Adaptabilitatea. Sau cum să revenim ”înainte”

Puterea rezilienței a fost demonstrată de când a izbucnit pandemia declanșată de COVID-19. Dar mai există o abilitate care ne ajută, nu atât să reacționăm la provocări, ci mai degrabă să fim pregătiți să le întâmpinăm când vor sosi: adaptabilitatea.

Deși reziliența și adaptabilitatea sunt legate, ele sunt și diferite, în moduri importante.

• REZILIENȚA implică adesea să răspundem adecvat unui eveniment extern
• În timp ce ADAPTABILITATEA ne ajută să găsim mecanisme prin care să depășim presiunile nedorite și să mergem mai departe, dincolo de acestea

Când învățăm să fim mai adaptabili, pe măsură ce circumstanțele evoluează și se schimbă, nu doar „revenim” din situații dificile – ci „revenim înainte”, pe tărâmuri noi.

Related story: Cum să devii rezilient

ADAPTABILITATEA

Adaptabilitatea este, în esență, capacitatea de a învăța flexibil și eficient și de a aplica ce cunoaștem la diverse situații. Este, de fapt, o meta-abilitate – să învățăm CUM să învățăm și să fim conștienți când să acționăm. Să devenim deschiși la schimbările din viața noastră. Astfel, putem menține controlul asupra incertitudinii înainte ca presiunile să crească până la punctul în care schimbarea e mult mai dificilă sau chiar inutilă.

ADAPTABILITATEA

Este o ancoră în perioadele de transformare și schimbare. Ne permite să fim mai rapizi și mai buni la învățare și ne orientează către oportunitățile viitoare, nu doar către provocări.

Ne ajută să ne străduim să învățăm să stăpânim ceva nou nu doar pentru a evita eșecul sau pentru a obține o recompensă ori un stimulent cu miză mare.

În același timp, aceleași condiții care fac ca adaptarea să fie atât de importantă pot declanșa teamă. Frica ne ține captivi în modele familiare sau în soluții care au funcționat ultima dată. Numim acest lucru „paradoxul adaptabilității”. Atunci când avem cea mai mare nevoie să învățăm și să ne schimbăm, rămânem cu ceea ce știm, deseori într-un mod care înăbușă învățarea.

Pentru a evita această capcană, e important să lucrăm la transformarea relației noastre cu schimbarea și cu incertitudinea, prin construirea adaptabilității ca pe o abilitate continuă.

DE CE MUȘCHIUL ADAPTABILITĂȚII E ATÂT DE IMPORTANT?

Agilitatea învățării, flexibilitatea emoțională (alături de cea cognitivă și emoțională) și deschiderea spre experiențe, fac parte din înțelegerea adaptabilității. Ne ajută să răspundem necunoscutului prin luarea unor decizii asumate.

Altfel, în special în condiții de stres, intervin anumite tipare comportamentale:

• Unii vor să controleze situația
• Alții tind să se vadă pe ei înșiși ca victime și susțin că totul este în afara controlului lor și se blochează

Iar când suntem epuizați, cădem într-o mentalitate deficitară. Ne gândim la ce nu avem și nu mai suntem la fel de adaptabili sau deschiși la învățare.

De aceea e important să experimentăm lumea prin lentila adaptabilității. Dacă creierul nu învață ceva nou, va prognoza ce se va întâmpla pe baza a ceea ce a văzut și învățat înainte.

MENTALITATEA ADAPTATIVĂ SAU MINTEA ÎNCEPĂTORULUI

Un dușman al mentalității adaptative este credința că trebuie să avem „răspunsuri corecte”, în loc să știm să adresăm întrebările corecte.

În ”mintea începătorului” există multe posibilități – în mintea expertului, sunt puține.

Mintea începătorului e liberă de deprinderile expertului, gata să se îndoiască, sa se deschidă în fața tuturor posibilităților. Când încurajăm învățarea, curiozitatea și deschiderea spre schimbare, ne dezvoltăm și flexibilitatea de a găsi mai ușor soluții.

Adaptabilitatea e o abilitate care poate fi stăpânită cu practici continue. Pare soft skill, dar nu e. A putea învăța rapid noi abilități și comportamente ca răspuns la circumstanțe în schimbare nu se concretizează peste noapte.

Însă, într-o lume în continuă schimbare, capacitatea de adaptare face diferența.