Teama de succes
În 1420, construcția Domului din Florența ajunsese într-un impas. A fost proiectat și ridicat de cele mai revoluționare minți ale vremii. Renumiți arhitecți, timp de 124 de ani, s-au mobilizat să construiască un edificiu care să eclipseze construcțiile din Veneția și Pisa. Cele e orașe erau rivale și doreau să-și afirme supremația. Ba doreau să fie chiar mai impunător ca tot ce construiră grecii și romanii de-a lungul timpului. Domul a fost ridicat până la cupolă, când și-au dat seama că n-au nicio soluție. Zona era un octogon neuniform. Nu îi identificaseră centrul și nici nu iși imaginau un suport central pe care să-l folosească pentru a facilita construcția. Și acum intră în scenă Filippo Brunelleschi – care era designer, inginer, arhitect, proiectant de nave și sculptor (printre altele). COMISIA DE EVALUARE Se prezintă Brunelleschi în fața comisiei de evaluare și spune că are soluția. Care este? a întrebat sceptic juriul. Nu vă spun, că îmi furați ideea! Și cum să-ți dăm pe mână ditamai lucrarea? Uitați cum facem. Vă împărtășesc planul și vă arăt schițele dacă treceți un test simplu: cum faceți ca acest ou să stea pe masă? Juriul s-a chinuit cu oul care se tot rostogolea. Când toți au renunțat, Brunelleschi a zdrobit fundul rotunjit al oului și a demostrat că se poate. Dar asta puteam face și noi! s-au plâns membrii comisiei. Ești un bufon arogant. Cu siguranță ați putea proiecta și cupola dacă ați avea cunoștințele pe care le am doar eu. De aceea, nu vă spun secretul. Poate atitudinea l-a ajutat să cîștige proiectul, poate juriul era disperat că nu îl mai finalizează. Cert e că Brunelleschi a reuşit să creeze cupola imensă fără niciun sprijin sau schelă, datorită unui design ingenios. A conceput o structură din cărămizi dispuse în formă de „spinare de peşte” care permitea înălţarea boltei fără elemente susţinătoare şi cu o formă perfectă de arc. Întreaga suprafaţă a fost împărţită în 8 porţiuni și se estimează că s-au folosit peste 4 milioane de cărămizi, pe care însuși Brunelleschi le-a desenat. A fost primul dom octagonal din istorie şi cel mai mare construit până atunci (cred că încă este cel mai mare din lume). Nu au mai fost găsite schițele și abia în zilele noastre, prin tehnica Scanare laser 3D, arhitecții au înțeles cum a fost construită această minune a ingineriei. Singurul risc Dacă ai o idee care îi poate ajuta și pe alții, nu mai sta pe gânduri! N-are rost să-ți faci griji că îți va fi furată, căci sigur așa se va întâmpla. Desigur, nu înainte de a ți se spune că n-o să funcționeze. Pentru că astăzi aproape orice poate fi ”scanat”, singurul risc este să muncești și mai mult la ideea ta, ca oamenii să-și imagineze că este posibil. Cred că oamenii care nu vorbesc despre ideile lor de teamă că le vor fi furate au teamă de succes, n-ar ști ce să facă cu el. O idee e viabilă dacă este analizată, criticată, aplicată și, apoi, îmbunătățită.
Ce formulezi, aia rezolvi – alegerea cuvintelor contează
Dacă vrei să generezi soluții care să funcționeze, schimbă modul în care formulezi problema. Alegerea cuvintelor e esențială. Zilnic încercăm să să găsim soluții. Dacă nu e o problemă de gravitație – deci asupra căreia nu avem nicio putere, pentru toate celelalte soluția vine, adesea, din felul în care o formulăm. Modul în care o încadrăm influențează modul în care o rezolvăm. CUM FORMULEZI PROBLEMA? Studiu de caz: Să spunem că te preocupă faptul că Afacerea ta nu e suficient de inovatoare. Dacă vrei să generezi soluții eficiente, întreabă-te: CARE E, DE FAPT, PROBLEMA? O declarație axată pe angajați va genera soluții diferite decât una care se concentrează pe proiecte sau bugete. CUM MĂSORI PROBLEMA? Felul cum definești succesul sau eșecul are o mare influență asupra soluțiilor. O mică schimbare de cuvinte poate duce la o mare schimbare de perspectivă. Iar schimbarea focalizării duce la diferite tipuri de măsuri. Cum formulezi problema? Pentru că e o mare diferență dacă spui: Doar 1% dintre angajați sunt implicați Ori: Managerii nu dezvoltă o cultură a implicării în companie Sau: Compania noastră lansează doar 2 proiecte noi / an CARE E PROBLEMA? Dacă te concentrezi pe angajați, problema e motivația lor. Ai putea schimba sistemul de evaluare a performanței și de compensare, pentru a-i încuraja să genereze mai multe proiecte Dacă te concentrezi pe manageri, s-ar putea să ajungi la concluzia că e nevoie ca aceștia să ofere mai mult timp echipei lor Dacă te concentrezi pe companie în ansamblu – atunci vezi cum sunt alocate resursele și dacă munca e recunoscută și recompensată. Oamenii sunt sprijiniți să finalizeze proiectele și, astfel, să le crească vizibilitatea și stima de sine? CUM MĂSORI PROBLEMA? Iată 2 modalități posibile de la care să pornești: Nu suntem la fel de inovatori precum concurenții noștri. Caz în care te poți întreba: Cum măsori inovația? Cum o măsoară concurenții tăi? Te raportezi la numărul de produse și servicii noi sau la valoarea / veniturile pe care le generează acestea? Este calitatea mai importantă decât cantitatea? Ce valori utilizează concurenții tăi? Aducem pe piață 2 produse / servicii noi pe an. Doar 5% din veniturile noastre provin din produse dezvoltate în ultimii trei ani. Caz în care poți investiga cultura din jurul inovației. Câte idei noi au murit în comisia de evaluare? Ce criterii folosești pentru a determina dacă e nevoie sau nu să aduci ceva nou pe piață? Angajaților le e frică de eșec, nu sunt încurajați să facă propuneri sau ai un mediu în care sumarea riscurilor este recompensată? Oamenii primesc recunoaștere sau doar managerii își asumă meritele? Așadar, data viitoare când te confrunți cu o problemă și, probabil, nu găsești o soluție, încearcă să o reformulezi. Vei descoperi că o mică schimbare în alegerea cuvintelor poate duce la o schimbare importantă de perspectivă. Căci, cum spunea Charles Kettering (șeful Departamentului cercetare la General Motors 1920 – 1947) „O problemă bine încadrată e o problemă pe jumătate rezolvată”. Iar dacă te întrebi ce înseamnă o problemă ”bine încadrată” – ei bine, constă în prezentarea ei sub formă de soluție și explicarea specifică a acesteia (evită generalitățile).