bani din vânzarea cozilor de șobolani, ai nevoie de mai mulți șobolani, care cresc și mai mulți șobolani.

Morala poveștii: ai grijă cum motivezi (și te motivezi) și ce comportamente recompensezi.

Motivația are mai multe fațete

De exemplu, rolul pe care progresul îl joacă în motivație. Ești mai motivat dacă te concentrezi pe cât de departe ai călătorit spre un obiectiv sau dacă îți antrenezi atenția pe drumul pe care îl mai ai de parcurs? Răspunsul nu e atât de simplu, căci … depinde.

• Depinde pe ce te concentrezi – ești o persoană care vede paharul pe jumătate gol sau pe jumătate plin?
• Depinde ce te inspiră să mergi mai departe: totul sau nimic ori beneficiile pe care le obții pe măsură ce înaintezi?
• Depinde ce te motivează: călătoria în sine sau cât de aproape ești de scopul propus?

Răspunsurile la aceste întrebări îți arată cum să-ți folosești progresul ca forță motivațională.

Un alt exemplu: feedback-ul negativ. În unele cazuri, poate fi esențial pentru creștere dar are și tendința de a ne submina motivația și capacitatea de a învăța. Psihologul Martin Seligman descrie fenomenul ca „neputința învățată” în cadrul experimentelor sale, în care câinii și oamenii care nu puteau evita pedeapsa într-o situație nici măcar nu încercau să o evite într-o altă situație în care puteau.

Așadar, efectul a feedback-ului negativ asupra atingerii obiectivului e determinat de implicarea și de expertiza (sau experiența) beneficiarului: cu cât o persoană e mai determinată să atingă un obiectiv și cu cât e mai încrezătoare că îl poate atinge, cu atât îi este mai ușor să tolereze și să învețe din feedback-ul negativ.

Motivația nu e constantă

Am mai observat ceva în antrenamentul echipelor:

Pentru cei mai mulți, entuziasmul e mare la începutul și la sfârșitul urmăririi obiectivului din programele de training. Dar la mijlocul cursului, unii își mai pierd din motivație. Pentru a gestiona mai bine mijlocul, îi ghidez să-și stabilească sub-obiective și repere pentru a marca un nou început.

Poți folosi și tu aceste tactici pentru a-ți motiva echipa.

Nu în ultimul rând, motivația depinde și de felul în care creierul procesează oboseala. Dar despre asta, într-o altă postare.

Motivația e fragilă, personală și depinde de obiceiurile comportamentale, care sunt parte din felul în care comunicăm.

Uneori, e o minune că reușim să ne motivăm pe noi înșine, ca să nu mai vorbim de cei pe care-i coordonăm.